Cateva motive pentru calmul meu...

Poate ca multi dintre cei ce ma cunosc de ceva vreme se intreaba de ce sunt mai mereu atat de calm si nu ma enervez mai niciodata (bine, ca ma supar asta e alta poveste... sunt o fire melancolica :P poate povestesc despre asta, dar mai tarziu). Ei bine, nu am fost mereu asa, asta e sigur... adica, sunt sigur ca inainte eram total opus fata de cum sunt acum... plin de energie, fara prea multe griji, in fiecare zi dornic sa ma misc pana dadeau toate apele pe mine, radeam... eram foarte competitiv din majoritatea punctelor de vedere (de fapt si acum sunt... dar mai putin...cred...). Eh, altfel spus eram raul ce merge la vale dupa o ploaie crancena... rapid, salbatic si... parca fara un sfarsit anumte. Desigur, ma enervam destul de repede din cauza mandriei (adica, competitiv -> mandrie!... de cele mai multe ori asa e in general...). Tin minte vremurile in care eram deja obisnuit cu Breakdance-ul alaturi de "colegii" mei cu care ieseam zilnic pentru diferite... antrenamente, daca le poti spune asa si la inceput stiam cam aceleasi lucruri... nu prea stiu de ce, nu prea suportam la inceput sa facem chestii diferite... adica lol! Daca facea cineva o chestie super tare si noi eram varza ? Eh, asta nu e de acceptat, clar... deci stind fiecare aceleasi chestii si eu find cam cel mai competitiv ma straduiam zilnic sa fac lucrurile acelea mai bine decat restul... puneam sudoare si multe perioade cu febra musculara... (daca va ganditi ca am reusit, va inselati... tot la acelasi nivel am ramas toti -_-), dar cand am inceput sa fim mai diversificati, ghici cine a reusit sa faca cele mai multe chestii ? Eeeheh... pai eu, cine ? (:D) da, da... ma dau mare... bine, nu ma mai dau mare, incetez... oricum subiectul e putin cam depasit. Ideea e ca acum imi amintesc de vremurile acelea ca de un vis foarte ciudat despre un baiat ce trebuia sa fiu eu... e foarte ciudat, nu stiu daca simti asta (da, tu..cel care citesti... daca citesti), dar e ciudat... eh, in fine... nu ma prea plang de "nivelul" la care am ajuns... in ciuda durerilor de spate pe care le am, inca ma mai pricep cu breakdance-ul :) (desi n-o sa fac curand asa ceva... doare) si cam asta e singura chestie pe care-am pastrat-o din trecut. Acum, vezi... am schimbat cam totul la mine... parul l-am lasat lung, am inceput sa dau mai multa atentie psihicului meu, am inceput sa invat psihologie, am aflat ca-mi place, inca mult... am renuntat in mare parte la talentul meu muzical (daca cumva n-ai citit paginile anterioare, da... am si un oarecare talent din asta in muzica... adica, sunt la liceul de muzica... si abia astept sa scap), am ceva mai putini prieteni... dar imi place ca sunt mai de incredere decat erau cei din trecut. Ah, am inceput sa stau mult pe net... si asta e o schimbare majora avand in vedere ca in trecut nu stiam ce inseamna a sta pe mess sau a posta pe forumuri sau blog-uri... in schimb stiam multe despre jocuri pe calculator... acum am cam renuntat si la astea (dar in starile de plictiseala inca ma mai joc...)
Eh, o aberatie din asta cum am facut eu acum vezi mai rar... inca n-am raspuns la intrebarea: "De ce sunt eu asa calm ?" Well, tine in mare parte de pasiunea mea pentru psihologie si faptul ca m-am saturat sa aud in familia mea certuri, striga-te fara rost si... pretutindeni lucruri de genul, asa ca merg pe o idee simpla: Priveste lucrurile (problemele in mare parte) din alte puncte de vedere decat sunt privite de majoritatea. Ca de exemplu... ai facut o chestie care tie ti se pare a fi corecta, dar parintii tai sunt gata sa erupa din cauza asta... probabil incepi sa zbieri (in general fetele... whop, am facut discriminare ? :D), sau nu zici absolut nimic si pleci capul in fata "zeilor" care-ti comanda totul gandindu-te: "Nu e corect...". Well, sunt si alte cai de a rezolva o astfel de problema... de exemplu, ei incep sa zbiere la tine, tu stai si te uiti... nu spui nimic (dar nici nu pleci capul) pana nu-ti dau dreptul la replica... (in speranta ca exista asa ceva in cearta respectiva...) apoi ii rogi in primul rand sa nu mai zbiere... raul a fost facut si acum esti pregatit sa suporti consecintele, dar zbierand si certandu-te nu faci nimic bun, mai degraba iti descarci niste nervi intr-un mod gresit... (bine, cuvintele astea spuse in felul asta intr-o cearta s-ar putea sa nu functioneze, dar atata timp cat ei inteleg ceva de genul, e ok...). Pe cat pariu ca in timp se va creea o armonie in familie in ... ceva timp ? Fara certuri si fara chestii de genul, familia e mai calma si vede lucrurile mai clar nefind nevoie de incaierari din cauza unor simple pareri diferite. Eh, nu gandeam asa pe vremea cand ma certa maicamea... doar plecam capul si ma rugam sa se plictiseasca sa zbiere la mine sa pot merge altundeva numai de fata cu ea nu. In ultimul rand le luam pe ea si pe sora mea la misto din cauza ca se certau una cu cealalta... si in general isi reveneau... daca le "atrageam atentia" continuu. Eh, cred ca e destul de logic de ce am ales sa fiu calm... chestiile se petrec intr-o maniera diferita atunci cand nu esti preocupat in a-ti consuma energia in alte scopuri decat rezolvarea problemei... si de cele mai multe ori iesi invingator din multe situatii. Dar, eh... a fi calm mereu nu e o chestie simpla... dar daca te ti de asta si gandesti clar mereu, merge... (cam in 2-3 ani >.> mi-a luat mie). Si... cred ca se pune un punct si faptului ca ascult foarte (foarte, foarte, foarte, foarte) multa muzica celtica... sau calma...cine spune ca muzica nu te poate schimba intr-o oarecare masura ? (nu eu).
In fine, cred ca am aberat intr-un mod excesiv, dar macar... e un blog in care ma descarc de unele ganduri din capul meu si nu se acorda vreo nota speciala... (sper doar sa nu rada nimeni de mine, de fapt... lasa, in fine...)
Oricum, destept om a fost acela care a zis: "Graba strica treaba". Cu o minte limpede toata lumea pare mai clara decat atunci cand te consumi nervos...

Ce-mi place sa abereeeeeez :)) sunt irecuperabil...

P.S. Uite un exemplu de piesa care ma calmeaza pe mine... (preferata mea deocamdata)


Si inca una...