sâmbătă, 7 martie 2009

A piece of my mind









De data asta nu e un subiect anume...de fapt o sa te port in toate partile (sau in unele parti)...fara a-ti spune ceva concret...
Chiar acum ma gandesc la dorinte...Imi doresc...ceva...dar nu pot avea asta deocamdata. Am lucruri mai de pret (din punct de vedere obiectiv) pe care nu le pretuiesc prea mult cand ma gandesc la acel ceva...Cum se face ca simt asta ?... probabil inca o trasatura ciudata a oamenilor... (probabil ? Heh..sigur..) As vrea sa nu mai fie asa... (opa, inca o dorinta..) mereu ma confrunt cu dorinte si dorinte... Hai sa ma gandesc asa : Ce se intampla daca mi se indeplineste dorinta ? Ei bine, clar voi fi fericit, pe moment, apoi voi incepe sa ma intreb : Chiar mi-am dorit asta cu adevarat ? Mie nu mi se prea pare asta... mi-as dori sa fiu sigur. Da, stiu , e o intrebare tampita daca te uiti la prima vedere, dar chiar asa ma intreb. Mereu pretuiesc chestiile astea...cand mi se intampla ceva bun, ma gandesc daca nu ar fi fost un lucrur care l-as fi putut face sa fie mai bun (lacom, ha? Sa nu mai spun in ceata..) Stau aici si ma gandesc cam zi de zi la chestii asemanatoare. Apoi, ma gandesc asa: tot ce fac eu si felul meu de a fi, imi face bine mie ca persoana ? Am mai scris despre altruism si egoism..care e mai bun, care e mai rau. Majoritatea persoanelor ma sfatuiesc sa las in pace alte persoane, sa nu mai ajut pe nimeni si sa ma gandesc la mine. Sa imi revina pofta de mancare, sa imi revina pofta de somn, si pofta de viata. Toate astea...care lipsesc momentan. Nu prea stiu de ce ma gandesc mai mereu la un lucru: Care dorinte conteaza mai mult pentru mine ? Ale mele, sau ale celorlalti ? Apoi ma gandesc care sunt dorintele mele...sa fiu eu ok ? Sau sa fie altul pe care il pretuiesc ?... Bun, apoi de ce ar fi acela ok daca eu nu sunt ? La intrebarea asta chiar nu imi pot raspunde, dar nici nu pot sa imi bag in cap ca eu contez si ar trebui sa fiu bine. Bun, dar nu fac cine stie ce sa fie acea persoana ok, adica, doar ma gandesc sa fie bine, si ma gandesc deseori la problemele ei (mda,dumm me, n-am altceva mai bun de facut?..) Si am grija sa ii dau sfaturi, pareri, etc... Cu ce castig ?..hmm...sa stiu ca zambeste datorita mie ? ... la naiba, chiar sunt in ceata...pana la urma de ce sunt asa ? Oricum, nu am fost mereu asa, ci doar din toamna asta cand m-am "rupt" de ceva. Unii stiu de povestea asta, altii nu, dar nu am de gand sa o comentez... nu im face prea bine. Pot sa spun doar ca a fost vorba de o fata... pe care am placut-o si acum o urasc. End of story.. De ce m-a afectat atat de mult chestia aceea, chiar nu stiu, dar... m-a afectat...m-am schimbat din ce eram...sau, o parte din mine s-a schimbat, de asta sunt sigur. Unii observa asta, altii nu observa nimic. Am devenit mai destept si mai prost in acelasi timp...adica, fac lucruri mai marete si greseli mai imense...oare a ce suna asta ? Suna cunoscut, dar nu imi dau seama ce...heh, am timp sa imi raspund si la intrebarea asta..(sper)
Ce m-ar face sa ma simt bine ? Ei bine, cineva cu care sa povestesc aici. O persoana cu care vorbesc pe net, sa fie aici... (s-a intamplat deja, stiu cum e, deci stiu ce spun) Una e cand sunt sigur, alta e cand sunt cu cineva. Si cand sunt cu acel cineva ma mai intristez din diferite faze, dar ... e asa ciudat cum imi trece asa de repede...cateva minute, cred...alteori ma tine si o zi sau doua, deci e mare progres. Ce chestie.. altii au atatia prieteni si nu se prea gandesc la chestia asta, si isi doresc alte prostii fara sa pretuiasca ce au. Tocmai ce am spus la inceput...uite ca s-a facut o legatura...dar care ? ...hmmm!...ma enervez cateodata la fazele astea. Un raspuns ar fi : Gandeste-te! ... ok, la ce ? Of.. nu ma mai gandesc la nimic. De ceva timp nu ma mai prea pot concentra pe nimic, decat pe fazele astea fara rost... Stiu ca nu e bine, dar nu imi pot baga asta in minte. Deci, ce sa fac ? Nimic ? Nup, nu e raspunsul corect...sa ma apuc sa ma gandesc ? Dar...ce am facut pana acum ? ... cred ca as avea nevoie de cineva care sa ma ajute mai bine. Mda, si vin unii sa imi spuna : Tre sa te descurci singur in viata, asa e cel mai bine si nu e bine sa te bazezi pe nimeni. Bun. Interesanta teorie, doar ca in cazul meu nu se aplica! ... De ce ?.. logic ca dau o explicatie.. : Am nevoie de cineva care sa imi dea pareri, argumente, sfaturi. Si nu neaparat sa le ascult, ci care sa ma indrume pe alte drumuri. Sa ma ia de pe calea asta pe care sunt. Sa ma faca sa gandesc putin altfel. Am intalnit cateva persoane, dar...nu exact cum mi-as dori. Si precizez un lucru trist: Erau (sunt) la departare de mine, deci...cred ca asta e chestia lipsa. Ok, hai sa caut aici in oras. Ah, am gasit (am crezut ca am gasit) si pana la urma s-a dovedit a fi cea mai mare prostie. Inca nu am gasit pe cineva cum tre aici la mine. Deci sunt de ceva timp pe aici, si pot sa spun ca am intalnit destul de multe persoane (chiar peste 60-70) si am schimbat pareri, dar.. mai nimic. Ah, suna ca o problema care se poate rezolva atat de usor, dar nu mi se pare usor. Eu sunt eu, si tu esti tu. Tu gandesti altfel decat mine. Poate ca nu iti pasa de prea multe chestii.. mai mult iti pasa de cum sa fi ok, si apoi ceilalti (te invidiez), eu nu sunt asa... unii imi zic ca sunt cool, tare,etc, eu imi spun ca sunt prost. Cine are dreptate ? Nu stiu.
Am folosit destul de mult cuvantul asta : nu stiu. Te duce cu mintea la faptul ca nu as vrea sa gandesc. Pai, nu e vorba de asta, doar ca nu ma pot concentra asupra unei chestii... cand ajung la ceva, mintea ma duce in 10 parti.. pana imi aleg o cale, mai apar inca 10 ... si cam asa e zi de zi. De-aia sunt eu atat de confuz...ce sa fac in privinta asta ? Sa mor daca stiu .. (am schimbat, hehe..)
Hmm...in fine, cum o fi, o fi...eu sper sa gasesc pe acel cineva cu care sa pot fi eu insumi.. pana acum nu am gasit. Nu am gasit o persoana caruia sa ii pot spune tot ce am pe suflet. Nici nu stiu cat mai trece pana voi gasi. Poate dau o tura pe la facultatea de psihologie, cred ca cineva de acolo ar fi de folos.. (heeei...e o idee.) sau poate nu ... in fine, cine stie ?...eu nu..
Hai ca am mers destul in ceata, mai ies si la suprafata, si ma indrept spre mal, adica spre final. Asa-i ca te-ai plictisit ? Te inteleg...eh, scuze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...