Din categoria, cum sa ne descurcam in societate, alaturi de fratii nostrii, oameni, ma gandeam sa intru un pic in bine-cunoscutul subiect: ,,a judeca". Desi, ca de obicei, nu stiu daca-l voi aborda cum se abordeaza el de obicei, insa o sa incerc sa fiu destul de amanuntit in argumentele pe care le voi da teoriilor.
Chestia asta cu judecata nu se intampla neaparat constient, dupa cum poate v-ati prins. Mai degraba se intampla impulsiv, dintr-o dorinta interioara de a intelege mai usor ce se intampla in jurul nostru, sau in cazul asta, din dorinta de a-l intelege mai repede pe cel pe care incercam sa-l cunoastem, la prima vedere, sau in alte circumstante mai tarzii. Adica, mnah... majoritatea oamenilor, dupa parerea mea, nu se simt foarte confortabil sa stea langa o persoana fara sa stie strictul necesar (asta e relativ dupa fiecare persoana) despre acestia, iar chestiile astea le interpreteaza, dupa cum scrie in dex, cand cautati ,,a judeca" dupa imprejurari, dupa argumente, dupa urmari, sau alte optiuni la care individul poate apela.
Interesant, interpretezi argumentele si alte fapte care tin de o anume persoana pentru a o putea judeca (aprecia, pretui, califica, discerne, chibzui, etc) asa cum trebuie. Totusi... interpretarea nu e fara eroare, nu-i asa ? De fapt, de pe la 12-13 ani pana pe la 30-40 de ani, interpretarile noastre sunt cam pline de erori, mai ales cand vine vorba de persoanele din jurul nostru, dupa cum puteti vedea si toate dramele pe facebook, site-ul respectiv find cam cel mai la moda, la ora actuala, deci cel mai solicitat pentru a-ti expune diferite ganduri si cugete cu privire la oameni, viata noastra si alte chestii... interesante.
In momentele in care incepi sa judeci o persoana, nu prea stai sa te gandesti: ,,Mah, poate ma insel, poate nu-i asa". Nu stai pentru ca... e mai usor sa crezi ceea ce ti se pare logic la momentul respectiv, si in momentul in care nu ne concentram neaparat pe o situatie anume, ci participam la ea din stereotip, nu alegem, intotdeauna, calea corecta, ci calea usoara. Nu ca ar fi ceva incredibil de rau, dar prezinta oportunitati vaste de a face greseli de juecata, ceea ce duce la alte consecinte destul de urate, pe care poate vi le puteti imagina fara sa incerc sa le descriu.
Ideea e ca mereu vom incerca sa judecam, constant, persoanele din jurul nostru, pentru ca avem nevoie sa facem asta, insa nu va asteptati sa luati decizii corecte, indiferent de cat de logic vi se pare ce faceti, sau cat de logica vi se pare decizia voastra, din momentul respectiv. Nu uitati cate prostii a facut omenirea in istorie, si cat timp a durat pana sa corecteze cateva din ele. La fel suntem si noi, de la nastere si pana la batranete... facem tampenii constant. Foarte multe la tinerete, si tot mai putine (sper eu) pe masura ce avansam in varsta.
Nu va mirati in momentul in care o persoana va prost surprinde sau va surprinde in mod placut, fara sa realizati ce dracu s-a intamplat. Asta inseamna, ori ca ati judecat gresit, ori ca ati fost ignoranti, iar asta se va intampla de foarte, foarte multe ori de-acum incolo.
Ideea pe care vreau s-o expun e ca... :) mereu trebuie sa ne asteptam la greseli din partea interpretarii pe care-o facem zi de zi, asupra situatiilor din jurul nostru. Nu neaparat c-ar fi total gresite, ci cu ceva erori, si zic asta pentru ca in felul asta invatam sa ne asteptam la consecinte, mari sau mici, si invatam sa nu ne panicam si sa le rezolvam cat mai repede si cu cat mai putin efort. Daca consideram ca judecata noastra este infailibila, ne putem duce naibii de pe-acum, la cate socuri emotionale ne asteapta pe viitor.
Ca si exemplu, cel mai urat mod de judecata, (nu vorbim decat despre viata noastra de zi cu zi, fara cazuri speciale, de viata si de moarte, sau alte chestii) venit din cauza unor emotii, in general, e cand o persoana face ,,ceva" (urat, sau foarte fain), si noi ne repezim, ori sa-l injuram, si sa dam sentinte, ori sa-l ridicam in slavi si sa-i acordam prea multa incredere, iar apoi, ori regretam ca am pierdut un prieten din cauza unei situatii nefericite + neputinta de a ne stapanii nervii, ori ca am lasat un animal sa-si bata joc din cauza naivitatii si... spuneti-mi daca nu ati fost, de-atatea ori, in ambele situatii...
Asta-i parerea mea, cel putin. O parere pe care mi-am facut-o, nu demult, si cu ajutorul careia incerc sa fiu mai atent la situatiile viitoare stind ca am judecat gresit, pana acum, destul de multe persoane, din lipsa de atentie sau... motivatie, sau chef, sau mai stiu eu. O sa mai fac chestii in genul si de-acum incolo, dar cel putin o sa incerc sa nu mai fiu surprins de anumite situatii nefavorabile si neasteptate :)
