sâmbătă, 7 martie 2009

Relatia copil-parinte






Buna...ce mai faci ? ...hmm...eu nu fac chiar atat de bine...
Astazi am avut o zi, sa zicem, cam nasoala, dar cu o oarecare invatatura pe care mi-e cam greu sa o deduc...
Fiecare dintre voi s-au plans de parintii lor...ca nu ii lasa sa mearga afara uneori, ca nu ii lasa sa manance nu stiu ce chestii, ca nu ii lasa sa se intalneasca cu nu stiu cine... and on, and on ...
Te-ai intrebat vreodata de ce naiba fac ei asta ? ... De ce te tot streseaza la cap sa faceti diferite chestii, pe care pur si simplu nu vreti sa le faceti ? ... nu prea stiu... poate pentru ca vor sa va invete ceva folositor fara macar ca voi sa va dati seama de asta. Dar ce e cu atata secret ? ..De ce se strofoaca atat sa te invete ceva fara sa sti ? ... Pai...ce se intampla cand iti propune cineva ... fara sens, si tu nu vrei sa faci lucrul ala nici in ruptul capului ? ... dar...te trezesti intr-o zi ca spui : 'Daca as fi acceptat...' Aha...incepe regretul. Incepi sa iti bagi de vina ca nu gandeai ca in trecut... Acum hai sa luam parintii... ei incearca sa te educe...ceea ce inseamna ca ... vor sa iti ofere niste cunostiinte valoroase pe viitor ... hmm... viitor ? ... deci... in viitor, vei regreta ca nu ai gandit ca in trecut... asa e ?
Cred ca te-ai prins pana acum ce am vrut sa spun...esti tare, ce mai ?
Hmm..aici incepe povestea pe care am vrut sa ti-o spun...astazi am avut un moment de...tristete profunda...
Am aflat ca...m-am comportat ca un copil stupid acum ceva vreme...cand eram si eu mai copil... ii acuzam mereu pe ai mei de fapte pe care ei nu le faceau...... mereu ma tineau din scurt, si eu ii acuzam pe tema asta. Doar pentru ca nu stiam ce se intampla. Credeam ca vor sa imi faca doar rau. Si nu m-am gandit niciodata de ce...
De ce nu se gandeste nimeni la intrebarea asta ? ... cel putin, nu din timp... doar atunci cand intervine regretul... acel groaznic sentiment care ne face sa mancam pamantul de durere... si toata lumea il stie ... numai ca.. in cantitati diferite...unii mai tare...altii mai putin...
Asa... imi pare rau ca am cam aberat...Vorbeam de faptul ca am inceput sa am regret la ce am facut cu parintii mei in trecut... De ce ? ...pentru ca am auzit-o plangand pe mama mea... astazi... De ce ? ... din grija pentru mine. Imi spunea mereu sa fac aia si aia.... si chiar acum imi spunea sa fac multe lucruri care nu mi s-au parut tocmai ok. Dar o spunea cu lacrimi in ochi. Deoarece isi facea griji pentru mine.
Si acum te intrebi de ce isi facea griji... pai...ti-am zis mai inainte de chestia mea cu spatele...ei bine, de asta...astazi a fost un pic mai rau decat de obicei, si e normal ca o mama sa isi faca griji cand fiul ei sufera de durere...
Momente ca acestea te fac sa fi mandru ca ai asa parinti, chiar daca, poate nu ti-au dat mereu ce le-ai cerut, si nu ti-au dat aproape niciodata exact ce ai vrut tu. Mereu spui la prieteni: 'gestul conteaza' si niciodata parintilor...hmm .. de ce ?...
Calitatea cea mai importanta a unui parinte ar fi aceea ca...mereu e ok sa faca greseli, atata timp cat te iubeste din tot sufletul. E parinte, e mai mare ca tine, stie mult mai multe, dar... nu e nici un fel de fiinta supranaturala, sau un profet... hai sa spunem din pacate ...
Deductie ? ... iubeste parintii asa cum te iubesc si ei pe tine. Si daca ei se sacrifica sa iti dea mancare si sa aiba grija de tine mai mult decat se sacrifica sa iti arate ca le pasa de tine, nu ii judeca...cum spuneam..sunt si ei oameni...si nu pot sa isi aminteasca mereu de asta. Ei sunt mult mai preocupati sa nu te lase sa patesti ceva...atata tot.
Daca cumva iti dai seama de lucrul asta in urmatoul timp, adica...ca nu iti ofera atata atentie, atunci, povesteste cu ei. Sau cu unul dintre el. De ce nu ? ..el te-a facut, deci, tre sa poti sa stai macar la un pahar de vorba cu ei. Despre, practic orice. Nu or fi ei psihologi, dar ei te-au observat de cand ai inceput sa existi. De cand nu erai constient de tine...
Mda..am cam aberat la chestia asta cu.. parintii trebuie respectati... asta pentru ca.. am regretul asta in mine ca nu i-am ascultat cand a trebuit si nu am fost un copil tocmai..cuminte in trecut...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...