Scrisesem cu ceva vreme in urma despre cum am renascut din starea mea tampita de depresie permanenta si am inceput sa ies in lume cu ceva oameni pe care-i consideram/consider prieteni, ca nah... ii sun, ii chem, vin, ma cheama, ma duc, ne ascultam, ne mai si ajutam, mai facem misto, etc. Presupun ca-i poti numi prieteni, da' ma rog, ce stiu eu. Dupa ceva vreme, inevitabil am calcat pe unul pe coada enervandu-l in asa hal incat, mnah... se mai uita urat la mine, mai zicea unele chestii aiurea, mai ziceam si eu unele chestii naspa. Ca-i vina mea, ca nu-i vina mea (eu consider ca nu e, el considera ca e) nu am prea putut sa mai functionez in grupul respectiv, ca nah... respectivul iese cu ei de vreo cativa ani, si eu de nu prea mult timp, si daca ma duc acolo, dau ochii cu el, atmosfera ramane tensionata, si tot asa mai departe. Cica ne enervam reciproc. Presupun ca uneori se intampla sa nu suporti o persoana pur si simplu si ... asta-i tot. Desigur, mi s-a recomandat sa vorbesc cu respectivul, si... avand in vedere ca el mai mereu se prefacea ca totul e fain, frumos, si pe messenger sau un anumite circumstante ,,izbucnea" cu diferite faze, nici nu stiam ce sa fac, si am preferat sa ma retrag o vreme. Pur si simplu nu am chef de conversatii contradictorii, sau mai ales sa-mi cer scuze atunci cand stiu ca nu e vina mea. Da' ma rog, astea sunt detalii nesemnificative, banuiesc.
Acum, care-i faza ? Ca sa te poti bucura de o gasca, trebuie sa te intelegi mereu perfect cu cei din jurul tau, fiecare dintre ei ? Sau... trebuie sa fii asa nesimtit incat sa nu-ti pese daca cineva nu prea are chef de tine ? Sau poate sa faci in asa fel incat sa fie vina ta chiar si atunci cand nu e in cazul unui conflict, ca apoi celalalt, sau ceilalti sa nu se supere ? Sau o amestecatura din toate astea ? Nu stiu ce credeti voi, dar... desi mi-am dorit sa ies in lume ca o persoana normala, sa fiu in ,,trend" si sa incerc sa gust din toate bucuriile vietii, nu reusesc. Da, poate ca nu-mi doresc suficient asta, dar nah, ce sa zic. Nu sunt neaparat o persoana pretentioasa. Sunt o persoana curioasa, totusi, de-aia am pus intrebarile acelea de mai sus, fie ele si ironice sau sarcastice, chiar sunt curios in legatura cu raspunsul lor... mai exact cum functionezi intr-un grup ? Si de ce e mai bine sa fi intr-o gasca de genul decat sa ai prieteni distincti ? Sau sa ai 1-2 prieteni si cam atat, cu care sa iesi mai mult in mod individual, decat impreuna ? Ca nah, cum am zis la inceput, inevitabil se poate intampla sa calci pe unul pe coada, apoi tre sa iesi cu ei pe rand, in cazul in care o conversatie nu merge, din diferite motive, si risti sa-l faci pe al 3-lea sa se simta aiurea si... asa mai departe.
De ce nu vreau sa ma implic intr-o conversatie prin care sa rezolv problema ? Cum am zis mai sus, eu am parerile mele, respectivul pe-ale lui, nu se potrivesc, si decat sa cobor in asa hal incat sa-mi asum o vina pentru care-as putea plati si in viitoare altercatii, o las... dracului, sau ceva de genul. Ma rog, as putea sa fac ceva gresit, dar asta e si motivul pentru care scriu aici. Sunt o persoana mai ciudata de felul sau, care gandeste in felul sau, si nu in modul conventional din lumea aceea reala de-afara, mult prea luminoasa pentru ochisorii mei incercanati de la atata singuratate... ha,ha ... ha.
Prefer prieteni individuali. Bine, fie, poate zic din anumiti nervi, dar... de ce nu ?
