Insomnia mea

Atentie, postare egocentrista :|  mda, scuze :p

Daca ma puneti sa va definesc insomnia, n-am nici cea mai vaga idee cum sa v-o descriu, in afara de faptul ca nu dormi atunci cand... ar trebui sa dormi (?) si de dragul postarii asteia, nici n-am de gand sa caut pe net definitia respectivei ,,anomalii". Ma rog, caut eu dupa, daca e.

Se intampla ocazional, in anumite perioade in care am... diferite ,,chestii" pe cap, de o anumita natura, ca sa fiu un pic vag, si sa nu dau chiar toate detaliile care, poate, m-ar face sa par ca un micut tont. Nu, nu sunt... micut.

Stiu destul de sigur ca asa-zisa mea insomnie se produce doar in anumite situatii, in anumite starii de spirit, sa spun asa, nicidecum aleatoriu, cum am zis mai sus, deci... implicit ar trebui sa fie controlabile. Corect ? Nu, nu e corect. Anumite stari pe care le ai vin si pleaca dupa bunul plac, sau... mai corect spus, dupa cum se schimba situatia... iar situatia asta, de multe ori, nu prea are legatura cu tine, ci cu altii sau cu alte lucruri. N-ar mai exista insomnii daca tu ai decide sa dormi, hm ?

Mda, aberez, oarecum, la fel de ca obicei, dragul de mine, hm...

Okay, hai sa nu mai tot ocolesc aiurea: Eu am insomnii atunci cand nu vreau sau mi-e frica sa dorm, din anumite motive,  iar de obicei, cum era de asteptat, toate chestiile astea sunt ilogice, nu pot fi explicate, nici deduse, deci... nu pot fi indepartate, deci.. insomnia e iminenta. Urat, hm ? Ma simt ca o pustoaica adolescenta. Doar de-ar fi fost pusti, era mai putin agasant si rusinos...

Sunt genul de baiat romantic... (a se observa titlurile celorlalte postari), iar asta inseamna ca am niste viziuni mai ciudate asupra vietii, asupra oamenilor si asupra lucrurilor pe care mi le doresc si care ma fac sa ma simt implinit. Asta inseamna ca uneori, spre exemplu, as putea avea atata nevoie sa... tin pe cineva in brate, incat as putea sta toata noaptea suspinand dupa chestia asta. Ma rog, asta e la modul exagerat, dar pricepeti ideea, daca luati logic si alte idei, inspirandu-va din asta.

Insomnia mea, se trage, deci, din nemultumiri sufletesti, sau, iarasi, dedus logic, din dezamagiri sufletesti. Mda, chestiile astea sunt, uneori, atat de demoralizante incat ma fac sa-mi doresc sa stau treaz, sa nu cumva sa visez tampenii aiurea care sa-mi strice ziua urmatoare, dar mai mult decat atat... nu stiu, parca pur si simplu nu mi-as dori sa adorm in starea respectiva, si as astepta pana cand... imi trece, pana cand pot incheia ziua cu dreptul si nu cu stangul. Nu e logic, nu ? Nu... e chiar foarte ciudat si aiurea.

Stau treaz de multe ori din dorinta de a ma tot gandi la chestia care ma framanta pana o rezolv, sa n-o las pe maine, sa ma framante si maine.

*** Mda... cat de multe aflii despre tine in timp ce te descrii singur. Asta e principiul introspectiei, inventat de primii psihologi din 1900... sa stiti ca merge, e interesant. Incercati si voi...

Nu ma pot abtine de la gandit, nu-mi place sa fiu ignorant... deloc. Totul e dintr-un principiu stupid sau interesant, sau cum vreti voi sa-i spuneti.

Ma rog, cam asta e insomnia pentru mine. E logica ? Nicidecum... utila ? O sa ma mai gandesc la asta. Faina ? Mai taci, mah, ce tot zici tu acolo ?

... dar, adevaratul motiv pentru care nu dorm noaptea ? Ascultati piesa de mai jos : 

 

Trazneasca-n ala care a inventat baiatul romantic :) Sau mai bine, trazneasca-n ala care a inventat omul prost. Daca eram toti romantici, poate era mai fain. In schimb, majoritatea sunt prosti.

Prostia omeneasca

 ,,Daca nu exista intrebari stupide, atunci ce gen de intrebari pun prostii? Devin brusc destepti in timp ce pun intrebarile ?" - Scott Adams

,,Iar subiect despre oameni prosti ? Bah, blogger-ule, ti-ai pierdut originalitatea, daca o aveai vreodata..."

Mda, adevarat, subiectul ,,omul prost" este dezbatut in fel si chip, mai ales de catre cei care sunt destul de frustrati de catre acestia. Ma rog, in mare e un ,,of" pe care il spun majoritatea care au fost in vreun fel neindreptatiti de catre oamenii-n gen, care-s multi, vai... si cat de multi sunt.

As putea, totusi, sa incerc sa las subiectivismul la o parte (mare parte din el, incerc), si sa explic din punct de vedere logic, sau general.... apoi daca ma apuc sa merg cu 100% parerea mea din adancul sufletului, cine stie pe unde ajung... se sparge si ecranul :p.

(daca citit mai jos, nu am reusit ce mi-am propus cu un rand mai sus. Scuze...)

Ce este prostia, pana la urma ? Intrebare filosofica profunda si complicata, sa nu vorbesc de... grea. Ei bine, poti numi prostia absenta altor calitati ca si... ingeligenta sau bunul simt ? Ma rog, poate inteligenta, ca absenta bunului simt inseamna sa fii nesimtit. Deci... daca nu esti inteligent, esti prost ? Pf, da... am avut dreptate, e ca naiba de greu.

E simpatic. Ca si paranteza, ca sa poti sa intelegi prostia, s-o poti defini, iti tre destul de multa inteligenta si istetime, altfel nu poti intelege... sau poate poti intelege, dar vine greu de explicat, iar asta e rau de un tip caruia-i place sa explice chestiile astea.

Ma rog, continuand, cred ca prostia nu este doar absenta unei calitati, si anume: inteligenta. In amestec mai sunt adaugate si alte defecte, daca le pot spune asa, ca si: ignoranta pentru ce-i bun (=cultura generala, informatii utile, reguli de buna crestere, etc.)

Oricum, ca tot ziceam de ignoranta, cel mai enervant tip de om prost, daca-mi permit sa vorbesc despre ei de sus, este genul de om care chiar se considera inteligent, probabil neavand in capsor definitia prostiei, sau sinonime care sa-l ajute. De ce ? Luam cel mai evident exemplu: Romanii au Talent. Oamenii aceia (majoritatea) chiar se duc acolo in ideea ca ei chiar sunt talentati, ca sunt copilasi micut, probabil pusi de parinti cu atele din bila de deasupra umerilor rupte din greseala, oameni in toata firea (cei mai idioti) si chiar mosi si babe (daca va uitati pe net, sau va uitati in continuare la emisiune, sunt sigur ca vor mai urma). Nu stiu daca prostia lor este pentru ca practica ceea ce practica, sau pentru ca ei considera practica respectiva a fi ceva cu mult mai mult decat este. Ma rog... probabil nu e asa rau sa faci un anume ceva, din moment ce nu faci rau nimanui. Ca decizi sa te joci cu un bat pe strada, oi arata ca un prost, dar poate esti simpatic, dar daca incerci sa bagi pe gat lumii ca ai muncit mult pentru asta si se numeste talent si este foarte tare, aici incepi sa... hm... sa enervezi :).

Te confrunti zilnic cu astfel de persoane care-ti vin in fata, te fac pe tine prost si incearca sa te subjuge cu orice au ei la indemana (ca un copilas care pune mana pe orice sa te raneasca si sa te doboare, ca sa iasa el invingator, fara sa gandeasca). Iar daca indraznesti sa-i faci sa se prinda de cat de ridicoli arata... atunci incepe razboiul adevarat, iar daca exista nesimtire, iar educatie... ba, atunci incep injuraturile si alte forme de violenta verbala, sau chiar fizica, daca e sa fie. Si cand te gandesti ca totul a inceput de la faptul ca ai fost un pic prea... atent la el. Hm... sensibili oamenii astia, ce sa zic.

Da, dintr-un articol, sau ceva-n gen, s-a transformat intr-un simplu of, amintindu-mi de toate datile in care am avut parte de ,,discutii" simpatice, sau scene total aiurea. Imi vine sa ma enervez doar gandindu-ma.

Multi oameni isi doresc sa redevina prosti, avand in vedere ca multi spun de fericire ca nu prea e atinsa cu prea multa ingelitenta la bord. Omul prost e omul fericit, cel inteligent cunoaste prea multe din durerile vietii si nu mai prea poate sa se mai bucure si el. Dar... daca luam alt punct de vedere, omul prost se simte bine pentru ca este inconjurat de sute de specimene asemanatoare lui, iar omul inteligent, isi da seama ca e cam singur intre ei, si... automat esti exclus dintre ei, la fel cum e exclus un animalut diferit din familia de animalute... din salbaticie, in general.

De ce ma las atat de afectat de asta si spun tot prostii ? Va arat un exemplu foarte frumos, deci... sugerez sa ma credeti pe cuvant ca omul in cauza e prost si sa nu dati click in cazul in care sunteti alergici la injuraturi. Da ? Eu v-am avertizat... discutia este de cateva zile veche...

Click pe fiecare link de mai jos, de la 1 la 5.

1   2   3   4   5


Am incercat pe cat posibil sa cenzurez informatiile locului in care-am povestit din ... motive evidente. Sper c-am reusit.

Dupa cele spuse mai sus, dau un micut sfat despre cum sa te porti cu un prost (discutie veche de cateva zeci de minute):

... concluzie

P.S. Nu, nu m-am luat de un copilas mai micut decat mine :) e destul de inaintat in varsta, comparativ cu mine.

I love you

It is small and it is fragile, and it is the only thing in the world worth having.

We must never loose it or let anyone take it away, so my best hope is that you understand what I mean when I tell you that even though I do not know you, and even though I may never meet you, laugh with you, cry with you, or kiss you, I love you... with all my heart...

I... love... you

De ce sa NU fi un om bun

E o intrebare filosofica destul de grea si destul de importanta, chiar. Se bate cap in cap cu multe puncte de vedere... punct de vedere moral, religios, logic, etc... fiecare punct de vedere le care ma gandesc are cate-o situatie diferita, in ceea ce priveste utilitatea sau importanta de a fi sau a nu fi o persoana... buna.

In cazul in care sunteti de-acord cu faptul ca ar trebui sa fii bun, sa lasi de la tine mereu, sa fii mereu moral, sa fii mereu sensibil, atent, serios, cu constiinta si asa mai departe, auziti chestiile astea din familie, educatie, religie si alte surse asemanatoare. Lumea iti spune ca e pacat de faptul ca majoritateal umii e rea, si e foarte bine ca tu esti bun si intelegator si e admirabil ca pui la suflet, cand altii nu sunt capabili sa priceapa de naiba inseamna sa faci asta si trec cu vederea abilitatea asta ca pe o super-putere pe care-o vezi doar in filmele cu eroi.
Iti vor spune ca esti apreciat atunci cand esti astfel, iar cei rai sunt... desigur, inapreciati, pentru ca sunt egoisti, se gandesc doar la ei, si... orice altceva mai fac sau nu mai fac cei rai (la care nu vine Mos Craciun).
Iti vor spune multe lucruri, din care unele vor fi adevarate, iar altele... false. Doar nu va asteptati la perfectiune. Daca vreti asta, cum ziceam si altcuiva de curand, imprieteniti-va cu statui sau robotii performanti care nu s-au inventat, inca.

... mai nou, totusi, altii iti vor spune ca e o pierdere de tim psa fii o persoana buna, si pe langa asta e un consum inutil de energie, de nervi si o amplificare drastica a stresului, iarasi... fara vreun sens constructiv. De ce ? Tocmai pentru ca esti inconjurat de persoane egoiste care nu vor sa faca altceva decat sa se simta bine, in largul lor, si cand esti o persoana... rea, e evident ca nu faci bine, deci faci rau, iar... cateodata raul poate fi sinonim cu raceala (deci binele cu caldura), iar raceala nu exista ca entitate, ci e o absenta a ceva. Omul rau, deci, este o persoana cu raceala in el... cu lipsa caldurii. Asta spune logica (mea), cel putin. De-aici putem presupune, intr-un mod foarte nebunesc, faptul ca persoanele rele tind sa ia... de la cei buni. Raceala culege caldura, iar caldura e emanata mereu si se disperseaza, deci... ca persoana buna, oferi, iar cei rai, nu doar ca primesc, ci si iau.
Deci, dupa explicatiile astea intoarse pe dos, nu e bine, nici util sa fii o persoana buna din cauza ca in cele din urma vei ramane fara caldura de oferit, avand in vedere ca cei din jurul tau (majoritatea find cei nesimtiti, aiurea si... mda, rai)

Iar altii,cei care se considera mai inteligenti, iti vor spune ca e bine sa fii si rau si bine, depinzand de moment. Sa pui suflet doar cand trebuie, sa nu pui suflet cand nu trebuie. Sa iei de la altii atunci cand ai nevoie, sa nu iei cand vezi ca nu poti oferi si nici nu ai nevoie, ba chiar sa oferi tu si ... tot asa.

Cam greu, totusi sa fii amandoua intr-unul, de multe ori chiar imposibil. Suntem... oameni, avem impulsuri si instincte, deci nu suntem mereu in control. Iar in opozitie, avem principii si morala, deci constiinta, iar astea find spuse, eu nu ma vad mai niciodata indreptatit sa fiu rece cand am eu chef. Asta mi-ar face praf constiinta, iar apoi... cand ma vad luat la misto si batjocorit, injurat, scuipat (metaforic), iti vine maturi constiinta din capul tau si s-o arunci la gunoi, ca pe praf, dar apoi iti revii in fire, iti faci iluzii ca mai poti si nu... nu inebunesti, nici nu te consumi degeaba, iar la un moment dat se umple paharul, te uiti in urma, te minunezi si cedezi psihic, intr-un fel sau altul, deci o iei pe opozitie. Daca erai pana la momentul respectiv rau, acum esti bun, si invers.

... totusi, titlul spune: De ce sa NU fi un om bun. Pai... ca sa intelege mai bine la ce ma refeream acolo, dam o propozitie ,,sinonima": ,,De ce sa nu ai principii si constiinta". Hm, de ce nu ? Pentru ca ele exista (dintr-un anumit punct de vedere) din acelasi motiv pentru care exista arta. Te inspira, iti ofera spirit, iti ofera o frumusete relativa, respectiv profunda, dar... nimic cu adevarat util, palpabil, pe care sa-l utilizezi. Hm ? Cu sau fara ea, esti in viata, si majoritatea oamenilor incep sa-si piarda gustul pentru ,,arta" asta despre care tot vorbesc eu pe-aici, iar apoi luand conceptul de rece-cald, mergem pe conceptul ca ei vin sa se incalzeasca la tine cand le e lor frig si n-au chef sa-si aprinda un foc in sufletele lor, doar ca... mnah, stiti voi ce si cum dupa. Iar apoi, la principii si constiinta renunti usor, tre doar sa te lasi deschis la tot ce se intampla in viata, sa te lasi un pic atacat, si apoi o sa injuri momentul in care te-ai folosit de inutilitatile acelea 2. De-aia sa NU fi un om bun... pentru ca e o inutilitate.

Si totusi... dintr-un motiv sau altul, eu n-am chef sa ma schimb, chiar dac-o sa ma certe lumea pentru faza asta. Pentru faptul ca oricum o sa-mi fac rau in continuare si eu tot ma incapatanez sa raman asa. Pentru ... hm ? Ca sa fiu laudat pentru ca-mi place ? Mda... sa stau nopti nedormite, sa-mi pierd pofta de mancare si sa stau fara ce-mi doresc cu adevarat pentru laude :) ... luati-va gandul de la critica asta, nu merge. Iar pe langa asta, fetele nu mai prefera de mult baietii cuminti, ci pe cei rai. Ii prefera pe cei cuminti in momentul in care cei rai au scos de la ele tot ce-au mai bun si au nevoie de sprijin... deci ii prefera atunci cand nu mai prea au de ales... sau au de ales intre liniste si nebunia de care s-au saturat. Iar oamenii se rad de tine cand esti asa. Dai senzatia de vulnerabilitate, si... le place la nebunie sa te calce in picioare in felul asta. E fain sa dai intr-o persoana pe care-o crezi jos sau cel putin stii ca n-o sa dea inapoi. Castigi superioritate fara sa te murdaresti... egoul tau isi administreaza doza necesara de cocaina, iar atunci cand, uf, surpriza: ripostezi, incep sa injure si sa faca in toate felurile de nervi, ciuda, si esti atacat din toate punctele de vedere pentru ca... hm. Pentru ca ai ripostat, cum ai indraznit sa faci asa ceva ? :)

Da, m-am indepartat de la subiect... scuze. Imi ziceam si eu un ,,of" fara un motiv anume...

Eu o sa raman persoana care sunt si cred c-o sa suport raul. Nu stiu de ce, ma face sa ma simt special si ma indeparteaza de gunoaiele pe care le urasc, chiar daca ma face sa ma simt foarte singur... macar nu miroase a stricat pe langa mine, iar apoi... m-am nascut artist, deci vine in fisa postului faptul ca tre sa iubesc arta, deci... o iubesc.

... nu stiu ce sa zic, pur si simplu stau asa cum sunt. Asta nu inseamna ca sunt de-acord si nu mi-as dori sa fiu si eu prost si fericit de multe ori :) si nesimtit si porc si rece si... etc. Mai un pic si vor deveni calitati oficiale.


Draconian - Death. come near me

Indragostit la prima vedere vs. ceva trecator

Ce stim despre dragostea la prima vedere, sau cel putin despre... dragostea ce se infiripa rapid in sistemul nostru, in decurs de... cateva zile (spun ei) ? Pai, intalnesti o persoana interactionezi cu ea, ai acces la diferite informatii despre ea prin intermediul acesteia sau alte surse indirecte. Iti place ce aflii, rezoneaza cu tine, cu ceea ce stii despre tine, pus... rece si logic. Altfel spus... povestesti/socializezi cu aceasta, intri in discutii, sau gesturi, respectiv actiuni cu ea... si te simti... bine (?). Ma rog, inlocuiti cuvantul ,,bine" cu orice alt cuvant care sa sugereze faptul ca te-ai indragostit. Mda, as vrea sa pot explic pe intelesul tuturor orice simti la momentul respectiv, dar cum fiecare simte ceva subiectiv, probabil explic doar pentru mine si nu are sens, iar apoi vi s-au intamplat lucrurile astea, sunt sigur...

Totusi, atunci cand intalnesti o persoana de genul, pe care s-o consideri speciala, pentru tine, din simplul fapt ca iese foarte rapid in evidenta, comparativ cu celelalte zeci de persoane pe care le tii in discutii, sau celelalte sute de persoane cu care-ai intrat in felul asta in ... vorba. Ceva exista... atractie rapida, la inceput, iar apoi... vine altceva, un fel de obisnuinta care se asterne. Sau... sa-i spun dependenta ? Iti place cum te simti si vrei sa se repete, altfel... nu te simti in largul tau. Accepti rapid persoana aceea in viata ta si o integrezi destul de repede adanc in sufletul tau... unde-si face locsor. Iar apoi daca decide sa plece, locsorul ramane rapid gol si... hm.

Dilema mea este... cum iti dai seama daca toate cele descrise mai sus inseamna... dragoste pe bune, iubire sincera, sau doar... un fling trecator si fara importanta. Un simplu entuziasm pentru ceva nou, sau ceva incitant care-si pierde valoarea incet ? Pf... in momente de genul e cam imposibil sa realizezi. Seamana totul prea mult, si situatiile sunt relativ egale. N-ai nici o sansa sa-ti dai seama.

Depinde, apoi, ce intrebari iti pui. Intrebarile sunt cele mai importante atunci cand vrei sa rezolvi un mister. Daca intrebarile tale nu au raspuns, esti confuz, nu stii ce vrei, si nu are sens sa iei o decizie, deci e mai bine sa-ti pastrezi optiunile deschise pentru vremea in care... vei stii sa le raspunzi.

Intrebarile pe care le pot pune eu despre persoana respectiva si despre cum ma face ea sa ma simt pot fi:

•  Ce imi place la ea ?

Pai, spre exemplu, din ceea ce pot sa strang din sentimentele mele acum: Imi place foarte mult faptul ca multe din situatiile negative ale vietii mele iau o intorsatura pozitiva, si raman pozitive indiferent ce-as face in preajma acesteia. Ma joc, povestesc, ma cert, stau tacut, vorbesc intruna, zic prostii, zic chestii absolut inteligente, o vad ca povesteste, o vad ca tace, o vad in... cam orice situatie in care-as putea s-o pun.
Imi place vocea, incredibil de mult, prin simplul fapt ca e adresata mie si suna... al naibii de linistitor. Creeaza dependenta din prima clipa in care o auzi. Altii spun ca nu e asa ? Si mai bine, inseamna ca imi place doar mie iar asta spune... ceva.
Imi place exprimarea acesteia, felul in care aseaza cuvintele si arata ca este ea, cu adevarat. Arata, subtil si aluziv ce gandeste atunci cand spune cuvintele respective, propozitiile, frazele, si ma face sa ma simt in largul meu atunci cand o ascult. Pot fi atent sau... pot sa nu inteleg nici o iota uitandu-ma la ea sau cufundandu-ma in ideea ca ea vorbeste cu mine.
Imi place cum arata! Pf... tre sa comentez ? Fiecare persoana are un anumit gust la sexul opus. La toate trasaturile fizice, iar ea... indeplineste tot ceea ce eu consider a fi atragatoare. Sa nu mai vorbim de ideea frumusetii relative... (o placi pe dinauntru - > o adori pe dinafara).
Gustul muzical ? Da, absolut. Mereu sunt surprins de piesele pe care mi le sugereaza ocazional, chiar daca le stiam sau nu inainte, sau daca le-am ascultat de curand sau de demult. Poate e doar pentru ca sunt indragostit (sau nu) de ea, dar mereu nimereste (cel putin pana acum a reusit) momentul potrivit pentru a-mi sugera o anumita piesa. Iar eu (pe langa alte persoane pe care le cunoasteti si voi) sunt super obsedat de muzica. Ascult la orice ora, foarte multe genuri...
As putea continua, chiar as putea... dar sper sa nu fie cu suparare ca las sa se inteleaga de la sine ca pana acum tot ce-am observat la respectiva m-a facut sa zambesc. Pot incheia prin faptul ca imi plac foarte mult si toate lucrurile care se potrivesc intre noi, in gesturi, discutii, momente... si asa mai departe.

• Ce nu-mi place la ea/cu ea ?

Nu-mi plac momentele in care nu-mi ofera mie atentie si ofera altei persoane. Altceva ? Pf... hm... ahm... imi ziceti voi ? Poate sunt sentimentele, dar nu-mi vine nimic in minte legat de ea care nu m-ar face sa zambesc sau sa-mi fie dor, desi nu a trecut mult de cand nu am mai vorbit cu aceasta.

Fac o comparatie, desi astea sunt in general destul de naspa, insa... completez cate cazuri posibile exista pentru a contura mai bine ideea si pentru a elimina confuzia pe cat posibil (oricum asta ramane o lectura pentru mine mai tarziu, si pentru cititori).
Fac o comparatie intre ce simt acum pentru ea (desi presupunem, de dragul subiectului, ca a inceput de curand), si ceva ce a trecut demult, a durat mult, si a fost la fel ca si acum, deci m-am simtit la fel ca si acum.

Ca tot am facut referire la ce-a fost de mult, totul a inceput exact ca acum, ma rog, atunci mai repede ca acum, si a tinut muuuult... (credeti-ma cand zic ca mult :p) si s-a stins foarte greu, cu eforturi imense din partea mea si alte... chestii aiurea. Deci a inceput la fel, si a tinut foarte mult. M-am simtit la fel, orice chestie pe care-o pot gandi e la fel.

Paranteza: De obicei nu gandesc sentimentele in felul asta. O fac doar atunci cand vreau sa inteleg ceva, in situatiile in care sufar si chiar... trebuie sa inteleg. In alte ocazii doar simt... am invatat pe calea dura ca e mai bine sa simti decat sa stii... e mai bine sa taci decat sa explici, si toate asa mai departe. Am... invatat. Dar asta e blog, iar aici nu exista decat cuvinte...

Bun. Acum ce se intampla in cazurile in care nu esti cu adevarat indragostit ? Hm... eu unul pot doar presupune... dar as putea ghici faptul ca nu e o stare de dependenta la mijloc, sau cel putin nu e foarte mare. Poti renunta usor la gandul asta, nu simti o nostalgie imensa sau un dor cutremurator cand te gandesti, sau ti se aduce vorba. Nu esti dornic sa te gandesti foarte departe, ci ajungi pana la un punct, si alte lucruri par a fi prea mult pentru tine, nici nu esti curios sa le faci, nici nimic... (daca esti curios tare si nu le faci, ti-e frica din anumite cauze, asta-i altceva, nu tine de dragoste, tine de tine). Hm... altceva ? Pf... poate ca poti simti exact acel ceva pentru mai multe persoane in mod consecutiv sau... in acelasi timp ? Adica... iti poti spune in momentul acela: ,,Pot simti asta si pentru persoana respectiva, daca va fi sa fie, sau am simtit asta si atunci si s-a intamplat asa... si asa, si am un sentiment puternic ca... se va intampla exact la fel".

Sincer ? Nici nu stiu daca ceea ce zic e corect sau nu, presupun. Dar apoi sunt si eu curios :) mi s-a intamplat asta de... ahm... 2 ori, iar fete am cunoscut... multe si a fost flirt, a fost distractie, a fost... dragalasenie absoluta, au fost multe, am tinut, am si suferit, dar... astea 2 casuri ies cu mult in evidenta la nivel olimpic (ca si munte, greci, zei). Cel putin pentru mine. E ceva ce-mi spune asta si ma injura cand vreau sa ignor, sau sa renunt sau sa... o nu tratez cu seriozitate.

... foarte naspa situatiile astea, ma enerveaza si ma fac sa fiu depresiv mereu. Dar apoi... asta e un simplu articol in care am dezbatut lucrul asta. Nu sariti pe mine cu: ,,imi pare rau ca s-a intamplat asa ceva" , n-are rost, doar... judec si dezbat.

I wish I had a daughter

Din categoria ,,ce mi-as dori pe viitor" si ,,visele mele", face parte si rolul de tata, mai precis, de a avea o fiica :). Suna super ciudat, probabil, spus asa direct, dar daca stai sa-ti imaginezi, eventual, daca tu cel care citesti, ai deja o fiica, sa te uiti spre ea, realizezi la ce ma refer.

Ma gandeam de mult timp cum ar fi sa ai copii, cum sa-i ingrijesti, cum sa... ii inveti sa fie exact asa cum iti imaginezi c-ar fi cel mai bine sa fie o persoana in societate, in viata... cum sa faci in asa fel incat sa ii iubesti destul de tare incat sa simta ca le esti aproape, dar destul de libertin incat sa fie propriile lor persoane. SA ii protejezi, dar sa-i inveti sa se protejeze singuri... m-am gandit mult la lucrurile astea, insa ascultand o piesa, ma gandeam mai exact... ce frumos ar fi sa am o fiica.

... ar avea 5 sau 6 ani, ar fi micuta, zambareata mereu, cu parul lung, prins in coada, cu ochi albastrii, firava, sensibila, dar si smechera si isteata. Ar fi curioasa, timida, dar si vorbareata... sentimentala si romantica (in felul ei de fetita scumpa si micuta) si... foarte frumoasa.

In timpul liber am asculta muzica de toate felurile, am povesti despre ea... am dansa prin casa pe ritmuri alerte sau rare, dure sau sensibile, clasice sau de sezon. As invarti-o prin casa, eu zambind din tot sufletul, iar ea razand fara sa mai stie ce-i prin prejur.

As invata-o sa cante la pian cele mai simpatice piese, si as asculta-o toata ziua (Daca posibil), simtindu-ma plin de dragoste, chiar si daca ar gresi majoritatea notelor la inceput si s-ar enerva ca nu-i iese...

I-as povesti despre experiente anterioare, despre viata... despre cat e de frumoasa, sau cat poate fi de intoarsa pe dos cateodata, dar si cum se rezolva, daca stii ce e important, si stii la ce sa te uiti, pe ce sa te concentrezi, sa focalizezi...

I-as povesti despre dragoste si despre nemarginitele ei intelesuri precum si nenumaratele sensuri. Despre cat poate fi de frumoasa, dar si trista... si poate mi-ar curge o lacrima gandindu-ma, iar ea mi-ar zambi si ar sterge lacrima spunand: ,,Lasa... uite, a tlecut", iar eu incep sa rad si ea: ,,Cledeam ca esti tlist :D". Si sa zambesc si mai tare.

S-o vad imbracata in rochite care mai de care colorate si accesorizate, si sa nu-mi pot imagina pe cineva mai frumos (nici chiar mamica ei :P) si s-o complimentez mereu cu ceva nou, in asa fel incat sa ma intrebe mereu ce parere am.

I-as arata ca mereu poate avea incredere si mereu se poate simti in largul ei si acasa... alaturi de cei dragi, si as apara-o cu orice am la indemana de cele rele ce s-ar putea intampla...

... as sta alaturi de ea si as consola-o atunci cand se loveste si as spune ca o sa treaca, iar in timp ce plange, as face-o sa rada, sa uite de ce s-a intamplat, pe moment. Iar atunci cand rana e sufleteasca, as tine-o in brate si i-as povesti, pe un glas soptit, lucruri frumoase, povesti indepartate... care s-o indeparteze de tristetea reala si s-o aduca, pe moment, in fantezia fericirii.

Da, mi-as dori sa am o fiica :) oricat de greu ar fi, si stresant, si ce s-o mai intampla, lucruri de genul merita mereu si te umplu mereu de energie atunci cand simti ca nu mai ai nimic de dat. Mereu simti ca poti mai mult. Esti in speranta mereu...

Am zis ceva gresit ? :)

Uite piesa pe care-as dansa cu ea prin casa: