Who should you pick ?

Hai să mai vorbim puțin despre relații, pentru că știm cu toții că această postare de blog îți va revela tot ce știi despre cum să ai un prieten/o prietenă (la fel ca toate celelalte postări de blog care promit același lucru).

Mulți cred că cea mai bună alegere despre persoana perfectă pentru tine, cu care poți întemeia o relație adevărată și durabilă și serioasă este o persoană care-ți seamănă pe cât de mult posibil. Cu care ai multe în comun, care e empatică sau care este matură pe cât posibil. Ceilalți cred că opusele se atrag și cel mai important om pe care să-l ai lângă tine este cel de la care ai cele mai multe de învățat, care te ajută să evoluezi pe cât de mult posibil și viceversa. Două argumente destul de bunicele.

Ei bine, eu zic că sunt de căcat amândouă și nu ai nevoie de niciuna din persoanele astea. Ambele din persoanele astea îți vor oferi o relație foarte interesantă și de la care vei avea câte ceva de învățat, dar până la urmă totul se va sfârși într-o mare de lacrimi, sau... eventual o pauză care-ți va distruge încrederea în relațiile viitoare.

        ... Vai, Adi, tu... arogantule, dă-ne tu o soluție mai bună, dacă tot te crezi așa șmecher!

Imediat! Citește aicea.

Hai să discutăm, puțin, despre una din chestiile mele preferate găsite pe facebook, care exemplifică cel mai bine ce părere am eu despre o relație cu adevărat serioasă.

Din părerea mea, nu ai nevoie de o anume persoană lângă tine, care să îndeplinească o serie de criterii specifice. Nu, nu ai nevoie, nu te mai gândi că ai un „type” , sau nu-ți plac anumite persoane, sau chestii asemănătoare. Alea-s doar simple impulsuri pe care le ai random legat de ce ți-ai dori tu lângă tine în acel moment. Moment în care ești singur de ceva vreme, deja, și îți imaginezi cine-ar fi potrivit lângă tine, asta în măsura în care persoana potrivită te-ar cunoaște deja și e pur și simplu perfectă. Nu...

O persoană perfectă pentru tine, cu care poți avea o relație serioasă, e un idiot care e dispus să te cunoască și să se înțeleagă cu tine pe o perioadă lungă de timp. Adică să aibă răbdare multă cât să te vadă în toate ipostazele, toanele și situații.

Gândește-te puțin... ai nevoie de cineva cu care poți mereu să discuți absolut orice, legat de tine sa legat de sine. Cu care să compromiți mereu orice, alături de care să poți trage concluzii fel și fel și cu care să judeci mereu chestii cu care nu sunteți familiarizați niciunul din voi.

Ai nevoie care e dispus să gândească cu tine și să stabilească o fundație cu tine, cărămidă cu cărămidă, unde fiecare cărămidă e gândită bine, deschis, împreună cu tine. Poziția ei e pusă acolo de comun acord și fie că e bine sau rău, a fost decizia amândurora, iar dacă ea pică, nu e nici o problemă, amândoi ați fost de vină, deci amândoi rezolvați problema.

Nu prea contează cine e, nu trebuie să stai să te gândești ce fel de persoană poate fi potrivită. Cu multe în comun sau nu. Ci trebuie doar să observi dacă e capabilă să facă o asemenea chestie cu tine. Ca prieteni apropiați, sau doar două persoane care se provoacă. Simți chimia, până la urmă. Potriveala asta.

În nici un caz o relație unde nu poți comunica cu interlocutorul nu e una durabilă, vreodată. Nu poți construi singur bazele relației ca apoi să fi luat la rost de propriul partener care nu e prezent la deciziile cruciale, sau care se luptă cu tine pe acele decizii de dragul de a părea el mai superior.

Ai înțeles ? O relație e o casă complexă, iar tu ești un arhitect, constructor, instalator, zugrav, etc. Nu poți singur, iar cel din echipa ta trebuie ales corespunzător, și din moment ce ești capabil să comunici și să te înțelegi, să discuți planuri și idei, ia pe cineva capabil să asculte și să vorbească.

Trust me, I'll be worth it.

Catching up on changes

Bă, schimbările sunt bune pentru oameni. Nu neg, jur, dar te lovește, câteodată, ideea de „ce-i prea mult, strică”. Câte mi s-au întâmplat ultimele zile și câte am învățat din ce s-a întâmplat... nici nu știu cum ce să încep sau cum să le leg.

Aș vrea să încep cu ideea că-s norocos că toate au ieșit așa cum aveam nevoie să iasă, dar mai real ar fi să încep cu ideea că unii oameni sunt niște căcați idioți proști. Da, mă exprim așa, fără nici o supărare, mai ales că mă refer strict la oamenii care, nu numai că mi-au făcut mie rău, dar și care-și fac rău singuri cu ocazia asta și se bat cu pumnul în piept pe ideea că tot ce fac e bine și ei au dreptate, când toată lumea îi acuză.

Gata, Adi, calmează-te. Așează-ți ideile, că nu pricepe omul nimic ce spui.

Cu ceva vreme în urmă m-am hotărât să mă mut din Alba Iulia. Totul a fost proprie inițiativă. Voiam să fac rost de niște bani în plus locuind în sătucul părinților mei de prin zona Prahova, pentru a investi în... ceva. Fie în mine, fie într-un bun material pe care l-aș folosi eu. Nu a început chiar așa ideea, totuși, ci mai degrabă a început cu ideea că aș pleca direct prin București și mi-aș lua câmpii cu acel nou început, dar nu... părinții îmi vor binele, așa că cu chiu cu vai, trebuie să ai puțină încredere în aceștia.

Nici nu credeam c-o să dureze chiar foarte mult tot ce s-a întâmplat acolo, așa că nu am sperat că va dura mai mult decât câteva luni sau un an de zile. Prietenii apropiați știu asta, din moment ce-am mai pățit să fiu „evacuat de pe premisă” după, aproximativ, 6 luni de zile. Faza-i că acum au durat doar vreo 4 luni. Plus de asta, s-a întâmplat destul de neașteptat. Gen, într-o zi m-am trezit scos afară, cu tot cu maicămea, de către inteligentul care se considera „capul familiei”. Adică ... „ieși afară, azi!”. Mda, am început să râd un pic și aș fi râs mai mult dacă nu era și maicămea la mijloc care rămânea fără nimic. Eu rămâneam cu mine și aventurile ce aveau să mă aștepte.

Ne-am mișcat destul de bine, totuși, după, având în vedere că după ce tipul a devenit violent cu ea, a plătit cu vârf și îndesat din partea poliției (and still does), iar acum este singur cuc, așa cum și-a dorit. Iar eu mă bucur zilnic de asta cât sunt înconjurat de persoane ce mă iubesc și mă simt happy.

Da, mă simt happy. Întâmplarea face că am decis și am și reușit să ajung într-un loc unde-s înconjurat de persoane care chiar îmi apreciază compania, cel puțin.

 Chestiile astea te îndeamnă să te întrebi ce anume e important, fiind o schimbare majoră și totodată o pierdere pronunțată.  Și o să-ți spun și ce am observat:

Am plecat dintr-o casă care urma să fie renovată, într-un fel sau altul. Era o luptă continuă pentru chestia asta, mai ales financiară, iar cam ăsta (cred eu) era și motivul certei, până la urmă, faptul că nu mergea așa cum își doreau. Ignorau ce aveau și se concentrau pe ce credeau că au nevoie. Condiții, o casă mai bună și... mă rog. E ironic faptul că am fost primiți de o familie numeroasă a căror condiții erau puțin inexistente, însă ne-au oferit din puținul lor și ne-au primit la dânșii să avem unde dormi. Perspectiva lor era diferită iar ei păreau aproximativ fericiți. Nu exista tensiunea cu care mă obișnuisem în locul din care-am fost evacuat. Banii erau puțini, posibilitățile puține, dar cu o sticlă de bere ieftină, se întâlneau toți în curte și începeau să povestească vrute și nevrute, iar asta părea suficient. De fapt, fără să bag de seamă, asta văzusem seară de seară, cât treceam pe lângă casa lor în drumul meu spre magazin să iau o bere, pentru acel om care urma, din nou, să facă scandal.

Nu ai nevoie de bani mulți sau condiții extraordinare pentru a fi fericit, nu mai încerca să-mi spui prostii din astea sau să-mi spui că totul depinde de punctul de vedere, că oricine are nevoie de bani. Nu ai nevoie de bani să fi fericit. E deajuns să ai persoane dragi cu care să te ajuți și de la care să te aștepți să te iubească. Dar vai... asta deja pare mai greu de obținut decât banii, nu crezi ? O persoană dragă care să te iubească... eventual care să-ți împărtășească țelurile.

Un 50 lei pot face într-o zi muncind o chestie la nimereală printr-un sat, până la urmă. Te las pe tine să te gândești.

Să investești în tine și în cum să fi fericit. Pare un țel important. Probabil o să mă țin de el.

Sunt în regulă acum, apropo. Deocamdată merge totul bine și, deși nu mă aștept să meargă pentru totdeauna, mă aștept să învăț și mai multe din experiență.