In imagini sau in cuvinte ?

Mi-am pus astazi o intrebare simpla: Cum e mai bine sa gandesti ? In imagini sau in cuvinte ? Adica... poate pare o intrebare stupida sau inutila, sau nu stiu... insa pe mine m-a strsat putin astazi pentru ca... eu cam toata viata am gandit in imagini si atat, fara cuvinte. Adica daca incercam sa vorbesc singur in mintea mea, ar fi trebuit sa ma concentrez, insa daca ma gandeam in imagini, era foarte usor, imaginile mergeau una dupa alta intr-un timp foarte scurt. De fapt, astfel pot sa reactionez mai repede, cel putin asa cred, mai ales atunci cand ma aflu sub presiune, pentru ca... logic ar fi ca in cuvinte ar trebui sa vorbesti tu cu tine insuti timp de nu stiu cate minute (cum vedeam prin filme sau seriale) si... asta o fac in imagini in cateva secunde. Nu stiu exact ce sa zic in cazul asta. Cred ca am vazut un fel de documentar despre chestia asta acum mai mult timp si faza e ca nici nu mai stiu care e mai bine sau daca e vreuna buna sau rea sau... nu stiu.

Bine, probabil majoritatea gandesc si in imagini, si in cuvinte, insa eu chiar gandesc doar in imagini. Daca ma gandesc bine, chestia asta se intampla doar pe la inceput, cand ai o varsta cuprinsa intre... 1-3 ani, sau asa ceva, iar asta ma face un fel de dobitoc, dar... hm.

Voi cum ganditi ?... pareri, pareri... nu gasesc referate sau idei pe net.

Cum e atunci cand iubesti ?

Cel putin din punctul meu de vedere... as putea spune cateva cuvinte, mai ales ca m-a apucat o nostalgie oarecum stresanta, dar totusi placuta... nu stiu...

In primul rand, atunci cand iubesti o persoana cu adevarat circula prin tine o gramada intreaga de sentimente si sentimente care mai de care puternice, iar altele nici macar nu constientizezi ca le simti... de aceea cred ca e atat de greu sa ne dam seama atunci cand simtim placere, simpatie, prietenie sau iubire... uneori o confundam si cu ura, ceea ce e putin ironic, dar cam adevarat, insa cred ca se intampla atunci cand suntem ceva mai mici.
Genul de iubire adevarata este acel sentiment care-ti da mai multe sentimente contradictorii, iar cand zic asta ma refer la faptul ca poti simti slabiciune si in acelasi timp putere, sau poti simti fericire si in acelasi timp tristete, sau teama, dar si curaj... si cel mai aiurea e cand vrei cu adevarat ca acea persoana sa fie langa tine, insa te straduiesti sa o indepartezi pentru ca... uneori asa e mai bine si asa trebuie facut. Nu stiu dac-as putea da exemple, stiti si voi tot felul de situatii din realitate sau din filme, sau nu stiu...

Multi spun ca iubirea nu exista si e doar asa de fatada, o scuza ca un tip oarecare sa fie cu o tipa ce arata bine sau... mai stiu eu cum, insa parerea mea e ca daca majoritatea folosesc iubirea ca si scuza pentru a se apropia de o fata doar asa din placere, de ce nu poate exista si un sentiment real ? Adevarat, este foarte rar sa vezi asa ceva datorita divorturilor si datorita cazurilor care se mai aud, si mai ales fazele care se intampla intre adolescenti, ca doar ei spun cel mai des ca dragostea nu mai exista, insa suntem adolescenti, ce simt noi despre subiectul asta ? Stim ca vrem sa-l simtim, stim ca nimeni n-a inventat indragosteala ci ea doar exista, stim ca noi oamenii putem simtii asta, iar restul vietuitoarelor nu simt (sau banuim asta) si stim ca ea poate exista in foarte multe forme. Bun... deci ne pricepem in a analiza subiectul asta, insa analizand nu inseamna ca poti trai sau simti, la fel ca si cu viata. Nu poti trai viata daca o analizezi continuu, iar asta e o lectie pe care inca n-am priceput-o nici eu, si sincer nici in dragoste nu reusesc. Cred ca de cand ma stiu n-am reusit sa ma indragostesc cu adevarat, mai mult am reusit sa ma indragostesc de faptul ca cineva s-a indragostit de mine sau m-a placut mai mult si cam atat si... eh, haide, nu sunt singurul care a facut asa ceva, de fapt o gramada fac chestia asta si nu e chiar destept, da' eh...

Si oricum... de ce majoritatea renunta la sentimentul asta in favoarea altor placeri superficiale ? De fapt, e usor raspunsul: pentru ca e prea greu, cel putin in ziua de astazi. Ma gandesc ca atunci cand iubesti cu adevarat, stii sa respecti 100% persoana respectiva, stii sa ai grija de ea in asa fel incat sa nu o sufoci, stii s-o iubesti fara sa te gandesti ca ai nevoie de ea sau ca e viata ta si fara aceasta nu poti trai, altfel revenim la ce-am zis la inceput: dragostea e o multitudine de sentimente care mai de care intense, iar posesivitatea e unul din acele sentimente mai intense, iar paranoia la fel (mai pe la inceput). Acum... de ce sa nu renunti la sentimentul asta in favoarea celor superficiale ? Pai... de-alungul vietii am invatat 2 chestii: 1. Atunci cand lupti cu adevarat pentru ceva anume, finalul e cu atat mai dulce cu cat lupta a fost mai intensa... chestia asta mi-am dovedit-o singur din curiozitate si uneori din placere. Apoi: 2. Omul vrea sa se simta bine si fericit, iar din ce-am invatat eu la filosofie, lucrurile stau in felul urmator: Era odata un tip pe nume Aristip ce a spus cam asa: Toate placerile sunt la fel, nu exista o placere mai placuta decat alta. Era genul de om caruia-i placea sa-si traiasca clipa, sa se bucure de prezent si sa nu incerce sa se preocupe prea mult de viitor sau trecut, insa mai tarziu a venit un alt tip pe nume Epicur, iar tipul asta l-a contrazis spunandu-i ca nu toate placerile sunt la fel. Ele difera din mai multe puncte de vedere (calitativ, cantitativ, etc). Apoi a ajuns la concluzia ca placerile trupesti (o mancare, de obicei) e mult mai putin intensa sau durabila decat o placere spirituala (implinirea pe plan profesional, sau... ehe, dragoste) si ar trebui sa incetam sa ne gandim ca orice am face, vom ajunge la acelasi nivel de fericire. Cel putin cam asta am inteles eu din notitele pe care mi le-am luat din clasa, dar oricum mi se pare destul de interesant s-o iei asa.

Bine, ma doare capul, mi-am cam pierdut ideile si nu mai stiu ce sa zic. Ma gandeam ca va fi interesant, dar nu e. Cel putin mi-am demonstrat singur faptul ca analizand sentimentele e oarecum o prostie. E mai bine sa nu le cauti, sa nu te gandesti la ele, ci doar sa lasi viata sa mearga de la sine si sentimentele vor da navala pe tine. Daca esti genul caruia nu-i place sa-si asume riscuri, vei incepe sa analizezi toata situatia astfel incat sa fie in favoarea ta, iar astfel totul isi va pierde din asa-zisa savoare, iar eu nu prea am idee despre ce vorbesc, decat asa in teorie pentru ca nu am gustat inca savoarea respectiva. Bine, si ce ? Sunt genul ala caruia nu-i place sa riste... sau mi-e frica, dar oricum... vorbesc despre dragoste fara sa stiu cu adevarat ce este, o iau logic si... o analizez...

Dracu' ... ma enervez singur... si nu am reusit sa scriu ce mi-am propus. Sorry...

Care-i faza cu presedintii de-aici ?

Mnah, sa scriu si despre politica ? Hm... de ce nu ? As avea cate ceva de zis, sincer...

De cand a inceput toata chestia asta cu alegerile a fost inevitabil sa nu ,,observ" cine candideaza, cine ce planuri are, care a reusit sa stranga cele mai multe voturi in turul intai, iar apoi am reusit sa aflu mai multe despre boii astia doi care se lupta pentru putere, faima, bani, sau... pentru ca sunt atat de altruisti si atat de siguri ca pot aduce tara asta pe picioare, pot sa ne ofere o viata mai buna zdrobindu-se patriotic. Hm... nu-mi vine sa cred cat de... hm...

Hai s-o luam cu inceputul. La inceput erau vreo 12 candidati, daca nu ma insel. Fiecare avea cate un plan in minte, sau cel putin o idee de a conduce tara asta intr-un anume fel astfel incat sa reuseasca ceea ce Basescu n-a reusit in cei 5 ani de mandat. Interesant, iarasi pare atat de greu de crezut, da' mah, astia-s oameni seriosi, doar sunt candidati la presedintia Romaniei, cum naiba sa ma indoiesc de ei ? Bine, in fine, asta nu prea conteaza... ceea ce conteaza e ca n-au reusit sa se faca destul de mult auziti asa cum au reusit Basescu, Geoana si Crin (cred ca astia au avut mai multi bani de postere, cine stie... sau poate imaginatie mai bogata...) asa ca nu au obtinut prea multe voturi, decat de prin satuletele pe care le-au vizitat, sau din posterele acelea fara prea multa ,,valoare" pe care le-au pus ici colo prin diferite orase. Si pe-aici am vazut 1-2 (si logic ca erau invizibile cand vedeai vreo 100-200 cu cei care sunt acum in varf). Acum... de ce-ar trebui sa credem ca toti astia au fost mai rai decat cei care sunt acum in turul 2 ? Doar pentru ca nu si-au facut atat de multa publicitate incat sa atraga atentia ? Ce dovedeste asta ? Poate puteau conduce tara asta mai bine decat ar fi facut-o Basescu, sau mai bine decat o va face Geoana in caz ca va castiga. Nimic nu dovedeste nimic. Poate ca si eu as putea conduce tara asta mai bine, sau poate tu, cel care citesti, insa nah... in fine.

Am vazut aseara faza asta cu dezbaterea, cel putin prima parte din ea. Pana la urma m-am plictisit si m-am uitat la un film, si nici nu stiu cine a ,,castigat", insa stiu ca sunt amandoi niste idioti si jumatate. De ce zic asta ? Pai... in primul rand ce fel de bou de viitor presedinte nu e de-acord cu aproape nimic din ceea ce spune contracandidatul sau ? Fiecare om a obtinut un anumit numar de voturi pentru... ceva, nu ? Asta inseamna ca e competent, nu doar un fraier care nu stie ce face si duce tara spre pierzanie (desi... aici e putin discutabil), iar cand ii vezi pe aia doi facand atac la persoana incercand sa-si demonstreze punctele de vedere, incalcand regulile dezbaterii explicate clar la inceput si chiar pe parcurs... Geoana amintind mereu de fail-urile lui Basescu in mandatul sau aproape trecut, iar Basescu... cel care vorbea foarte calm, foarte rar (ca era cronometrat) si care credea cu tarie ca Geoana merge in jos (quote: ,,Vom vedea domnule Geoana atunci cand vei pierde alegerile"). Wtf ? Deci admir unele din ideile pe care le au oamenii astia, dar felul in care se exprima e total aiurea, sincer.

A, inca o faza faina care dovedeste, oarecum, ce am zis despre ei. Nu m-am uitat la dezbaterea aceea in care era si Crin, insa am auzit ca l-a cam facut in multe feluri pe Geoana, si nu ma refer la vreun compliment, iar dupa ce a pierdut alegerile, a inceput sa vada dintr-o data clar si... parca ghidat de o forta divina s-a aliat cu Geoana si ii sustinea ideile din toate punctele de vedere. Deci boul si-a incalcat principiile pentru... ? Pentru a ramane la putere ? Pentru a avea mai multi bani... bine, pricep, e fain sa ai bani, insa sa faci asta in fata unei tari intregi e chiar foarte aiurea, mai ales venind din partea unui om care mai avea putin si ar fi putut deveni presedinte.

Sa fii presedinte presupune o responsabilitate imensa, un altruism iesit din comun, o capacitate de a gasi solutii in orice situatie si-asa mai departe... nicidecum vanitate, coruptie, tupeul de a face atac la persoana in fata tarii, si... ce-am zis mai sus.

Nu prea stiu ce sa zic, sincer. Urasc tampeniile astea... primarii, presedintii, majoritatea sunt dusi dracului si merita sa stea acolo, si nu la conducere. Chiar nu cred ca vreunul din ei va reusi sa faca tara asta in asa fel incat sa nu ne mai fie rusine ca suntem romani (bine, cel putin cei care va simtiti) si vom ramane in felul asta destul de mult timp, iar ei vor profita de pe urma chestiei asteia. Cel putin aici sunt de-acord cu Basescu care e impotriva colegilor lui din parlament, numindu-i... nici nu stiu cum le zice, da' stiu ca nu-i simpatizeaza, o chestie faina, pe de-o parte... insa cand esti presedinte ai nevoie de Guvern, de ministrii, si-asa mai departe... aici dreptate lui Geoana. Deci... poate daca i-ai combina pe astia doi ai obtine ceva interesant si poate chiar o solutie la toata problema asta din Romania, insa separat sunt doi ratati...

Va duceti la vot ? Cool... eu n-am chef...