miercuri, 28 octombrie 2009

Ce intelegi din poemul acesta ?














Ma indoiesc profund ca intelege cineva majoritatea aluziilor de-aici, insa daca e cineva, chiar as vrea sa port o conversatie lunga cu acesta... de ce ? Heh, for me to know and for you to find out.

Midnight under the sheltering skies
Wish on a star for I’m paralyzed
You’ve frozen this heart, broken these wings
I need to learn again what freedom brings

Prisoner in the realm of emptiness
Breakout from this void, land of darkness.
Shadows of past can’t ruin the future
Spread my wings again just like a vulture

Ride the chilling breeze, once more I dare
Hunt for love begins somewhere out there
Beauty of forgiveness is my gain
Farewell, my unnecessary pain

Soar, Black Crow, Soar.
Search for happiness that once was yours
Entirety of heavens is all yours

Soar, White Dove, Soar.
View the world through different set of eyes
Freedom gives you the power to rise.

Fly high, Soar high,
Sorrow, Good-bye.

joi, 1 octombrie 2009

Viata lunga sau viata fericita ?







3:46 a.m. - Hm...






Uite ceva la care m-am gandit o vreme indelungata, un subiect pe care nu l-am auzit niciodata dezbatut. Am auzit doar cum se faceau afirmatii ca si: Viata trebuie traita din plin ca si cum e traita vesnic sau auzeam oameni care spuneau ca cel mai bine e sa traiesti cat mai mult, deci sa mananci sanatos, sa traiesti sanatos, astfel incat moartea ta sa nu se apropie ,,inainte de vreme" (orice-o insemna asta pentru ei). Am vazut oameni care faceau orice pentru a nu risca sa sufere sau sa moara, sau mai stiu eu ce alte chestii rele li s-ar fi putut intampla, dar astfel traiau o viata plina de griji, stres, fara prea multa fericire, doar preocupari, paranoia si-asa mai departe. Am vazut si oameni care nu prea dadeau doi bani pe ce chestii rele li s-ar putea intampla si-si traiau viata din plin, astfel punandu-si (uneori) sanatatea in pericol si, categoric, scazandu-si din anii din viata. Naspa situatie, mai ales daca te pui in locul fiecarei persoane de genul (ca doar din afara e usor sa presupui...)

Personal am fost mereu de-acord cu traitul vietii din plin fara sa te preocupi total de cum sa ramai mai sanatos sau cum sa ramai mai mult in viata. Ma gandeam mereu ca ar fi nasol sa te apropii de ceasul de moarte, plictisit de viata, saturat de ea, cu tot felul de regrete fata de ce-ai fi putut face si astfel de faze, si ma gandeam la omul acela care ajunge pe la 50-60 de ani si moare gandindu-se de cate ori si-a rupt mana, de cate ori era sa moara, iar apoi... cat de viu s-a simtit dandu-si seama ca a supravietuit. Heh, sunt doua aspecte diferite privite dintr-un anumit punct de vedere care confera parerii mele superioritate (oarecum), insa dac-o luam altfel, iese altfel, si anume: Sa presupunem ca faci ce-ti place cel mai mult, esti cel mai fericit facand chestia asta, insa iti dai seama ca vei plati un pret foarte mare. Mnah, ce se intampla aici ? De multe ori incep sa apara regrete cu privire la ce-ai facut, daca ai fi putut face chestia respectiva intr-un alt mod, in asa fel incat sa nu urmeze consecinte asa rele, sau daca merita, si tot felul de chestii asemanatoare. Daca ai avut o viata super-mega fericita, insa se termina mult prea repede din cauza activitatii mult prea excesive pe care-ai avut-o (sa-i luam ca exemplu pe romanticii care au scris muzica cea mai de pret din istoria muzicii -ca, deh, p-asta o stiu si eu de la scoala- insa, din cauza ca s-au ,,consumat" mult prea repede, au murit inainte de vreme, iar cum s-au consumat, nu stiu... dar au murit putin cam prea devreme, majoritatea). Nu toata lumea moare impacata, mai ales ca ,,moartea" in sine e cel mai inspaimantator lucru (cred) care s-ar putea intampla unei persoane.

Dar toate astea nu prea conteaza in viata unui om, mai ales ca acesta isi poate schimba parerea despre orice de 100 de ori intr-un minut (iar asta e o chestie pe care-am dedus-o pe moment, fara nici un argument cu care sa-mi sustin parerea), si poate sa fie multumit cu faptul ca va muri peste un minut, insa in ultimele 5 secunde i se face teribil de frica si nu vrea sa moara. Heh, acum sunt si mai confuz in legatura cu intrebarea de la inceput, si nici nu mai stiu daca am dreptate cand spun ca telul omului este acela de a avea o viata fericita, ca e lunga sau scurta. Decat una lunga si nefolositoare, mai bine una scurta pe baza careia sa ai parte de fericire/placere (si nu va ganditi la prostii, da ? Eu nu m-am gandit...)

Acum, insa, ma gandesc ca exista fel si fel de oameni, cu pareri care mai de care diferite (despre viata, dragoste, ura, dorinte, teluri, moarte, etc.) si ma gandesc ca ar fi total inutil sa vin cu o concluzie aici, oricat ar parea ea de perfecta, deoarece mereu se va trezi cineva sa-mi dovedeasca contrariul bazandu-se pe ce-si doreste sa faca cu viata acestuia (ca vrea sa descopere pastila ce te face nemuritor, sau ca vrea sa se urce intr-un avion si sa te ia pe tine, pe familia ta si toti vecinii tai intr-o calatorie cu bilet dus spre viata de apoi), deci ajung la o concluzie absolut stupida ca omul isi urmeaza mereu dorintele, visele, telurile, ca acestea sunt bazate pe dorintele proprii sau pe diferite conceptii pe care si le-au format datorita unor alte persoane sau datorita unor imprejurari care le-au dat tot felul de idei in legatura cu viata insasi (religia e cel mai des subiect aici), deci cred ca e ok sa vrei sa ai o viata lunga si plictisitoare, sau sa ai o viata mai scurta si plina de peripetii interesante. Roaga-te doar sa nu faci parte din cei ghinionisti cu vieti scurte si plictisitoare. Mai bine norocos, cu o viata lunga si plina... heh, omul... cate-si doreste...

Eu tot nu sunt multumit, vreau raspunsuri...

4:08 a.m. Damn it...

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...