Am avut dreptate...

Momentan e putin cam tarziu si maine am prima proba de bac, sau... de fapt o am astazi, avand in vedere ca e trecut de ora 12, insa pur si simplu nu pot dormi, nu stiu... imi pare rau pentru cei care isi fac griji pentru mine si probabil m-ar omori in clipa asta pentru ca sunt asa iresponsabil, insa... o sa incerc sa dorm din nou dupa ce termin de scris aici, desi nu e tocmai important...

Mereu mi-am spus ca nu sunt genul care sa se poata automotiva. Nu sunt genul care sa-si gaseasca un tel propriu si sa tina de el in asa fel incat sa-l urmareasca cu ambitie si incapatanare, iar astfel sa aibe incredere in sine, sa fie binedispus de chestia asta si sa fie puternic. Nu, nu am fost niciodata asa, nu pentru ca nu am vrut, ci pentru ca nu am stiut niciodata cum sa fac asta. In schimb mereu am fost genul care sa fie motivat de o alta persoana. Un amic, un cel mai bun prieten sau chiar mai mult decat atat... a fost tot timpul asa, atata timp cat aveam cat de cat respect fata de respectivul/respectiva. Totusi, trebuie sa recunosc faptul ca ma gandisem de multe ori ca e doar o prostie din capul meu si ma pot motiva si singur, fara sa fie nimeni pe langa mine, desi in acelasi timp imi ziceam c-o sa mor daca o sa raman singur, fara nimeni.

Aparent am avut dreptate. Chiar nu ma pot motiva singur in a face ceva bun pentru mine sau pentru altcineva, dar sunt ca o masina bine unsa atunci cand sunt santajat emotional de o persoana draga, atunci cand sunt rugat de catre aceasta, sau mi se face o aluzie care dintr-un motiv sau altul ma face sa ma simt aiurea ca stau aici si nu fac nimic, si in continuare, de cate ori scap de vederea altora, doar stau fara sa... ma rog, fara sa fac ce trebuie sa fac.

Cum mi-am dat dreptate ? Pai logic, a iesit la iveala cineva care scoate chestia asta din mine, acum ceva vreme, insa am asteptat sa vad daca chiar asa e, si ... asa a fost. Am mai multa incredere in mine, merg pe strada cu capul mai sus, sunt mai responsabil si... asa mai departe, doar pentru ca stiu ca altfel as dezamagi-o. Sau... bine, sa las jos mandria: Sunt asa pentru ca stiu ca se poate ascunde la colt cu o bata mare pregatita pentru fundul meu :), dar merge, nu-i asa ? Uite ca merge...

Si acum o sa mi se spuna (cum mi s-a mai zis, de altfel) ca nu ar trebui sa fac ce fac acum, adica sa ma bazez pe o anume persoana pentru a duce o viata normala, sau o viata fericita, pentru ca acea persoana te poate parasi oricand din diferite motive, pentru ca asa e viata asta... o #%^#, dar apoi, mnah... nu pot. Deci ce-o sa fac ? Pai n-o sa va zic ce-o sa fac, dar o sa va zic faptul ca urmeaza o perioada faina a vietii mele, iar daca sunt destul de inteligent incat sa nu stric totul, atunci perioada asta se va transforma in cel mai mare maraton pe care mi l-as putea imagina. Da doamne ^:)^

Vreau sa-ti car din greutati...

Incep prin a spune ca asta e postul meu cu numarul 100. Yaaaaaay!! ... ce fain, ah ?

Cineva mi-a zis acum vreo cateva zile ca-mi repet din ideile pe care le scriu aici, si avand in vedere cat de des imi recitesc eu blogul, adica ... niciodata, nu prea aveam idee la ce naiba se refera, asa ca tin sa imi cer scuze anticipat daca ati mai citit ceva asemanator aici. Faza e ca nu mai tin minte sa fi vorbit despre asta, si cum am zis... asta e postul cu numarul 100, deci e destul de logic ca n-am de gand sa caut prin celelalte postari. Am nevoie sa scriu asta acum, asa ca o voi scrie si gata...

Fiecare din noi avem prieteni pe care poate ii avem doar asa sa nu fim singuri, ii avem pentru ca unele din accesoriile lor sau obiectele lor sunt tari si find alaturi de ei, le putem folosi, pentru ca arata super si ne ridica popularitatea, pentru ca sunt asemanatori voua si in felul asta va simtiti bine alaturi de ei, sau... definitia mea favorita de prieten: Pentru ca pur si simplu vreti sa fiti langa el, fie ca altcineva stie sau nu, fie ca veti fi langa acesta afara sau in casa, in pustietate sau in plin oras. Cum ar spune altii: Il iubiti pentru cine e si atat...

Ei bine, nu am de gand sa incep sa comentez despre absolut tot ce inseamna prieten, ce ar trebui sa faca un prieten, ce nu ar trebui sa faca, sau toate regulile astea care tin de a fi un prieten, dar voi vorbi de chestie pe care ati patit-o toti, inclusiv eu... si voi vorbi despre ce mi se pare mie corect in cazul asta... sau mai bine zis: ce-am invatat pe calea dura.

Asa-i ca vi s-a pus problema de multe ori sa va aflati intr-un bucluc care sa va deprime sau sa va enerveze, iar acel prieten credincios ar fi vrut sa va asculte si sa va ajute sa carati povara asta, sa nu fie asa greu, insa ati incercat sa-l refuzati politicos pentru ca... are si el problemele sale, si nu e drept sa dai din halterele pe care le ai si stii cat sunt grele si altora, pentru ca nu e drept, nu merita asta, si fiecare isi poarta povara. Right ? Wrong ... voi, impreuna cu mine, sunteti niste orbi pentru ca niciodata nu schimbati (imaginativ) locurile cu acel prieten, si va imaginati ca doar voi tineti la el, si el nu tine la voi in asa masura incat sa vrea cu adevarat sa-si ,,murdareasca" mainile pentru a va ajuta, si fara a va cere ceva in schimb, ci doar recunostinta din ochi, macar atat puteti. Acum, pe bune (ce stupid mi se pare sa scriu la persoana a lll-a plural. Imi cer scuze, abia acum am observat. Trec la persoana a ll-a singular), gandeste-te atunci cand un apropiat a avut o problema care chiar l-a demoralizat. Nu ai vrut sa-i fii alaturi, pur si simplu, sa-i asculti toate problemele, poate chiar sa iei din starea care-l apasa asupra ta ? Ai facut asta, fii serios si lasa-ma-n pace. Ai facut-o... iar acum te intreb: A fost greu ? Nuuu, pai cum naiba sa fie greu ? Ba din contra, a fost chiar ceva super faptul ca i-ai fost alaturi, si ai face-o oricand (aproape), atata timp cat stii ca poti face asta, deci esti in stare... de ce ? Pentru ca nu e nevoie sa fii geniu pentru a vrea sa fii alaturi de cineva in clipe grele. Nu, trebuie sa-ti doresti sa-l asculti, sa-i intrii in papuci in timp ce-l asculti si sa incerci sa simti ce simte si el, dupa care sa-ti dai o parere elaborata si argumentata despre ce crezi tu in cazul de fata, dupa care sa deviezi de la subiect cu ceva asemanator care ti s-a intamplat tie, apoi discutia merge de la sine. E greu ? Daca e greu, atunci esti un prieten de tot rahatul, daca-mi permiti sa-ti spun asta. Dar apoi stiu ca acea persoana a ll-a cu care vorbesc acum e doar imaginara. Cine a citit pana aici nu are cum sa se simta... fraieri nu citesc blog-ul meu, ci oameni care au avut cel putin un prieten adevarat in viata lor, sau macar aproape de prieten adevarat, si au vrut sa ajute pe bune, au vazut cum te simti cand faci asta, si au trecut prin experienta aceea in care refuzi sa te lasi ajutat din cauza ca ti se pare putin cam prea greu pentru cel care se ofera... dar daca exista cineva care se simte la faza cu rahatul, atunci il provoc sa ma injure cu mesajul: Nu-mi pasa si... altele, dar il las pe el sa se gandeasca.

Ok, poate sunt putin enervat in seara asta, nu stiu de ce... asa fara motiv, sau poate din cauza ca as vrea sa ajut pe cineva insa nu stiu exact cum, sau poate ma simt eu nesigur pe mine momentan, sau poate doar ma simt singur... sau poate fara motiv. Sau poate toate astea... heh, stiti si voi de gluma, banuiesc... daca stiti, asta n-o sa va ajute aici, pentru ca am vorbit serios. Adica am incercat sa ma descarc de tot scriind, nu doar de cateva idei... asta-mi place sa fac, asta voi face, stiu ca blog-ul suporta. As putea sa-l aseman cu un prieten care vrea sa ma ajute, doar ca aici nu prea are de ales. Eu sunt in control, ha, ha...

Dar acum, serios... stiti bine ca vreti sa va ajutati prietenii, si pentru ca ei sunt la fel de retinuti ca si voi, trebuie sa-i convingeti sa va lase sa le sariti in ajutor, dupa care toata lumea rade fericita si totul ramane de domeniul trecutului. Oh, shit, iar persoana a lll-a...

A, imi cer scuze daca am facut acuzatii din astea fara baza. Ziceam si eu pentru ca stiu cum am fost si eu in trecut, si, cum am zis... am invatat sa fiu altfel the hard way, si nu o sa va povestesc cum a fost, pentru ca nu vreau.

Mnah, retinut-ati ? Daca sunteti intr-o situatie naspa, profitati de ajutorul unui prieten. Daca nu va ajuta el, atunci cine ? Daca tot va e frica de faptul ca picioarele lor se vor rupe ca si stixurile atunci cand le veti pune povara pe umeri, schimbati locurile si imaginati-va ce ati face pentru el daca situatia ar fi viceversa. Acum e mai usor de inteles, nu ? Bun, te-ai prins... acum tine-te bine.

Award!

Uhm, nu stiu cat de sec voi scrie avand in vedere ca nu ma asteptam la asta.

Am primit un premiu, sau asa ceva, de la o fata cu blog-ul numit: Xenia'S Chronicles, un blog pe care, recunosc cu rusine ca nu l-am citit in asa fel incat sa-mi fac o parere atat de elaborata cat sa spun ceva consistent, asa cum a facut ea, si pentru asta imi cer scuze, dar daca nu e prea aiurea sa fac asta, as vrea sa-i ofer tot un premiu asemanator fetei care a avut rabdarea sa citeasca printre ,,aberatiile" mele, si sa-i multumesc pentru asta, iar pe langa premiu, ofer promisiunea ca-i voi citi blog-ul cat sa-mi fac o parere.

Si, daca pot sa o copiez, sau ma rog... sa respect regulile, as vrea sa ofer tot un premiu pentru Iulia caruia incerc sa-i citesc blog-ul, dar reusesc rar avand in vedere cunostintele mele ,,vaste" de literatura... dar macar ii inteleg postarile scrise in stilul in care scriu si eu de obicei, si ma bucur de asta (sincer...). Multi pe langa mine considera ca are o minte sclipitoare (cand vrea si cand are incredere in ea), si sunt sigur ca multi considera ca merita un premiu adevarat, si nu doar o mentionare pe blog-ul meu, care oricum nu e foarte citit, decat de cateva persoane...

Lui Narcisa, pentru ca imi place sarcasmul de care da dovada de cele mai multe ori, adica ma face sa rad, si de-asemenea este foarte inteligenta, iar asta e ca un afrodiziac pentru mine, uneori XD ... (a nu se intelege tampenii, va rog...), si pentru ca, desi vorbim din an in pasti, tot ne intelegem bine. E destul pentru mine ^___^

In rest, nu am mai prea citit blog-uri lately. Sorry guys, poate... data viitoare ? ^__^"

Thanks again for the award ^__^

E destul doar sa-ti doresti ?

E una din acele nopti melancolice in care gandurile isi gasesc un locsor chiar in primul rand din mintea mea, incercand sa iasa in evidenta, reamindintu-mi, aratandu-mi si facandu-ma sa resimt unele sentimente vechi, din vremea cand credeam ca sunt fericit cu adevarat, si as vrea sa spun ca ma simt bine, si ca acum am ganduri fericite, vesele sau altele decat triste, insa nu-i adevarat. Stiti si voi cum merge treaba: ,,All good things come to an end". In singuratatea in care ma scald momentan nu reusesc sa-mi amintesc altceva decat felul in care toate acele momente s-au terminat pentru mine si pentru persoanele alaturi de care le impartaseam, si oricat de fals ar suna, imi pare rau de fiecare data, si daca as putea intoarce timpul inapoi, nu pot spune ca as vrea sa fac totul sa fie mai bine prin a corecta acele greseli minuscule, pentru ca am gresit de multe ori si am avut mereu sansa sa ma schimb in bine, dar... mai mereu ajungeam sa trag persoanele dragi dupa mine, in starea in care ma aflu si eu acum, deci... dac-as putea merge inapoi, probabil as vrea sa ma sterg din vietile lor, iar astfel amintirile acelea ar fi fost inlocuite cu lucruri banale din viata unui om plictisit de ceea ce i se intampla... un om care asteapta doar sa-i inceapa viata si... atat. Dar apoi asta e doar un gand de moment, nu ceva de care ma voi tine mereu, insa macar va fi pastrat aici, pentru a fi citit si recitit, si pentru a-mi reaminti mereu... in ce scop ? Nu stiu, dar stiu ca am nevoie sa stiu.

Daca m-as putea intoarce in timp, as vrea, sincer, sa ma sterg din gandurile altor persoane, insa nu as vrea sa sterg nimic din mintea mea. Egoist, nu ? Fiecare isi permite sa fie, cel putin de cateva ori in situatii de genul. Nu stiu daca sunt mandru de mine momentan, dar luand in considerare gandurile care-mi circula prin minte si felul in care acestea au luat fiinta, ma fac sa ma simt bine cu ce-am ajuns sa fiu.
Daca m-as putea intoarce in timp, as fii sigur sa nu sterg nimic din mintea mea, luand in considerare ca au existat mai multi oameni care mi-au purtat sentimentele pe care mi le-am dorit mereu sa le am, insa dorindu-mi, niciodata nu am reusit sa ma pastrez pe obiectivul atat de ravnit. Dorindu-mi, nu am primit niciodata... nu am simtit, iar stergandu-ma din vietile lor, ar fi putut purta sentimentele pentru persoane care chiar le-ar fi intors inapoi si ar fi fost mult mai bine, iar eu... netraind toate astea, nu mai aveam ce sa-mi doresc atat de mult, si nedorindu-mi... poate le traiam...

Dar ce stiu eu ? Poate e doar o pierdere de timp sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost altfel. Poate ar fi fost totul la fel, sau poate ar fi fost mai rau decat s-a intamplat deja, dar cel putin stiu sigur ca totul a fost scris deja si inca se scrie in continuare. Bine pentru mine faptul ca in continuare foaia e alba si nu sunt nici pe-aproape de batranete incat sa nu-mi permit si mai mult timp sa ma redresez... vedeti ? Stiu sa fiu si optimist, chiar si daca e putin...

Mereu m-am gandit la intrebarea: Daca mi-as fi dorit destul de mult, poate s-ar fi intamplat. Daca mi-as fi dorit destul de mult sa nu fiu singur, cred ca acum nu as mai fi fost. Daca mi-as fi dorit destul de mult sa am o persoana langa mine alaturi de care sa ma simt cu adevarat bine, poate ca as fi avut, iar daca mi-as fi dorit intr-adevar sa apreciez ceea ce am avut, s-ar fi intamplat si asta. Se poate sa nu-mi fi dorit destul ? Sau poate lucrurile nu merg chiar mereu asa ... ? Nu stiu daca are cine sa-mi raspunda la intrebarea asta, dar cum ziceam, nu cred ca are rost sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat. Pot sa ma gandesc, cel putin, la ce s-a intamplat deja si sa traiesc acum, cu adevarat, ceea ce a fost atunci, daca atunci am fost atat de ocupat dorindu-mi si incercand sa am grija sa fie totul asa cum credeam ca trebuie. Macar acum, cat scriu ce scriu aici, sa simt si sa nu gandesc, sa fac si sa nu regret, sa zambesc si sa nu vars lacrimi, sau poate sa vars lacrimi si sa nu zambesc... oricum pentru mine cam tot lucrul acela este. Un sentiment puternic iti strapunge sufletul facandu-te, ori sa nu-ti mai poti lua ochii din ochii altei persoane anume, si sa zambesti din toata inima ta, sau sa nu-ti poti lua ochii de la geamul stropit cotinuu de ploaie (chestie care se intampla acum), sau de la cerul, de obicei, instelat...

Eh, nu stiu cat de siropos e faptul ca incerc sa transmit sentimente fara ca macar sa le conturez cum trebuie, facandu-ma sa arat ca un amator, dar macar stiu ca a contat pentru mine 10 minute, si m-a facut sa ma simt ok. Nu e cu nimic diferit de atunci cand si voi va simtiti singuri, sau tristi, sau fericiti, si atat de multe ganduri curg pur si simplu ca un rau involburat, fara a putea sa tineti pasul cu starile care se schimba prea repede. Eu doar incerc sa tin pasul :) ...

Un amic ca si iubit/a ?

Hm, uite inca un subiect destul de complicat care mi-a venit in minte ieri. Ma gandeam la un fel de ,,prostie" pe care-am facut-o doar asa de distractie, sau de amuzament, ma rog...

Exista oameni care prefera sa-i cunoasca destul de mult pe iubitii sau iubitele lor inainte sa se angajeze intr-o relatie ceva mai serioasa, sau... ma rog, ceva mai mult decat simpla prietenie, altfel spus... prefera ca un iubit sa fi fost prieten bun in trecut, dar am auzit de foarte multe ori de la prietene spunandu-mi mie, sau de la altii care se plangeau pe tema asta (bine, nu vreau s-o zic la modul rau), fiecare zicand ca-i place de prietena/prietenul sau/sa, insa nu ar vrea sa strice prietenia minunata pe care-o au. Altii o fac pur si simplu vrand sa fie mai mult decat ce exista la momentul prezent intre ei. Iarasi, care e motivul ? Si ce e si mai ciudat e faptul ca aceia care prefera sa nu strice prieteniile, sunt tot aceia care nu vor iubiti pe care i-au cunosc doar recent. Asta mi se pare mai mult o ... bataie de joc, sau ceva de genul, desi poate nu e, dar eu chiar m-as simti jignit pe tema asta. Bine, daca exista vreo persoana aflata in situatia asta cu mine, atunci chiar vreau sa spun ca este o exceptie!! Nu, nu va ganditi ca ma scot, stie foarte bine cine, ce si cum... voi cei care nu prea stiti despre cine/ce vorbesc, faceti-va ca nu vedeti partea asta. Multumesc.

Asa, deci, asa cum ziceam... sau intrebam: Care e motivul pentru care unii oameni prefera amici ca si prieteni, iar altii oameni pe care abia i-au cunoscut ? Si apoi alta intrebare: De ce o alta categorie prefera sa pastreze o prietenie minunata (chiar si daca cei doi se iubesc pe bune), decat sa o strice cu o relatie. Hm... aici imi vine sa ma gandesc la faptul ca a avea o relatie e un lucru cat se poate de rau. Ce chestie interesanta... auzisem foarte multi baieti (incluzandu-ma si pe mine aici) spunand o chestie foarte simpla: I wanna have a girlfriend ~__~. Baietii care citesc, ati spus-o macar odata. Daca n-ati spus-o, va felicit! Aveti o viata amoroasa de invidiat. Eu as invidia-o...

Sa dezbatem putin chestiile astea, pe rand. In primul rand, putem spune despre persoanele care n-au chef sa se implice in relatii cu prietenii, ci doar cu necunoscuti, faptul ca s-au obisnuit cu un anume ,,stil" de viata alaturi de acei prieteni, pentru ca... dupa cum bine stiti, odata ce intrati intr-o relatie, mai multe chestii se schimba, unele drastic, altele asa si-asa, dar ce e drept: se schimba, dar in acelasi timp apuci sa cunosti persoana respectiva si la un alt nivel, deci... incepi sa stii foarte, foarte multe despre aceasta, dar totusi n-ai chef sa treci prin fel si fel de schimbari care, cel mai probabil ar fi naspa, deci... mai bine unul pe care-l cunosti asa recent. Ceilalti care vor sa mearga pe prieteni, si nu abia cunoscuti, sunt oameni care nu prea au incredere asa usor in alti oameni, si prefera sa stie cu cine se incurca, cu cine isi impart secretele, emotiile, patul *ahem*, si-asa mai departe. Si, aparent nu au nici o problema in a suporta schimbarile care vin odata cu noua legatura facuta intre acestia, ci chiar se bucura, se gandesc la ea ca la un upgrade, si nu la o schimbare sau un set de schimbari. Mdah, pai... putem spune simplu: sunt fel si fel de persoane, dar asta nu ar rezolva dilema unora (ca si mine, de exemplu), in a stii ce naiba isi doresc de la tine partenerii de sex opus (nu am chef de altceva pe-aici decat chestii heterosexuale ~__~ injurati-ma). Adica, sa va dau un exemplu (pentru baieti):

• Intalnesti o fata super simpatica dupa care ti se cam aprind calcaiele si nu te prea poti abtine sa nu intri in vorba cu ea, sa-i spui orice-ar fi sa-i spui, doar sa spui asta... si reusesti sa intrii in vorba cu ea, iar pe masura ce povestiti, iti place din ce in ce mai mult. Deja ai depasit de mult al 9-lea cer, precum si pragul de a-ti dori doar prietenie, deci... vrei direct relatie, si dupa ,,semnele" pe care le primesti de la fata in cauza, chiar crezi c-ar putea sa iasa bine (macar 1-2 luni, ca apoi cine stie ce se mai intampla), si incepi sa devii foarte ok in preajma ei, sa fii dragut, simpatic, ursulet, catelus, si-asa mai departe, insa cand aluziile tale devin mult prea evidente, ea se cam sperie si spune ceva de genul: As vrea mai degraba sa fim doar prieteni. Te plac, sincer te plac, dar... deocamdata nu pot intra intr-o relatie, abia daca te cunosc... hai sa fim in continuare prieteni :)." Mkay, apoi tu nu prea stii ce sa spui, dar o placi, asa ca... decat nimic, mai bine stai in preajma ei. Dupa ceva timp, cel mai bun prieten al ei se confeseaza si ii spune c-o iubeste de vreo 3 ani, dar i-a fost frica sa-i spuna. Ea ramane foarte atinsa de chestia asta si isi propune sa mearga inainte cu relatia, doar... e cel mai bun prieten al ei. Tine mult la el si... mnah. Tu ramai masca la faza asta, te apuci sa bei, vrei sa te sinucizi, sa mori, sau poate vrei doar sa intri in vorba cu alta fata si sa-ti traiesti viata, dar ideea e ca nu mai ai sanse cu ea. Dupa un timp, tipa in cauza afla despre prietenul ei ca e al naibii de posesiv si nici n-o lasa sa respire, iar pe langa asta e si foarte gelos, iar ea se satura de asta si-i da papucii. Apoi, tipul ala are ganduri de sinucidere, si... ma rog, nu ne pasa de el. Apoi se gandeste la tine, si parca, parca... are asa o scanteie pentru tine, ceva vag, dar destul de puternic incat sa vrea sa vina la tine, sa va apropiati iarasi un pic acolo... sa vada ce se intampla, dar... bang, tu deja ai luat povestea asta de la inceput cu o alta fata. Acum ea e trista si vrea sa se sinucida sau doar sa mearga mai departe si sa traga pe limba pe alt cel mai bun prieten al sau, sau... ce-o fi vrand sa faca.

Naspa situatia, nu ? Desi pare destul de inventat (si este), chestii din astea se intampla, si atata timp cat vor exista oameni care vor prea repede ceva, iar altii care vor sa astepte dupa prieteni cei mai buni, nu se vor prea potrivi mai niciodata. Si multi spuneti ca dragostea nu e complicata... eh, nici nu stiti.

Ce am vrut sa zic prin toata faza asta ? Nu am vrut sa contrazic nici un grup de oameni, pe mine ma intrigau doar persoanele care ,,nu vor sa strice prietenii", dar pentru ca nu am nici cea mai vaga idee, deocamdata, de ce se intampla chestia asta, nu prea are rost sa incep sa dezbat si sa zic fel si fel de prostii. Mai bine astept si invat, iar apoi... o sa scriu, sau poate nu. Vad eu ...

A, eu fac parte din ambele regnuri ~__~, adica in general parc-as vrea o persoana pe care o cunosc de ceva timp, si nu o relatie scurta, ca apoi sa sar intr-alta, dar nu as evita o posibila relatie cu cineva pe care intalnesc la inceput, ca nah... cine stie cum m-as putea intelge cu respectiva.
Voi din care specie de om faceti parte ? :) Sau sunteti corcituri asa ca mine ? XD (asta a sunat urat...)

Remember me (movie)

O poveste fascinanta despre doi tineri, de aproximativ 21 de ani, amandoi suferind pierderi in familie, stind ce inseamna sa pierzi si ce inseamna sa pretuiesti ce ai, ce se intalnesc sub anumite circumstante. Desi la inceput nu inseamna prea mult, devine pe parcurs o poveste de dragoste ce captiveaza prin sentimentele pe care le emana si prin faptele savarsite de cei doi.

O poveste despre un baiat ce-si pierde fratele cel mare si incearca din rasputeri sa aibe grija de surioara lui mai mica, si sa-i deschida ochii tatalui sau, care... obsedat de munca, sau alte lucruri ce-i tulbura judecata, isi respinge fiica fara sa-si dea seama...

O poveste despre o fetita talentata, dar diferita de ceilalti copii de varsta ei, care-si exprima gandurile si sentimentele desenand asa cum putini ar putea, insa sufera din motivul precizat anterior: Este diferita.

Un film super interesant, actorii principali find: Robert Pattinson, Emilie de Ravin, Chris Cooper si Pierce Brosnan. A devenit unul din filmele mele favorite datorita lectilor de viata ce se desprind din acesta si datorita (zic eu) povestii originale. Este o poveste de dragoste frumoasa si o drama cutremuratoare. Eu zic sa-l vedeti, iar daca nu-l gasiti pe torrente, sau in alte locuri de genul, poate va pot ajuta.

,,Whatever you do in life will be insignificant, but it's very important that you do it, because nobody eIse will. Like when someone comes into your Iife, and haIf of you says, "You're nowhere near ready," but the other haIf says, "Make her yours forever."

Oameni ce se ascund dupa un deget...

Nu stiu daca e bine sa scrii atunci cand esti chiar foarte enervat, insa voi incerca sa scriu coerent, mai ales ca acum cred ca sunt in stare sa pun negru pe alb, sau alb pe negru, oricum s-o vedea la finalizarea postarii, gandurile prezente ce nu-mi dau pace de ceva timp si-mi strica dispozitia, desi poate nu ar trebui sa-mi pese. Uite ca-mi pasa...

Nu stiu daca va categorisiti in regnul acelor oameni carora le place sa se ascunda dupa un deget cand ar trebui sa dea piept cu realitatea, cand ar trebui sa spuna in fata o chestie, cand sunt datori sa faca asta. Cand le este pusa o intrebare, si prefera sa fuga si sa traga de timp, facandu-l pe cel care a pus intrebarea sa-si piarda mintile (depinzand de importanta intrebarii propriu-zise), cand sunt trasi la raspundere pentru ceva ce au facut, si fac orice doar sa scape, desi nu-i omoara nimeni, nu-i loveste nimeni, nici nu-i injura nimeni, insa sunt datori sa iasa in fata, sa spuna ce au de spus si sa lamureasca orice au de lamurit.

Nu stiu exact de ce exista astfel de oameni. Nu stiu daca au existat dintotdeauna, sau daca au aparut sau s-au inmultit odata cu aparitia mijloacelor de comunicare in care nu esti nevoit sa-ti arati fata sau sa privesti in ochi pe acela caruia-i spui ce ai de zis. Nu stiu de ce-i doare atat de tare sau de ce le asa frica sa-si faca un pic de curaj, sa-si ridice fundurile din fata calculatoarelor, laptop-urilor si sa arunce telefonul undeva, si sa te priveasca in ochi.

Ce aveti mai ? Pricep daca nu ai curaj sa faci asta de fata cu cineva care ti-ar putea face rau pe bune, poate un necunoscut, sau un cunoscut pe care-l crezi in stare sa te raneasca fizic, sau sa te injure in asa hal incat sa te faca sa plangi, dar de cele mai multe ori oamenii se ascund in spatele unui deget de prieteni carora nu au curaj sa le spuna... ce simt, sau de ce au gresit, sau ca le pare rau, sau ca ii urasc, sau ca ii iubesc, sau ca vor sa se culce cu ei, sau ar vrea sa le dea una in cap din cauza... oricare-ar fi cauza.

Cred ca de astazi (adica de mai demult, dar astazi a curs ultima picatura) urasc oamenii de genul, cel putin cei pe care-i voi cunoaste de-acum inainte. Nu pot uri dintr-o data o persoana pe care o stiu de ceva timp doar din cauza asta, dar nici nu mai vreau sa am de-a face cu viitoarele persoane de genul, iar asta am spus-o in cazul in care va treziti sa-mi spuneti ca am scris postul asta special pentru unii dintre voi. Scutiti-ma de fazele astea, va rog. Chestia asta ma mananca, asa ca o voi scrie pentru a o reciti peste cateva luni sa-mi dau dreptate din nou, sau sa vad cat de prost am fost scriind ce scriu acum. Daca va simtiti totusi, atunci ... asa cum am zis mai devreme: Ridicati-va de pe fundurile puturoase si infricosate, si daca aveti sa-mi spuneti ceva, oricat de dur sau de intim sau de ,,vai-doamne" ar fi, spuneti-mi. Imi faceti mai mult rau si ma enervati mult mai tare prin tacere sau daca ma faceti sa-mi sparg creierii incercand sa-mi dau seama singur de ce dracu' se intampla, sau ce e in mintea voastra la momentul respectiv.

Asuma-ti responsabilitatea. Macar atat poti face...