De cand am inceput facultatea, ma simt total obosit si sleit de puteri... parca fiecare zi e ocupata, nu pentru ca sunt tot timpul la facultate ci pentru ca facultatea e tot timpul in mintea mea. Pe de-o parte ma enerveaza chestia asta, dar... pe de alta parte, e cel mai tare lucru care mi s-a intamplat de mult timp. Nu pot spune ca mi-e foarte dor de momentele in care ma plictiseam pentru ca nu aveam ce face sau pentru ca vroiam sa fac ceva ce nu pot reusi... adica, cui i-ar fi dor de asa ceva ? Acum ma simt ca si cum as putea face orice mi-as propune, si pana acum am reusit. Poate pentru ca m-am multumit cu lucruri marunte carora le acordam importanta majora, sau poate doar am iesit din carapace si am intins mana inspre ce am vrut sa iau.
Nu-mi mai pasa daca cineva gandeste ceva rau despre mine, sau daca cineva considera ca sunt un ciudat sau un inadaptat social, sau mai stiu eu ce insulte sau critici se pot aduce unei persoane. Cred cu desavarsire faptul ca nu mi-as dori sa fiu altcineva in momentul asta. Am muncit si am trecut prin multe sa ajung ceea ce sunt momentan si consider ca nu voi face altceva decat sa evoluez de-acum incolo, ca si pana acum. Pana acum ma gandeam des la faptul ca in trecut am fost prost rau, si acum nu mai sunt asa, si ma gandesc mereu la chestia asta, dar nu m-am gandit pana acum ca pe viitor voi fi mult mai ok decat sunt acum. Cred ca se numeste incredere de sine. E faina, ar trebui s-o incercati daca cumva sunteti sau ati fost straini fata de ea, ca si mine :)...
Ma rog, sunt fel si fel de aberatii, chestiile pe care le scriu aici, dar ma gandeam ca daca tot ma gandesc obsesiv la ceea ce am scris pana acum, precum si alte chestii, sa scriu un mic ceva pe care sa-l recitesc pe viitor si sa sper ca ma voi considera a fi un prost acum. Va insemna ca voi evolua si mai departe...
Mergeti la scoala :) e naspa, dar merita pentru facultate.
