Acesta va fi, probabil, un nou post melancolic de-al meu, ca nah... asa trebuie. Nu ca celelalte posturi ar fi fost cine stie ce amuzante, dar acum chiar sunt intr-o stare mai putin buna... eh, la naiba... sunt intr-o stare cat se poate de proasta, nu am chef de viata, de nimic... si am asteptari si dorinte la care nu voi ajunge, nu pentru ca e imposibil ci pentru ca nu stiu si... nici nu prea consider c-as merita. In fine, doar tampenii imi ies pe gura momentan, probabil ar trebui s-o las balta si sa incerc sa fiu ceva mai... aa... nu-mi vine cuvant... ceva mai pe intelesul tuturor (?). Mda, vezi sa nu, daca as scrie sa inteleaga toata lumea, n-as mai fi eu cel care scrie.
In fine, hai sa incep.
Sunt diferite persoane printre voi (poate chiar tu) care traiesc o viata in singuratate... bine, nu singuratate deplina, dar totusi... fara prea multe persoane sa le stea pe cap, in care sa aibe incredere, pe care sa se bazeze si-asa mai departe. Nu pentru ca ar fi prea mandri sa recunoasca un lucru, si anume acela ca au nevoie de prieteni si nu se pot descurca singuri, ci mai degraba din frica de a nu fi dezamagit inca odata asa cum au fost de multe ori in trecut (sunt strict subiectiv). Ei bine, s-o iau la persoana mea, am ramas in mare parte despartit de majoritatea celor care carora le atribuiam statutul de prieteni in viata mea, nu prea stiu de ce... pur si simplu s-au indepartat de mine, sau eu m-am indepartat de ei... sau ambele, nu stiu. Nu stiu daca sa regret momentan sau sa nu, dar stiu sigur un lucru... dupa atata timp petrecut printre cunoscuti, iar singurul mod de a ma descarca de ganduri rele find... locul asta, am nevoie de cineva in care sa am incredere... acel prieten care ramane alaturi de tine din copilarie pana in momentele in care te gandesti sa-ti numeri zilele de trait.
Da, cred c-as putea sa incep diferite "cautari" pentru acea persoana de care tot vorbesc (eventual persoane... nu-mi caut neaparat o prietena... sau.. da ? hm..) dar frica patologica de a ramane cu increderea franta imi curge prin corp ca o umbra partial lichida (daca-ti poti imagina asa ceva, e bine, eu pot momentan...). Apropo, daca nu sti ce e aceea o frica patologica (nu, nu te fac prost, dar s-ar putea sa nu sti), e acea frica inexplicabila pe care o ai in minte o mare parte din viata ta, de care nu poti scapa aproape deloc, care te macina fara ca tu sa fi in stare sa faci ceva. O poti compara oarecum cu o fobie (frica de spatii mici, de paianjeni, de ... in fine, pricepi). Asa mi-e mie frica... de fapt, las-o balta, nici acum nu s-a inteles nimic...
Cam zi de zi, gandurile mele se aduna si... eh, nu stiu... nu cred ca am de gand sa incep sa ma plang nu stiu cat de faza asta... m-am obisnuit si nu e chiar o povara foarte mare pe care nu o poti purta pe umeri, poate la inceput, sau... nu stiu, faza e ca nu incerc sa scap de starea asta, mai degraba incerc sa ajung la ceva mai sus. E doar ceva ce-mi doresc foarte mult, aici se intelege... nu ?
Dar si de-ar fi sa se inteleaga ca ma plang, tot nu-mi prea pasa... cel putin nu ma plang nimanui, ci doar scriu aici in propriul meu jurnal postat pe internet la care are acces oricine (da, a fost tare replica...). Cred ca oricine mai are dreptul sa se planga, eventual sa-si spuna amarul, iar aici pot face asta fara sa vad in fata mea un chip ce ma priveste de sus zambind in timp ce eu sunt cu ochii in pamant gata sa vars lacrimi. Se intampla faze de genul, cel putin mie mi s-au intamplat si asta ar fi unul din motivele pentru care nu mai prea am incredere in nimeni si mi-e frica sa incep. Cred ca astept un impuls, un sut de la spate... cineva care sa ajunga la sufletul meu asa cum poate si eu am ajuns la sufletul catorva persoane (asa mi s-a dat de inteles), sa fiu vulnerabil in fata persoanei respective, iar... desigur, ea sa nu-si bata joc de mine. Oare cer mult ? Probabil ca da, avand in vedere ca nu sunt in stare sa fac nimic in scopul asta, pai... da-ma-n judecata, nu-mi pasa... asa sunt eu si cam asa voi ramane.
I'm waitting for my own guardian angel to open my heart and keep it in one piece, not break it for fun...
P.S. Asta nu e un post prin care cer ajutor, e doar pagina in care m-am descarcat si atat... fara sfaturi, va rog...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu