Neatza. E... 4:33 momentan. M-am culcat, aproximativ, pe la 2:00, si m-am trezit acum vreo 20 de minute fara pic de somn, desi maine trebuie sa ma duc la munca. Ce sa fac... ce sa fac. Hah, sa scriu in dragul meu blog, nefind nimeni cu care sa pot conversa momentan. Mereu o ultima optiune, dar niciodata nu se supara.
Hm, exista o multime de motive pentru care nu poti dormi, categoric, iar eu din acea multime nu reusesc sa izolez nici macar unul, cel putin nu cred ca pot.
... sa fie pentru ca m-am indragostit ? Naaaah!
Dar totusi, amintindu-mi de istoria mea de indragosteli, nu pot sa nu ma gandesc la toate datile in care-am cunoscut o fata, fie in realitate, fie pe un chatroom chiar aici pe internet, si am speriat-o actionand pe ceea ce simteam imediat, in scurt timp. Iar ceea ce simteam era ceva ridicol de fain, surprinzator de intens si... de ce nu, adevarat. Ma rog, eu asa consider, ca a fost de durata. Nu mereu, evident, dar cateodata... a fost.
De ce dracu se intampla chestiile astea ? In mod evident nimanui nu-i place sa-l ataci cu sentimente din astea aparute din senin, cand el poate abia te cunoaste, si evident c-o sa plece mai departe cu o spranceana ridicata si gandindu-se: ,,Ciudatu' dracului". De ce creierele noastre ne urasc asa mult uneori ? DE CE ? Te simti asa rau dupa, mai ales cand iti dai seama ce tocmai s-a intamplat, si nu poti sa dai inapoi pentru ca... hey, s-a intamplat! Ai inceput sa ai gura prea mare, comportamentul prea lipicios, persoana respectiva a mirosit ce se intampla si pa, s-a simtit incoltita mult prea repede. Dusa a fost. Sayonara.
Unii oameni numesc porcaria asta ,,Dragoste la prima vedere". Chiar au facut filme, au scris poezii, povesti, romane si continua sa discute despre chestia asta ca find unul din cele mai frumoase lucruri pe care le poti experimenta. Dua... categoric, nu contrazic pe nimeni. Sa fii singur o vreme, sa consideri ca dragostea nu-ti va mai face vizita niciodata, si apoi dintr-o data, o explozie de fericire. Vreo 1-2 ore te simti incredibil, drogat pe gratis, yaaay! Dar... drogurile mereu au consecinte, iar in cazul asta nu e exceptie (decat rar). Sentimentele se strica la fel ca si laptele expirat, si apoi ramai cu mirosul ala de acru de-ti vine sa vomiti, pana ce te obisnuiesti cu ideea, mergi mai departe si uiti, iar asta, pentru unii dintre noi, nu se intampla prea usor, sau prea repede. Vai... vai.
Vorbind de singuratate, poate asta e unul din motivele principale pentru care se intampla chestia asta ? Da, te simti singur, dai peste un om, intamplator, care, intamplator, incepe sa vorbeasca pe frecventa si pe limba ta, brusc nu te mai simti singur, si intamplator, incep sa apara sentimente de la sine. INTAMPLATOR. Nu ba, nu e intamplator, nu neaparat. Orice prost stie ca asteptarile tale de la persoane creste direct proportional cu timpul in care ai fost singur, si cel mai probabil, asteptarile tale find in scadere constanta, dai peste un om care se potriveste cu ceea ce-ti doresti, in cazul asta find... companie! Ma rog, nu orice companie. Mergi de la a-ti dori o companie in care sa ai totul in comun cu persoana respectiva, pana la a avea... 1-2 chestii in comun, pe care sa insisti din plin.
Da, cea mai comuna cauza pentru aceste sentimente spontane e singuratatea, cel putin dupa parerea mea, dar... categoric nu constituie singurul fapt.
Exista si situatii in care tu sa nu te simti singur, sau... sa te simti. E irelevant. Si, de data asta, intamplator (pe bune) sa apara o persoana in viata ta cu care, nu doar ca simti, dar chiar asa sa si fie, sa ai tot ce trebuie in comun cu aceasta, iar de restul sa te indragostesti mai tarziu. Da, cam asta e planul, dar... iti dai seama ce aiurea e ca de data asta te poti controla mult mai putin. Faci gesturi tampite, te porti ca un prost, idiot, maimuta, urangutan, si strici tot, ori declarandu-ti sentimentele prea tare, vorbind despre ele sau facand gesturi necugetate, ori inchizandu-te in tine, blocandu-te in ,,Ce dracu sa-i spun ? Nuuu, pleaca, nuuuu, tre sa-i spun ceva!" si apoi urmeaza: ,,Ce faine-s bicicletele de pe strada!". Da, e si asta un subiect, desi rar se intampla sa fie unul destul de bun incat sa nu-i provoace persoanei in cauza... disconfort sau plictiseala. Ma rog, asta a fost un exemplu.
Iar acum, teoretic, trebuie sa dau niste solutii pentru fazele astea. Hm... sa ma gandesc. Hm... nu, sau... ? Nu... probabil, da, cred ca da! Nu...
Normal ca nu am nici o solutie la faza asta. Mi se intampla de ani si ani si n-am idee ce-ar trebui sa fac mai exact sa ies din ea, mai ales daca ma pusca pe neasteptate. Si stiu c-o sa ma puste si-n viitor... ori pentru ca voi fi singur, ori pentru ca voi intalni o persoana pe care-o voi considera extraordinar de mega tare si n-o sa stiu cum sa ma tin in frau si sa ma port... fara s-o fac sa devina campioana olimpica la maraton.
E aiurea, da' mnoh, aveti pareri ? Careva ? E 4:54, inca nu am somn.
