Bine te-am regasit singuratate...

Hey, a venit primavara... din nou... oare am mai zis asta ? Desi, nu conteaza... Acum s-a facut mai cald si nu prea stiu cum, dar m-a apucat un "chef" interesant de a iesi pe-afara... sa ma plimb. Stand in casa de unul singur imi aminteste de niste vremuri in care Soarele nu-mi atingea fata decat odata la cateva saptamani (bine, in afara de zilele in care dadeam pe la scoala, atunci mai trebuia sa merg). Acum cam in fiecare zi am iesit pe-afara... ce urat ca am iesit de unul singur. Dar bine ca am putut iesi oricum... (ce ciudat suna).
Hm... imi amintesc de vremurile trecute, asa cum am zis anterior, cand ma simteam foarte bine... uneori... apoi, alteori, foarte rau. Fel de fel de chestii care s-au intamplat, diferite evenimente placute/neplacute. Pe-atunci imi amintesc ca eram indragostit, desi imi era asa greu sa-mi dau seama... cine, ce, cum, cand... si mai ales: "Ce dracu' ?". Desi ultima expresie nu prea are sens, imi rasuna in minte de multe ori si desi acum imi cam vine sa rad, pe-atunci imi venea sa ma dau cu capul de pereti. E o chestie interesanta... multi adolescenti se intreaba "Oare ma place ?". Pana acum mi-am cam dat seama daca cineva ma place sau nu, dar problema era daca-o plac (yeah, sper ca te-ai prins ca nu vorbesc doar de simpla prietenie...). Of, ce-am mai torturat minti cu chestia asta a mea. Cred ca nu aduc nici un bine cand zic ca am suferit si eu alaturi datorita problemei asteia. Dar hey, uite o faza super tare: Am ramas tot cam la fel. Da, impusca-ma, te rog... fa-o repede astfel incat sa nu-mi dau seama ce se intampla.
Dar... poate nu sunt tocmai la fel. Cred ca sunt ceva mai diferit fata de data trecuta. Desi inca am dubii privind veridicitatea sentimentelor mele, sunt putin mai hotarat si... mai sigur. "Putin"-ul asta... hm... nu cred ca e tocmai destul, dar e ceva, totusi. Asta ma multumeste pe mine si-mi da un strop de optimism. Mai ramane sa amplific siguranta asta de cateva sute de ori si am rezolvat. Grozav, de unde sa incep ? ... (acum e scena aceea unde Soarele bate asupra unui desert foarte mare si oricat te-ai stradui, nu poti zari semne de viata... bate doar vantul).
Desi anul trecut ma simteam foarte singur, adica... foarte singur, acum mi se pare ca sunt si mai si decat eram, dar... nu ma vait atat de mult si nu-mi mai prea pasa. Cu alte cuvinte, nu ma mai prea afecteaza... Dorinta de a avea pe cineva langa mine e aceeasi, ma gandesc zilnic la asta, dar... nu mai prea discut despre asta cu nimeni. Cel putin nu intentionat, asa cum poate o faceam zilele in care muream de singurate. Acum imi dau seama ce prost am fost si ce mult puteam exagera... imi e rusine de mine... cu putin noroc, nu-i va pasa nimanui.
Sa ma gandesc... cat de mult am reusit sa ma schimb fata de perioada din trecut ? Cred ca am devenit si mai calm... daca asa ceva este posibil. Mai rabdator... poate... si am reusit sa-mi descopar cateva laturi pe care nu stiam ca le am, si cred ca multi inca nu le-au observat. Hey mai bine... asa am cativa asi in maneca atunci cand... e nevoie. Cand o fi si asta.

Asa cum era nevoie intr-o situatie de genul, am multe regrete privind trecutul. De ce-am fost atat de prost sa fac "asa" si nu "asa"... ce mult sa vrea sa se repete sa pot arata ca am fost chiar sincer cand faceam si ziceam ceva... sau ca nu am vrut sa fac nimic rau atunci cand aveam dorinta de distrugere si ura... si mai stiu eu ce, nu-mi mai prea amintesc... apoi, dupa cum bine stiu unele persoane, regretul e unul din cele mai urate sentimente pentru mine, pe langa singuratate (desi nu stiu care e si care nu e sentiment aici... oricum, nu ma complic sa explic pe indelete... sper ca isi da seama cel ce citeste). Hey, ce chestie... am inceput sa sufar in tacere, fara vreun motiv intemeiat. Hey, asta imi aminteste de o chestie siropoasa pe care-am citit-o intr-un oracol acum foarte multi ani. Si da, si mie mi-e foarte greu de crezut ca tin minte... (ce prost am fost cand eram mic, of doamne). Cica era asa: "E greu sa mergi pe culmea vietii cu inima pustie, e greu sa suferi in tacere si nimeni sa nu stie..." E o chestie putin cam penibila, dar... nu suna rau... nu ? Eh, nu conteaza, las-o balta...
Ma bucur ca am mai crescut si am adunat mai multe cunostinte... sunt ceva mai bine decat eram atunci si poate voi fi si mai bine decat sunt acum. Acum sper doar la diferite sanse din partea unor persoane pe care stiu sigur ca nu le mai merit, sa am sansa de a face un lucru mai bun decat am vrut sa fac atunci... desi ar fi tampit sa sper ca le mai primesc... firea omeneasca imi permite sa sper inca la asa ceva. Cine stie, poate pica o stea si... eh, in fine. Ma amagesc cu sperante inutile.

Abia astept sa vad ce prostii voi mai face... sau, nu... stai... mai bine zic ca nu privesc cu mare bucurie spre viitor... cine stie ce voi face... mi se si face frica...

Back to my melancholic state...

E putin ciudat, nu stiu... dupa o vreme foarte lunga de tristete, vine putina veselie si optimism in viata mea, dupa care... tristetea revine fara motiv. Pur si simplu cheful de viata mi-a disparut... nu stiu unde si... vad nori negrii de ploaie apropiindu-se. In general, vremea asta urata la mine nu e cu tunete, fulgere, vant puternic si stropi multi de ploaie... mai degraba o perioada lunga in care cerul ramane gri si stropii cad intr-un ritm lent, ca si cum nu se vor mai termina. Poate reuseste careva sa desluseasca cate ceva din caracterul meu din chestia asta... daca nu, lasa... si asa nu e foarte important.
Zilele astea, adica... in mare parte ieri si astazi... (poate si zilele trecute) mi-am amintit de anumite persoane care vorbeau cu mine si vorbeam si eu la randul meu cu... ele, iar acum legaturile sunt, parca... pentru totdeauna rupte. Nu prea ar trebui sa regret, ci mai degraba sa ma gandesc ca asa trebuie sa fie deoarece nu ne intelegem si oricum facem mai mult rau decat bine chiar si conversand sau considerandu-ne prieteni respectiv cunoscuti, dar... nah, imi amintesc de anumite vremuri. Acum 3 ani... 2 ani..1 ani.. chiar si cateva luni. Nu stiu, cred ca sunt ceva mai ciudat de felul meu. Am impresia ca unele din reactile mele sunt destul de intarziate... altfel spus, fac ce ar trebui si ce ar vrea sa fac o anumita persoana prea tarziu, atat de tarziu incat totul e dat uitarii peste tot... dar ramane in mintea mea, si nici nu mai iese. Asta e si mai frustrant. O parte si mai proasta la toate astea e ca... desi consider ca stiu destul de multe despre chestiile astea, mereu repet aceeasi greseala... nu reusesc sa-mi dau seama niciodata destul de repede de... ceva important... in fine, cred ca prefer sa tin informatiile astea in mintea mea, de-aia le redau atat de vag, deci... mai bine pastrez. Cel putin deocamdata...
Sa vedem... pe ce sa dau vina de data asta ? Pe adolescenta ? Cred c-am mai dat vina pe asta... eh, si ce ? ... nu stiu... poate chiar e adolescenta. Incapabilitatea de a realiza niste lucruri importante si... de a ma trezi odata la viata. Se spune ca daca-ti doresti ceva destul de tare ti se va intampla. Ei bine, din cate stiu eu imi doresc foarte tare sa ies din starea asta, de... mult timp, si totusi nu reusesc decat sa raman aici... mereu ma simt rau, totdeauna din alte motive, dar mereu la fel de.... mizerabil, fara chef de viata si fara un punct fix pe care sa ma concentrez... altfel spus, mereu in ceata, iar asta ma dispera la culme.
Uneori simt ca-mi este frig desi in casa pare a fi destul de cald... alteori simt ca sunt obosit desi nu am facut nimic semnificativ, iar de dormit am dormit bine... se intampla sa si vars cate-o lacrima fara sa-mi dau seama in mare parte de ce... De fapt, "simptomele" astea vin toate odata cand se hotarasc sa ma bantuie. Eh, nu e nimic foarte rau sau greu de suportat... aparent sunt obisnuit cu asa ceva, si totusi... ce-as putea face sa indrept totul ? N-am nici cea mai vaga idee. Sunt un prost, tot in ceata... cu toata istetimea mea si tot "ajutorul" oferit altora, nu reusesc sa deslusesc un puzzle ce ma impiedica sa ating optimismul si fericirea.
Da... imi mai amintesc de anumite lucruri care ma fac sa ma simt rau... desi in mare parte scriu despre cat sunt de victima, omit mereu sa spun cate victime am facut... datorita starilor mele mereu nesigure si schimbatoare si dorintelor mele ce exista, dar nu sunt acolo... diferite persoane au ajuns sa ma urasca cand la inceput era opusul. Nici nu stiu daca toate persoanele astea ma urasc momentan... probabil ca nu, desi prefer sa nu-mi dau seama. Ce... interesant... incerc sa ma apropii de persoane, reusesc (oarecum), le ranesc cu... nici nu stiu cu ce, dar o fac, ajung sa ma urasca, raman iar singur si asta din cauza ca nu ma pot trezi la viata... iar daca exista persoane ce ma pot ajuta, sunt probabil prea departe sa-mi dea o palma, eventual... ce-i faci unui amic atunci cand capul sau nu-i sta pe umeri... apoi asta ma duce la neincredere, deci... si mai singur. Si tot asa pana... nu stiu... pana nu mai poti ?...
Apropo de persoane departate, as fi avut sansa sa ajung la o anume intalnire ("Otaku" - Google it), dar acum sansele par sa se diminueze pe zi ce trece... si nu o zic doar asa... in fiecare zi aflu cate un detaliu care ma indeparteaza de reusita. Da, bine... in mare parte problema e financiara... si asta e tot... cel putin pana acum... nu m-as mira sa mai apara diferite probleme si in viitor. Poate-ar fi mai bine sa renunt acum. In felul asta nu am de ce sa fiu dezamagit in viitor. O sa fiu dezamagit acum. Ce rezolv ? ... a, nimic...
In fine... chiar incepe sa-mi fie frig, mai bine m-as aseza in pat si as inchide ochii... poate visez ceva interesant, ca de obicei si-mi pot lua o vacanta de cateva ore de la starea asta gri... sau as putea-o numi "violet"...

*** Later edit: Mi-e foarte dor... desi inainte nu-mi era si incercam sa indepartez... acum mi-e dor... dar nu zic ce, nu-i pasa nimanui, imi pasa mie si imi este deajuns...
Inapoi la raceala fizica si psihica pe care nu o poate vedea nimeni, gemetele pe care nu le aud decat eu si privirea indreptata mai mereu in jos... si eu pot fi trist, pe buna dreptate... dar uneori am impresia ca sunt trist din propria mea prostie... oricum, daca vreau critici la adresa mea, le voi cere... dar o palma peste fata o accept oricand... doar de-ar fi cineva care sa mi-o dea din acelasi motiv pentru care o vreau...
Ce penibil sunt...

O schimbare... binevenita... (LOL!!!)

Ok, stai sa ma opresc din ras... hm.. deci... hmph... :)) of...
Desi contrar firii mele si felului meu de a fi, am participat astazi la niste lucruri... interesante. Ca si o conventie anime ca si Nijikon si Otaku (google it) doar ca tema de aici era muzica si erau invitati doar liceenii din oras. Au fost... discutii pe tema asta, discursuri din partea unor oficialitati (daca le pot numi asa) si bineinteles... Karaoke, la care eu nu am participat! Aa... adica... bine, mint... am participat si am cantat o piesa in fata unei multimi. Da.. eu, tipul singuratic caruia ii este mai bine in singuratate si nu este familiarizat cu ... prezenta scenica. Oh, si nu doar ca am cantat ci m-am si miscat si am "comunicat cu publicul". Si nu, nu scrie altcineva aici.
Chestia asta mi se pare chiar iesita din comun deoarece am facut-o eu si a fost pentru prima data. Desi majoritatea oamenilor (cred) fac lucruri de genul de cand se stiu si ce scriu aici li se pare plictisitor, probabil, mie mi se pare un lucru total iesit din comun, si... bineinteles, sunt foarte binedispus din cauza asta. M-am simtit bine, mi-am facut prieteni noi... (cel putin asa cred) si am reusit sa-mi pun cateva calitati in "lumina reflectoarelor", iar ceea ce e mai bine decat atat... au fost vazute exact asa cum sunt si nu altfel, iar asta ma face total fericit.
Desigur, schimbarea asta a mea nu s-a petrecut astazi, ci... nu stiu... mai degraba s-a petrecut de curand... in decurs de cateva saptamani cand am simtit ca ma integrez mai bine printre colegi. Comunicand mai bine, cred ca am inceput sa-mi descopar o noua latura, sau nu stiu... n-am nici o idee, dar faptul ca nu ma mai simt jenat exprimandu-ma in public ma face sa ma simt bine. De ce ? N-am nici cea mai vaga idee si nici nu dau doi bani, doar ma bucur... si sper sa nu fie un simplu episod pe cale de sfarsit. Oricum, sper sa nu exagerez cu chesti asta.. n-as vrea sa ajung vreun cocalar sau ceva de genul... (eh, mai sti ? Orice e posibil...), dar... cred ca acum sunt o companie mai placuta decat eram inainte... cel putin fata de persoanele pe care le vad fata in fata, si inca o chestie misto... vad persoane fata in fata, spre deosebire de trecut. Desi inca nu e exact cum mi-as dori, e un inceput bine-venit si mult asteptat... si sper sa se dezvolte situatia asta... sper, sper si iar sper...
Dar, oricum ar fi... sper sa nu incep sa aud "Ti-am spus eu!!!" ... pentru ca, nah, stiti si voi ce stresant poate fi. Fie-ti-va mila de mine, da ? ... He,he...
Daca se mai organizeaza lucruri de genul, clar voi fi prezent... acum sunt mai optimist decat inainte, deci... mai curajos... deci... eh, prinzi tu.
Acum sunt destul de frant dupa o asemenea zi obositoare, deci voi termina aici si ma arunc pat...

Ah, acum sunt chiar curios sa vad ce vis voi avea... nu prea stiu la ce sa am astept, dar in mod sigur nu cred ca va fi vreun cosmar... nu ? uhm... lasa, nu va fi... (tine minte, optimist...)