marți, 18 august 2015

Nightmare

Am nevoie să vorbesc cu cineva despre asta, și probabil o să public chestia asta, de idee, având în vedere că-i un pic prea personal să dau detalii prea multe cuiva. Da, eu nu sunt genul care are pe cineva căruia să-i spună ABSOLUT totul, cel mai probabil din vina mea. dar mă rog, nu-i relevantă chestia asta.

Tocmai am avut un coșmar, momentan e aproape 3 dimineața. M-am trezit, evident, dintr-un somn ce a început cândva înainte de ora 23, și a început foarte bine, ceva ce în trecut nu ar fi fost atât de ușor, și nici nu era posibil să adorm așa repede.

        Frate, îmi vine să tremur când îmi amintesc de căcatul ăla.

Faza era că era un coșmar în interiorul unui coșmar, și o să-ți explic de ce chestia asta a avut un rol cheie în faptul că-s așa speriat acum de aproape mă doare la inimă. Cel puțin simt o senzație acolo ciudată ca și cum va începe curând să se răzbune pe mine pentru stresul sub care o supun momentan și e unul incredibil.

Ce dracu, bă, e un simplu coșmar, de ce-mi fac atâtea griji și lucruri ? Nu e real, nici măcar nu a fost foarte realist. Nu a fost nici SF, bineînțeles, dar nu s-ar putea întâmpla în realitate. Au fost multe elemente inexistente în realitate, persoane ce în realitate nu există (cel mai probabil), și alte persoane care-au făcut lucruri total necaracteristice lor, și nu se poate.

Totuși, am luat atât de în serios ce s-a întâmplat acolo. Atât de real mi s-a părut, m-am implicat în toate emoțiile de-acolo, toate întâmplările, chiar și cele mai mici că... doamne.

Nu a fost genul de vis în care eu pățeam ceva, sau altcineva pățea ceva rău, neapărat. A fost genul de vis în care m-am simțit trădat în cel mai urât mod posibil, cred. Sau senzația că am pierdut ceva foarte, foarte important pentru mine, din cauza câtorva persoane, fiecare având câte un rol diferit în toată situația, dar cheie. Și totul creștea în intensitate pe măsură ce visul avansa.

Ah, am zis de coșmar într-un coșmar ? Nici nu mai știu, nu trebuie să omit chestia asta din moment ce cred că-i alt motiv cheie pentru starea mea de-acum.

        Încă mă agit de parcă-s în flăcări. Au trecut deja 5-6 minute, bă...

Ideea e că pe la jumătatea poveștii ăsteia, și chiar punctul în care totul avea să ia o întorsătură proastă, dar și punctul în care mi-era frică să nu se întâmple ceva ce aveam să bănuiesc, am visat, în anumite detalii, exact ce mi-era frică. Deci în interiorul visului respectiv, eu am visat o chestie foarte reală pentru mine, o paranoia a mea, referitoare la ce s-a întâmplat până atunci. Și apoi m-am trezit, în vis, a fost un coșmar, m-am simțit awkward câteva secunde și mi-a trecut, cum se întâmplă de obicei. A fost doar un coșmar, ce dracu. Dar apoi... în total alte detalii, acțiunea desfășurându-se altfel, pentru că de ce să nu facem totul și mai real pentru Adi, să-i distrugem un pic spiritul, nu-i așa, merci creierule, bucură-te că nu am un pistol la îndemână, a început să se adeverească coșmarul. Sau să fie mai groaznic, de fapt, nici nu mai știu, încerc să uit tot căcatul ăla. Atunci am început să mă agit și să mă simt foarte rău și să sparg lucruri și ... nici nu mai știu. M-am simțit groaznic, ca și cum am pierdut niște lucruri de o importanță majoră pentru mine, ce nu credeam c-am să le pierd, nu m-aș fi așteptat.

Nu știu, de obicei mă trezesc ușor din coșmaruri, îmi trece repejor, cum mi-a trecut și când m-am trezit în interiorul visului. Dar ideea c-am luat totul de așa bun augur, mă simt fraierit de propria minte într-un mod abuziv. Simt furnicături pe picioare, pana mea, emoțiile pe care le simțeam acolo, imaginativ, le simt acum în mod real, și cu greu mă liniștesc.

Doamne, sunt niște persoane, din interiorul visului, pe care le cred în stare de anumite chestii, și cu care nu am așa mare legătură, dar au ele legătură cu alte persoane cu care am și eu, și care-au făcut niște lucruri acolo, pentru care le-aș strânge de gât aici. Mă bag în ceață singur, nici nu mai știu despre ce vorbesc.

Gata, e vremea să mă liniștesc. E o porcărie de vis. Ce e deranjant e c-am luat durerea emoțională de-acolo și-am adus-o cu mine când m-am trezit, iar de genul ăla de „cutremur” nu scapi într-un minut-două. Mama lor...........

Logic știu că ce simt acum e o prostie. Bun și de ce nu pot scăpa de asta ? Ce tre să fac, în afară să mă dau cu capul de pereți ? Vreau să dorm, bă, ce dracu...

        Creierul: Mnu, lasă, nu dormi. Pierde vremea aiurea, ca într-o depresie, altfel te bag iar în vreun coșmar, capisci ?

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...