Ei bine... n-am mai scris de mult timp aici si... ma gandeam la o chestie... Multa lume ma intreaba urmatorul lucru: "De ce iti asumi toate problemele prietenilor tai?". Ce chestie... o fac fara sa ma intreb de ce, dar... nu cred ca e tocmai altruism aici... e si egoism. Nu prea stiu de ce, dar... pe masura ce scriu, probabil vom afla impreuna, so... incepem cu inceputul.
Inainte nu eram tocmai asa... adica, putin imi pasa daca cineva era in vreun fel sau altul, ca era prieten sau nu. Preferam sa imi mentin aspectul fizic si interior intact de tot ce este in afara. Eram un fricos si jumatate pe atunci... acum, cred ca am mai scapat de putina frica de atunci... ceea ce e bine. Pe masura ce cresti, frica de viata scade, incetul cu incetul dupa cum inveti din greseli... in fine. Continuand, am inceput sa navighez pe net, unde am inceput sa povestesc cu diferiti oameni... de pe site-ul asta, in general... mi-am facut prieteni virtuali, pentru prima data.. dar, nu-i consideram asa... adica, nu faceam diferite etichete cu "Prieten in realitate/prieten virtual -> chestii diferite." Era indeajuns ca persoana respectiva era interesata de mine si vroia sa vorbeasca cu mine la modul serios si nu sa ma ia la misto cum se intampla de obicei. Asa... ei bine, pot sa spun ca ma simteam destul de bine sa stiu ca incep sa am prieteni mai apropiati decat cei pe care i-am avut in general in viata.. pe net sau nu, ma simteam bine alaturi de ei (inca ma simt) si vroiam sa raman alaturi de ei. Am inceput sa fiu interesat de vietile lor... vroiam sa stiu ce se intampla... pentru curiozitatea mea... nu prea stiu de ce, dar... vroiam sa stiu. Afland probleme si fericiri din viata fiecaruia am inceput sa invat cum decurg unele chestii, ca si... socializarea, chiar si consilierea. La inceput ascultam, dar... apoi incepeam sa comentez problemele respective, si ... desi dadeam gres de multe ori, deveneam tot mai ok la asta si imi placea. De ce ? Ei bine, sa ma intorc la varsta de 6-7 ani, mi-am promis ca cel mai bun lucru pe care-l voi face in viata e sa fiu diferit fata de ceilalti din toate punctele de vedere, astfel, sa fiu in varf prin chestii pe care ei nu le au. Inca simt dorinta asta, dar... putin diferit. Si... vazand ca nu mai prea "practica" nimeni fazele astea cu comentatul problemelor, ma simteam destul de bine find eu singurul (din cunoscutii mei) care face asta. Deci, am fost si mai interesat si am inceput sa invat si mai multe, sa gandesc mai intens pana am inceput sa dau in psihologie. Uh... nu mi-am dat seama de asta decat... hai sa zic de un an de zile. Pana atunci mi se parea ceva logic sa gandesti asa si... nu stiu... in fine...
Raspunzand la prima intrebare, fac chestia asta deoarece pot, in primul rand. Ma pot implica in problemele altora astfel incat sa pot face o diferenta. Ori sa o rezolv, ori sa-l fac pe respectivul sa gandeasca. Astfel, acela are incredere in mine (intr-o oarecare masura) pentru diferite chestii... am si eu incredere in el (nu prea multa, cum nu am incredere de obicei.. o chestie din trecut nu ma prea lasa sa am incredere in nimeni). Prin asta dezvolt o legatura destul de puternica cu acel cineva intr-un timp destul de scurt. Nici eu nu ma prea inteleg, dar... imi place expresia de pe fata omului cand il ajut sa-si rezolve o problema. Este recunoscator... mie... altceva nu-mi tre, sincer... doar sa vad figura aceea... imi place, pur si simplu. Si imi place la nebunie sa dezbat diferite chestii... cu cat mai diferit de ce am dezbatut pana acum, cu atat mai bine...
Eh... n-am prea inteles nici eu mare chestie din ce am scris pana acum, dar... cred ca ai inteles tu.. ceva, ceva... Daca da, poate ma anunti si pe mine de o chestie pe care n-o stiam, si... imi faci un bine. Sau imi faci un rau... dar imi spui un adevar.. (sper).
Psihologia va fi mereu hobby-ul meu preferat (ca un sport) si mereu o sa evoluez din bine in si mai bine... asta e visul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu