Iubeste actorul, nu scenariul sau!

Chiar... nu aveam idee ce fel de titlu sugestiv sau smecher sa pun, asa ca am facut o simpla exlamare care sa cuprinda cam toata postarea asta care va avea sau nu va avea sens si in aceeasi masura nici nu stiu daca am mai vorbit sau nu am mai vorbit despre asta, insa se intampla in jurul meu si imi strica multe din ... situatii, sa le spun asa. Ma enerveaza la culme si ... pur si simplu ma enerveaza. Rau.

Despre ce vorbesc ? Vorbesc despre voi cei care va lasati prada celor care se transforma in niste actori doar pentru voi, pentru ca li s-au aprins calcaiele pentru voi si vor sa va cucereasca. Ce se intampla in momentele astea ? Va studiaza, analizeaza sexul tau, anturajul tau, orice poate analiza, si isi face un micut scenariu prin care sa te impresioneze pe cat de tare se poate. Frumos, nu-i asa ?

In timpul asta tu esti vrajit, respectiv vrajita la fel cum ai fi in fata unui ditamai ecranul de cinema cu o pereche de ochelari 3D pe nas, uitandu-te la ... filmul tau preferat. Iarasi suna super bine.

Persoana respectiva munceste din greu si in cele din urma isi atinge golul, iar voi doi sunteti fericiti pana la adanci batraneti! Asa e ? E frumos ? NU!

Am cam stricat filmul :) ... hm, ce e cu mine ? Am inebunit dracului, cine stie...

Ceea ce am povestit mai sus, ironic sau nu, este ceva ce se intampla in general fiecarei persoane, fie ca esti spectatorul sau actorul si ni se intampla de mai multe ori in viata, chiar... pentru ca toata treaba asta da roade si pentru ca majoritatea persoanelor sunt dezlantuite de hormonii pe care-i resimt atunci cand te vad intr-o anume ipostaza sau e doar o perioada in care au nevoie de cineva neaparat si tu te potrivesti de minune, sau... isi imagineaza ca-s pregatiti de o relatie iar tu ... chiar esti pregatit sau pregatita de o relatie. Da, sunt rau, dar... dati vina pe rata casatorii-divorturi, certuri/abuzuri, copii crescuti... vai de capul lor, nici nu stiu pe ce planeta sunt, droguri, alcool si asa mai departe. Si stii... toate incep frumos cu intentii super bune :) ... dar mai mult de jumatate se duc... dracului. Da, poti spune ca sunt de-a dreptul enervat si scos din sarite!

Sa trecem la subiect... despre ce dracu tot vorbesc eu aici ? Vorbesc despre faptul ca in general ne indragostim de persoanele care incearca sa ne cucereasca pentru ca suntem vrajiti de efectele cinematografice pe care ei le realizeaza. De felul in care incearca sa para un pic altfel decat sunt de fapt stind sau banuind ca tie poate nu ti-ar placea cum sunt ei de fapt, sau find doar paranoici. Ce se intampla aici ? In primul rand ti se capteaza atentia, dupa care scenariul merge mai departe iar tu esti prins de poveste, dupa care... tot asa, pana se infiripa o micuta legatura. Care e problema ?

Problema este ca persoana respectiva n-o sa tina actul sus decat atat cat il vor tine endorfinele sau exitocina, acei hormoni care te fac sa te simti indragostit. Ce se intampla dupa ce nivele acelea scad ? Rabdarea ta scade, cheful tau de a tine sarada sus scade, pofta ta de persoana respectiva scade si relatia isi pierde din intensitate. De ce ? Tu nu te-ai indragostit de persoana respectiva ci de infatisarea pe care aceasta ti-a aratat-o. El isi pierde gustul pentru ca stie cum sa-ti fie aproape ca acea persoana, nu ca el insusi. Totul devine ciudat pentru ca se transforma intr-o relatie super stransa intre doi straini care, brusc... intr-o clipire, uita cum sa-si vorbeasca, cum sa se distreze, cum sa... se poarte normal, adica obisnuit, ca si pana atunci. Intr-o clipire, totul se schimba si te simti pierdut. De asta nu e bine si de asta sunt total revoltat de ce se intampla.

In zilele noastre trebuie sa fii un actor pentru a putea obtine atentia cuiva. Trebuie sa-l impresionezi pe cat posibil si s-o tii la nivele ridicate ca aceasta sa-ti acorde o sansa, iar aceasta chestie trebuie mentinuta mereu la un nivel optim, eventual sa fie tot mai ridicat, dar... daca acela nu esti tu 100%, chestia asta nu se va intampla sub nici o forma.

In momentele respective tragi de orice poti sa mearga inainte, dar... nu poti sa incepi un joc, sa te distrezi foarte bine jucandu-te, sa-i inveti regulile, apoi dintr-o data sa schimbi toate regulile, si sa te astepti sa fie acelasi joc, sa te distrezi la fel de tare si sa fie ... exact la fel.

Nu-mi place, nu stiu. E chiar super aiurea....

Sfatul meu ? Nu te indragosti, sau incearca sa nu te apropii de o persoana care face anumite lucruri frumoase, care-ti plac, dar le face special pentru tine, nu pentru ca e firea sa. Persoana respectiva se va plictisi de acele lucruri si va reveni la firea sa.... si tu te vei simti aiurea. Exemplu ? Daca vrei sa te distrezi cu cineva, nu lua pe cineva care in general prefera sa stea in casa, dar iese afara de cand te-a cunoscut, iese doar cu tine, se distreaza la culme, cu tine... acea persoana, intr-un anumit punct din viata, se va intoarce la stilul de viata care l-a definit si tu vei ramane singur. Sau... vrei sa fii ascultat, inteles si vrei atentie ? Iarasi... nu lua petrecaretul care nu e foarte serios in legatura cu problemele de familie, si alte lucruri care te intereseaza .Ia persoana care te-ar asculta de placerea de a asculta, nu pentru simplul fapt ca te iubeste sau mai stiu eu ce...

... pe deasupra, daca vrei si alte motive pentru care e o prostie, asta e cea mai sigura sursa de reprosuri. Persoanele care fac lucrurile tale preferate doar pentru tine, dintr-o obligatie actoriceasca, iti va reprosa toate aceste lucruri pe viitor, cand se va plictisi sa le faca si se va simti jignit de anumite chestii pe care tu le faci. O persoana care face acele lucruri pe care tu le iubesti pentru ca asta e fiinta sa, nu-ti va reprosa niciodata ceva-n gen... pentru ca nu-ti va reprosa niciodata c-a ras la o gluma de-a ta, cand rasul sau nu a fost provocat intentionat. Sau nu-ti va reprosa ca a mancat cu tine la masa, cand mancarea chiar i-a placut. Si asa mai departe.

... intelege careva ce vreau sa zic ? Lumea asta e plina de actori. Si actorii aia nu va iubesc... nu asta inseamna iubire, chestia asta mereu se termina in durere, lacrimi, si mai ales... tensiune care te impinge sa faci chestii stupide...

Asta nu e iubire... merge impotriva a tot ceea ce cred, si daca vrei sa ma contrazici, te provoc sa citesti tot blogul. Ai de citit... mult.

P.S. Piesa de mai jos doar imi place, nu are prea mare legatura cu subiectul. Sper ca ati vazut filmul :)

Something bigger than us

Nu stiu daca-i okay sa scriu despre asta sau... asa. Ma rog, daca nu va place, ascultati doar piesa, eventual va uitati la imagine :) eu am scris asa din dorinta de a exprima un anume ceva... nu sa arunc cu noroi, cel putin nu de data asta.

Uite un subiect despre care se vorbeste destul de des, din mai multe puncte de vedere, in functie de... cum si-a trait fiecare viata. Da, vorbim despre religie, din nou :) ... dar intr-un alt fel...

Nu incerc sa resping sau sa aprob ideea, ci doar sa-i... teoretizez existenta, sau sa justific nevoia ei pentru noi, oamenii.

In primul rand, religia exista intr-o multitudine de forme printre noi... fiecare cultura religioasa crede intr-o anumita divinitate, sau in anumite divinitati, sau in anumite obiecte sau... ce o mai exista pe lumea asta. Care e corecta ? Nu-mi prea pasa... cam fiecare are izvorul ei, si rol de indeplinit, asa ca... din punctul meu de vedere cam toate sunt la fel, pentru ca fiecare om care crede in ceea ce crede, are nevoie sa creada, iar daca nu ar crede, viata lui ar fi complet schimbata in... nu prea bine, cel putin din punctul meu de vedere si in contextul in care o voi pune eu in urmatoarele randuri.

La ce te gandesti atunci cand simti sau iti imaginezi ca simti prezenta unei anumite divinitati in viata ta ? Hm ... ? In primul rand, simti ca nu esti singur... e cineva langa tine, si... nu chiar oricine, daca poti intelege ceea ce vreau sa spun. Nu e o oarecare persoana care te poate lasa balta sau te poate dezamagit. O persoana care se poate insela sau iti vrea raul... ci perfectiunea intruchipata, ceea ce isi doreste fiecare, in sinea lui. Ceva bun, fara de rau... iar gandul ca asa ceva exista in viata ta iti da un sprijin... destul de mare, iar cu ajutorul sprijinului, ne ajuta sa fim curajosi, iar curajul ne impinge inspre a face multe lucruri destul de interesante, daca-i pana acolo. Deci... simpla prezenta a unei divinitati ne face sa ne simtim mai bine pe noi ca si oameni. Destul de interesant, hm ?

... mai apoi, daca tot vorbim de prezenta unui cineva in viata noastra, putem vorbi despre singuratatea pe care o poate resimti oricine. Cum invatam la scoala, la biologie, poate, omul este o fiinta sociala, ceea ce inseamna ca are nevoie de compania altor ,,animale" de genul lor, sau... nu neaparat, atata timp cat exista compania. Iar... daca stai sa te gandesti la o vorba ce se spune de ceva vreme incoace: ,,Cu toate metodele de comunicare si toata tehnologia, parca suntem mai singuri ca niciodata acum..." ceea ce e destul de adevarat... suntem singuri si ne simtim singuri intre atatia oameni, din tot felul de motive. Ei... cand te gandesti ca ,,cineva de-acolo de sus te iubeste si e langa tine" sentimentul de singuratate incepe sa dispara... nu-i asa ? Cel putin atunci cand tu crezi cu adevarat asta, iar... asta e mare lucru, avand in vedere ce poate face singuratatea dintr-o persoana. Iarasi... puncte in plus pentru obiceiul religios.

Iar apoi, o persoana de un asemenea rang de perfectiune se presupune ca e si responsabila de multe lucruri... eventual de multe decizii care ne stau in fata, decizii pe care, poate, nu le-am putea suporta de unii singuri. Ca el sau ei sunt acolo si se uita, privesc si sunt alaturi de tine, nu te lasa sa pici in rau. Asta iarasi te face sa fii curajos si responsabil, nu fricos si ezitant, chestie care ti-ar cam distruge multe parti din viata, aspecte si asa mai departe... dar cred ca aici vorbim despre acelasi curaj despre care am vorbit si un pic mai sus, doar ca mai amanuntit asa ca o sa lasam balta, hm ?

Ma rog, per total, religia exista pentru ca omul are nevoie de ea, depinde de ea si nu ar functiona normal stind ca este mai singur decat crede pe lumea asta. Nu e un gand cu care poti trai normal si cu care poti atinge reusitele pe care ti le doresti. Pur si simplu nu se poate... pentru ca viata este grea, si nu ai de ales decat sa te conformezi, viata nu se va face mai usoara doar pentru ca nu e corect sau ne dorim noi asta, asa ca gasim solutii care mai de care imaginative, ingenioase... gasim sprijin in ceea ce ne ajuta cel mai mult, fiecare cu ce crede mai mult, nu-i asa ?

Ma rog, asta e o parere de-a mea pe care-am comentat-o pe-aici fara intentia de a jigni pe cineva. Simteam nevoia sa scriu despre asta, si... probabil ma simteam un pic, si eu, singur :) si fara prea multa putere, doar ca... din pacate eu nu cred in asa ceva si sunt ,,nevoit" sa merg pe drumul asta cu propriile-mi puteri, eventual sa ma bazez pe o persoana, nu tocmai perfecta, ca si o divinitate din cer... care momentan nu exista pentru mine, dar sper ca va exista pe viitor si... povestind despre asta ma ajuta intr-o oarecare masura. Interesant... hm ?

Dragostea de sine -> dragostea de alta persoana ?

Mah, nu stiu cat de sugestiv e titlul, dar... uite o idee destul de interesanta...

Stii sentimentul ala in care te uiti in oglinda sau ti se cere sa spui cat de bine arati si... mai rar raspunzi cu chestii gen: Pf, arat beton :). Hn ? La modul serios, zic... ca raspunzi, nu in gluma, ca in gluma mai zic si eu ca-s hot si vai de mine, se topeste oglinda si alunec pe ea...

Am vorbit astazi cu o prietena despre o chestie in gen, si una din glumele pe care le-am discutat s-a dovedit a fi reala. Sa presupunem ca... avand in vedere ca noi stam cu noi insine toata viata, ne plictisim de cum aratam. Stim deja, sau ne imaginam ca stim, atat de multe incat multe din calitatile pe care le avem sunt atat de monotone ca le categorisim a fi drept... defecte, iar defectele... ne mananca atat de tare incat le accentuam semnificativ ? Suna destul de logic, hm ?

... dar asta nu inseamna ca e si bine ce facem. Nu inseamna ca sunt adevarate parerile noastre despre noi insine atunci cand ne gandim la lucruri in gen. Doar pentru ca ne-am plictisit de noi insine nu inseamna ca singura solutie e sa fim altfel, sa ne schimbam, sau... sa devenim altcineva. Poate trebuie sa invatam sa ne privim din alte puncte de vedere si sa gasim modalitati prin care plictiseala asta sa dispara, iar monotonia sa se transforme... in altceva, fara sa fie nevoie sa ne transformam noi (cel putin nu atat de radical incat ne imaginam ca ne-ar fi bine).

Hm, sa inveti sa te iubesti. Suna destul de cunoscut. Cred ca era un proverb (sau mai multe) care spuneau ca daca vrei sa te iubeasca cineva, trebuie sa inveti sa te iubesti tu insuti. Nu am reusit sa inteleg niciodata pe de-a-ntregul chestia asta, dar din cele spuse pana acum pot intelege altceva si anume: Daca vrei sa iubesti tu pe altcineva o perioada lunga de timp, trebuie sa inveti sa te iubesti pe sine, dupa ce nu te-ai placut atata timp. Suna mai greu, ah ? Si poate mai inutil, dar... in fapt, nu este.

De-aici si titlul: Putem sa luam drept exemplu dragostea de sine si s-o transpunem in dragostea fata de cealalta persoana ? De ce-am face asta ? Pentru ca i se intampla absolut oricui sa se indragosteasca de cineva, iar apoi... dupa un anumit timp, puf... totul dispare ca prin magie, parca. Agasant, nu ?

Ce legatura sunt, insa, intre astea doua ? Pai, daca nu te-ai prins, gandeste-te... daca poti invata sa fii multumit de tine insuti, sa te respecti, sa te placi... la modul normal, nu la modul narcisistic, desigur... si ai putea transpune asta in dragostea ta fata de altcineva, in cazul in care merita, desigur... si in cazul in care mintea ta spune ca e persoana potrivita pentru tine, si se poarta ca si persoana potrivita, si toate cele... de ce n-am face-o ?

Bine, dar... de la spus la facut e un pas maricel si pare destul de imposibil sa facem chestia asta. Care-ar fi sfaturile ? Sincer, nu stiu sigur, nu m-am gandit la asta decat de cateva minute, dar... de-ar fi sa ma gandesc un pic as spune ca punctele de vedere sunt destul de importante. Anume... sa nu te uiti la un lucru la fel prea multa vreme... sa nu stai tot timpul sa te gandesti ca un lucru se va schimba de la sine, pentru ca... desi asta se va intampla in cele din urma, nu se va intampla niciodata in concordanta cu nevoile tale. Si nici tu, poate, nu poti schimba acel lucru, deci e mai sanatos pentru toata lumea sa il privesti tu diferit, din mai multe unghiuri. Daca faci asta, te mentii distrat mult mai multa vreme si in felul asta este timp ca schimbarile ,,naturale" sa se produca, care la randul lor sa te mentina ,,amuzat"si mai mult si tot asa... intr-un cer perpetuu.

Alt sfat ? Sa te gandesti cat de mult iti place un anumit lucru inainte sa zici ca te-ai plictisit si vrei sa renunti pentru ca simt cu totii ce agasant e pentru altii cand, dupa o vreme de liniste, parca-ti vine iar cheful de... asta. Sa anticipezi o asa situatie si sa incerci sa o manipulezi... sa transformi plictiseala in distractie, eventual sa-ti indrepti atentia spre altceva, nu sa obsedezi asupra problemei respective si s-o transformi intr-un motiv sau in motivul pentru care nu mai merita nimic... si apoi iarasi totul sa se intoarca cu fundul in jos si tot asa. Nu rezolvi nimic astfel...

Alt sfat ? Discuta cu persoana respectiva :) ... asta e sfatul pe care ti l-ar da oricine... pentru ca daca nu discuti si astepti ca persoana respectiva sa stie miraculos care e problema, si mai mult, care e solutia, deja te crezi un ingeras in Rai care le cam are pe toate bune si frumoase si... tre sa te reevaluezi. Sau poate ai profitat un pic prea mult de sfaturile de mai sus cu privire la dragostea de sine :p. In fine...

Oricum, ideea e interesanta, chiar daca e destul de complicata si mi se pare un mod bun de a-mi privi relatiile viitoare... si mai cu grija, in acelasi timp, sa nu aleg chiar pe oricine, pentru ca eu nu sunt oricine, eu sunt eu... nu ?

Romanii au talent (fam. Fieraru)

Imi dati si mie voie sa comentez un pic o mica particica din show-ul acela pe care, cei de la Pro TV sustin ca-i cel mai tare show din Romania, la momentul actual ? Desi, din anumite puncte de vedere, tin sa nu fiu prea de-acord cu ei, din alte puncte de vedere, ca si audienta, spre exemplu, da... okay, sigur. Evident, l-am urmarit si eu, ce altceva sa fac intr-o sambata lenesa, dupa-masa, decat sa ma uit la reluare ? Ca doar vineri seara ies si eu naibii afara, n-oi sta in casa :).

Din... toate editiile pe care le-am vazut, Andra n-a facut sa decat sa fie o persoana in plus pe-acolo, apreciind ce vedea ca oricine. Zicea ca-i fain, ca-i place, ca-i talentat si cam atat. Nu reusea sa gaseasca argumente valide si de esenta, si etc... doar isi baga si ea nasul desi nu stia ce dracu-i pe-acolo. Era cucerita de show si cam atat, cel putin din cate-am observat eu. Bun, e simpatica, reprezinta un ingeras la diavolul de langa ea, cica, dar... ma rog, in fine, se presupunea ca-i un JURIU, si nu asta face un juriu adevarat, complet. In fine.

Nu vreau sa o critic in totalitate in postarea asta, ca poate nici nu am abilitatea de a face asta, si poate-mi iese o prostie, dar... vreau cel putin sa scot in evidenta primul comentariu, al ei, complex, si bun... si interesant pe care l-a facut in show-ul asta, si anume la fetita aceea despre care presa spune ca-i seamana, si anume: Loredana Fieraru. Deci... ati vazut ? A inceput sa-i mearga gura, a inceput sa puna suflet cu adevarat in opinia pe care o avea, avea sens ce zicea, nu mai baga cuvinte de umplutura ce nu aveau nici un sens real, ci doar asa... uita-te la mine ce buna-s cu voi, nu ca asta de langa mine care nu face decat sa arunce in voi cu rosii, sau... ce-o face, din punct de vedere metaforic.

A inceput, efectiv s-o critice, constructiv, chestie care m-a lasat surprins, intr-un mod chiar placut. I-a zis bine ce i-a zis, spun eu ca si tip care stie un pic despre muzica si aude si el cat de cat sa mi se para bine ce a zis.

Apoi a venit asta, Petre, cum l-o chema (da, a fost intentionat!), care... de foarte multe ori da niste opinii constructive, da sfaturi bune, si critica... hm, hai sa zicem okay, desi cred ca s-ar putea mai bine, din partea unui om care chiar pare sa gandeasca. Se fazuse si la sfarsitul numarului lor ce moaca avea tipul... era categoric c-o sa le strice seara. Ceilalti 2 din juriu erau zambareti, gata sa-i aprecieze, etc... ca doar nu tine de ei avansarea lor, nu ?
Mah... decat sa comentez exact ce a zis el, si cum a zis si asa mai departe, tin sa mentionez doar fata pe care-au avut-o cei din familia Fieraru cand au auzit ce-are asta de zis. Deci... le-au stricat toata seara, sunt ferm convins. Si cand s-a terminat si partea de jurizat, si au anuntat numarul telefonic la care puteau fi apelati, ridicau si ei mainile in sus, in semn de ,,call me" asa... cu un pic de scarba, probabil injurandu-l pe saracul om care credea si el ca ajuta familia, sau ca face un bine, critica, etc, desi nu prea tine de el/ei, asa cum tot sustinea, daca ei vor merge sau nu in varf. Ba mai mult, a indraznit sa zica: ,,Am fost indulgenti cu voi, dar nu ati fost chiar atat de buni nici in semifinale si nici acum", sau... cum s-o fi exprimat el. Mah, mi-a venit sa rad. Da, stiu... a fost si enervant ,dar ce sa faci cand vezi o faza-n gen ? Razi de el, si de felul in care se infunda singur.

Andi Moisescu ? Am respect pentru omul acela :) e simpatic atunci cand comenteaza, spune chestii care te fac sa zambesti, atunci cand meriti, cand nu... tace, ca are deja un om care sa arunce cu noroi. E ca un fel de balanta intre ceilalti doi, ceea ce e... mnah, interesant. Au gandit bine astia din regie cand au format echipa, sau cine-o fi format-o.

In fine... side note ? Ati vazut zambetul lui Loredana ? :D OMG! E ca naiba de simpatic!!!! :p e simpatica rau pe scena, are o voce induiosatoare, pe alocuri puternica, si destul de bine formata, mai ales pentru varsta ei. Dupa ce ma iau ? Dupa ce-am auzit si eu prin prejur, pe la TV, pe unde am apucat. E o simpla comparatie care, pe ea, o pune undeva printre primii, pentru varsta ei. Majoritatea idiotilor care sunt acum in varful lantului trofic din domeniul muzicii (cica) nu stiu daca o pot ajunge la... timbrul pe care ea il are si... ma rog.

Au fost si inventivi si simpatici in finala :) felul in care-au combinat 3 genuri de muzica intr-un singur numar, e adevarat... nu s-a descurcat extraordinar. Sunt 3 genuri diferite, ea a cantat cam in acelasi... gen, daca pot sa ma exprim asa sarac, sper sa inteleaga cineva ce vreau sa zic, mai exact.

Mai, eu ii apreciez, sunt simpatici :) si uite ca s-a terminat si postarea mea.

Prea multa iubire, prea putina relatie!

I'm baaaaack :p.

Asa sunt eu, in general scriu o serie de chestii, atat cat ma tine starea melancolica, fericita, trista, hiperactiva, sau doar starea mea plina de ide, cum s-o numi si aia. Si zilele astea mi-au venit fel si fel de idei in minte, dar nu prea reusesc sa le tin minte daca nu le scriu curand dupa ce-au rasarit. Se ofilesc rapid, si e aiurea, insa ideea asta mi-a venit acum putin timp si am de gand s-o imprastii pe pagina asta de blog, sa nu las intregul blog de izbeliste. Ti-e si mila de el, daca stai sa te gandesti... :(

Pai, ce vreau sa zic prin titlu ? Nu stiu daca e chiar adevarata faza respectiva, sau cat de imprastiata e printre cuplurile zilelor noastre, insa, desi sunt un fan al dragostei in toate formele ei si as putea sa povestesc despre dansa cat se poate de mult si dintr-o gramada de puncte de vedere, trebuie sa ma gandesc la ideea ca foarte multa lume vorbeste despre ea, se scrie despre ea, dupa cum bine stiti, si este arhicunoscuta (desi totusi necunoscuta, dar pricepeti voi). Si, evident, cel mai apropiat subiect al dragostei, daca e s-o luam astfel, e subiectul relatiilor. Intr-o relatie, daca iubesti acea persoana, si persoana respectiva iti intoarce ,,favorul", e o relatie reusita si punct. Adevarat ? Hm... scartaie un pic. Chiar... ma enerveaza cum scartaie :). Bagam un pic de ulei ?

Uite si uleiul: daca stai sa te gandesti, intr-o relatie sunt prezente mult mai multe sentimente, nu doar dragostea. Si da, bun, daca le punem pe toate pe o balanta, si luam dragostea si-l punem pe celalalt taler, sau cum ii zice, dragostea cantareste mai mult decat toate celelalte, dar asta nu inseamna ca celelalte sunt nesemnificative. Sunt chiar destul de semnificative, foarte semnificative, EXTREM DE... etc, etc. Evident, vreti sa va dau si exemple ? Ma indoiesc ca simti dragoste atunci cand esti paranoic cu privire la partenerul tau care cine stie ce face prin oras. Atunci predomina alte sentimente, alte emotii. E gelozie, e stres, e nevrozitate, poate fi si ura daca-i pana acolo, si tot soiul de chestii care se cumuleaza, se ingramadesc, si ies din tine sub forma de vorbe dure catre celalalt, care duc la cearta, care, la randul ei, duce la regret, si din partea celuilalt la repros ca urmare a orgoliului si mandriei (iarasi alte sentimente intr-o relatie), pe care-l resimte dupa acea cearta, care se tot acumuleaza in timp, si dragostea, saraca, desi mare cat casa la inceput, se simte eclipsata de muntele ce se formeaza nou-nout. Nu din prima, evident, dar... incet si sigur.

Da, dragostea, in forma ei pura e nemarginita, si necantarita si ne... nu stiu cum sa-i mai zic. Adevarat... daca stam sa ne-o imaginam, insa daca e s-o simtim pentru un anume cineva... la intamplare... deja nu mai e chiar asa, decat poate in exceptii. De ce ? Pentru ca aici vorbim de relatii si atat. Nu de anumite tipuri de relatii care duc la legaturi ce nu se pot rupe niciodata... desi majoritatea, in zilele noastre, se cam rup odata si-odata, iar daca nu se rup, raman legate fortat din frica, lasitate (sentimente intr-o relatie) si tot asa...

Ce vreau sa zic prin toate astea ? Omul sta si-si imagineaza ca daca iubeste pe cineva totul va fi okay. Da, o iubesc pe fata cutare, o iubesc foarte tare, cel putin in momentul de fata, si dragostea mea va fi mai mare ca orice voi intalni. Asta-mi spun, asta-si spune oricine... dar asta nu inseamna ca-i chiar adevarat.

Intr-o relatie, dupa cum poate va dati deja seama, trebuie sa ai in control si celelalte sentimente. Sa le pui lese la fiecare si sa le lasi la plimbare atunci cand le vine randul, nu atunci cand vor sa sara gardul si sa ,,urineze" peste tot :). Si zic asta pentru ca nu trebuie, sub nici o forma eutanasiate! Nu va e mila de ele, mah ?! Nu, nu tre facut asa ceva. Ele ne dau viata, personalitate, caracter si toate astea. Ne provoaca la greseli, deci ne provoaca la invataturi, dar... asta nu inseamna ca nu le putem controla. Sa ne gandim, inainte sa ne infierbantam, in sensul negativ, la ce se intampla cand voi arde de nervi, voi fi rigid de stres, voi fi palid de frica sau altele. Ce se intampla cand ma voi simti asa ? Ce se intampl apoi ? Sunt pregatit, cu adevarat ? Si sa nu-ti pui intrebarile astea chiar atunci cand esti la limita rabdarii, ca atunci... nu-ti pasa tie de prea multe, ci undeva inainte. Undeva cand esti singur, intr-un parc, si e soare, si ai un lac in fata ta, si sunt si pomi, si iarba, si bancute si lebede in lac, si flor simpatice, si o mireasma simpatica si tot ce-ti place tie.

... deci, consecinte. Ia aminte consecintele, pentru ca ele se pot inalta atat de tare, daca le lasi de capul lor, incat pot eclipsa, cum am zis mai sus, dragostea aia mare pe care-o simteai tu la inceput, si apoi... se duce totul de rapa si gata. Stai si dai vina pe unii si pe altii, sau dai vina prea mult pe tine, sau iti spui ca ai iubit prea mult, cand... poate nu era asa, ci doar sentimentele scapate de sub control (celelalte) iti umbresc judecata si te lasa sa gandesti limpede abia la... 1-2-3 luni dupa. Se intampla des... mie mi s-a intamplat... des, din pacate, si cam stiu cum e. E naspa, evident.

Ma... rog. Cam atat e de zis, in mare, despre subiectul asta, sau cel putin atat am eu de zis. E tarziu si nu mai stiu ce sa zic, dar... sper sa revin si cu alte ,,dezbateri" in gen :) pana atunci, va las cu o piesa draga mie...