Guess I'm boiling right now...

 Intrebare: E bine sa tii in tine sentimentele negative si sa incerci sa fii happy si fluffy si... nu stiu, tot felul de prostii din astea false ? Am tot fost asa dintr-un timp incoace, desi ma cam simteam rau in fiecare zi din tot felul de motive stupide scrise in restul posturilor, deci... da, same old stupid shit.

Nu stiu daca e bine. Ma gandesc ca nu prea are rost sa le spun altora ce ma deranjeaza cand stiu ca nu prea au cu ce sa ma ajute si majoritatea spun: Imi pare rau, sper sa te simti mai bine, altii spun: Mai iesi si tu, gaseste-ti prieteni, si restul... spun aceleasi prostii care ma calca pe nervi din toate punctele de vedere. Si deasemenea nu are rost sa le spun deoarece, in general mi se spune ca starea pe care-o am in general se muta la cei cu care vorbesc... probabil pentru ca inainte nu ma ascundeam in spatele emotiilor astora false.

Ce ma enerveaza si mai tare e ca majoritatea nici nu observa ca nu ma simt ok, nu observa ca sunt in totalitate pissed off, si ca nu am chef de viata, sau nu observa ca-mi doresc o anume chestie normala... nu stiu, nu am chef sa enumar acum...

Prietenii adevarati vad in spatele aparentelor deoarece le pasa destul de mult incat sa nu te creada pe cuvant in ceea ce spui, atunci cand vorbesti despre cum te simti, nu ? Bine, nu stiu... nu am auzit asta pana acum, dar asta e parerea mea... insa prietenii mei (adevarati) au cam uitat sa faca asta... oricum, nu tre sa va simtiti... oricum nu am mai prea vorbit cu multa lume lately, ci doar cu 2-3 persoane, da' nah... alea 2-3 persoane.

In fine, as vrea sa-i las pe majoritatea balta, sincer... dar m-as simti prea singur apoi, deci sunt fortat sa-i tin langa mine, nu ?...

Nu ma luati in seama. E doar un post rautacios plin de chestii spuse la nervi pe care nu le voi mai simti maine. Fiti siguri sa cititi si randul asta, sa nu ma criticati apoi si mai tare si... who knows...

I wish I was dying...

Stau uneori si ma gandesc la cum a evoluat viata mea pana acum si la planurile mele de viitor si felul in care imi voi atinge telurile. Stau si ma uit la ceilalti oameni care au aceeasi viata monotona ca si a mea, acelasi stil de a ,,trai viata", aceasi jena ca si mine de a nu fi spontan, de a inceta in a incerca sa inteleaga ce se intampla in jurul lor si pur si simplu sa-si lase imaginatia libera ca si cum ar fi intr-un vis.

Foarte dur spus, mi-as dori sa fiu pe moarte. Mi-as dori sa fiu atat de infricosat, inca sa simt ca traiesc cu adevarat. Sa-mi vad sfarsitul atat de aproape incat sa-l fac sa para cat de departe posibil facand oricate lucruri imi incap in timpul ramas, sau... in program. Sa fiu spontan, sa nu-mi mai pese de restul lumii, si sa ma uit la ei si sa inteleg felul in care-si irosesc vietile pierzand pur si simplu timpul in asteptarea unui lucru bun, astfel incat sa nu fie jenati sau speriati sau astfel incat sa nu fie nevoie sa-si asume nici un fel de risc.

Dar despre ce vorbesc ? Si eu sunt asa. Imi pierd timpul nefacand nimic distractiv, constructiv. Fac aceeasi chestie care o face toata lumea. Acea chestie care e intr-adevar sigura pentru mine si imi va oferi intr-adevar un viitor bun. Ma duc la scoala, facultate, gasesc de lucru, si apoi ma ocup de alte probleme care-mi ies in cale. De ce ? Pentru ca asa e bine si pastreaza o anume ordine in lumea asta si asa destul de haotica ? Si apoi, de ce vorbesc despre toata chestia asta ca si cum as stii despre ce vorbesc ? Si de ce-mi doresc sa mor, daca stiu ca nimeni nu vrea sa moara, inclusiv eu ? ...

... vorbesc despre toate chestiile astea pentru ca m-am saturat... stiu cum e sa stii ca un lucru nu se va apropia de tine decat in viitorul indepartat, iar apoi aflii ca te-ai inselat si acel lucru va veni mult prea repede. Faci in asa fel incat timpul sa treaca total diferit, esti activ, traiesti. Nu mai stai sa te gandesti foarte mult, nu mai faci pauza intre nimic, si nici nu te simti obosit, iar la sfarsit, fie ca reusesti sau nu in ceva anume, simti o oarecare implinire, undeva adanc in suflet, si a fost mult mai bine decat sa pierzi vremea cu lucruri monotone, sau... unul din cuvintele pe care le urasc cel mai mult: Normale (normal).

Si e atat de simplu sa faci chestia asta. Tre doar sa-ti schimbi stilul de viata, o chestie, parca, imposibila pentru majoritatea lumii (categoric pentru mine), dar apoi... in anumite circumstante (ca si titlul postului), e foarte, foarte usor... de ce ? Pentru ca asta e alta treaba. Daca stii ca viata ta dureaza zeci de ani, nu faci nimic. Apoi te gandesti ca maine te poate calca o masina, iar apoi tot nu-ti pasa... spui ca e posibil, dar apoi poate ca nu...

Ghinionisti sunt acei oameni care sufera de boli mortale, insa ne sunt total deasupra din restul punctelor de vedere... si momentan as vrea sa fac parte din ei, insa... mi-e frica de moarte si de lucrurile asemanatoare, asa ca o sa ma pun sa dorm si o sa ma trezesc ziua urmatoare la acelasi stil de viata care ma va aduce cu gandul tot aici la un moment dat...