Cum sa fraieresti un prost la un interviu de job

De curand am participat la primul meu interviu pentru un job, si am dat-o in bara, din cauza ca, desi as fi putut face fata destul de bine la job, felul in care m-am purtat l-a facut pe tipul ala sa creada ca nu sunt in stare, sau nu sunt calificat, sau sunt altii mai buni ca mine care asteapta la coada, dar ce conteaza ca nici n-a fost curios sa afle mai multe despre mine, ci doar a cautat anumite raspunsuri pe care sa i le dau, si daca nu i le dadeam in felul in care le dorea el, taia in mod direct. Se si dadea nu stiu cum ca dadea afara o gramada din cauza ca sunt ceva de genul ,,ca mine", ca ajungeau la job, si renuntau dupa 2 saptamani, sau trebuia sa-i dea afara, pentru ca nu faceau o treaba buna, nu stiau sa asculte, nu pricepeau niste reguli. Puteam sa-l intreb: Daca esti asa destept, de ce i-ai angajat ? Dar m-am prins apoi... ,,Te-au fraierit, boule"

Deci... am invatat urmatoarele:

• Cand te apuci sa faci un CV, sa nu indraznesti sa scrii formal sau in fraze foarte lungi si neobinuit de corecte. O sa zica lucruri gen: Le-ai luat de pe net, nici macar tu nu stii ce-ai scris aici (logic, nici el), mda, sigur, ai vrea tu sa stii asta, totul e de pe net, esti varza. Scrie totul mai putin citet, mai ,,prost" sa se vada ca te-ai ,,chinuit" la el, ca apoi cand te invita la interviu, sa fii de vreo 2 ori mai destept, altfel o sa-si bata joc de tine in fata, pentru ca poate, pentru ca mai sunt altii la coada de care sa-si bata joc, si nu poti face nimic odata ce ai ajuns acolo, pentru ca te poate scoate afara, si el tot o sa-si pastreze job-ul.
• Dupa ce ai reusit sa-l impresionezi cu CV-ul pe care-l poti lua de pe net, sa-l modifici un pic acolo, te duci acolo si s-ar putea sa te mai testeze, cu un chestionar, spre exemplu. Acolo iti va da niste intrebari precise, la care trebuie sa raspunzi exact, cu ,,DA" sau ,,NU" sau faze de genul. Daca indraznesti sa aburesti, catusi de putin, o sa se incrunte la tine si o sa spuna ca esti plin de rahat, ca esti varza si ca nu-l impresionezi cu cunostintele tale avansate de Romana, altfel spus, de abureala. Lui nu-i trebuie sa stii sa-l aburesti, lui ii trebuie sa-i raspunzi corect. Apoi iti vine in cap intrebarea: Cum dracu' poti raspunde ,,corect" la un chestionar ? E... un paradox, o enigma, pentru mine, dar... asta e. Trebuie sa te supui la jocul lui, pentru ca deh... se plictiseste si tre sa-l distrezi o vreme, si daca reusesti sa-l distrezi, nu daca reusesti sa-l convingi ca esti bun pentru job, atunci... tare, frate, esti admis.
• Atunci cand isi bate joc de tine, zambeste, ca si cum te bucuri ca te aflii in prezenta lui, si mai ales ca te injura, adica iti acorda atentie. E un privilegiu sa-si consume energia gandindu-se la injuraturile perfecte cu care sa te testeze, sa vada cat de tare iti doresti sa lucrezi acolo. Daca nu inghiti tot ce-ti arunca pe gat, nu vrei sa lucrezi acolo, si poate sa vina urmatorul la tortura, ca el sa se distreze. Ma rog, la interviu.

Oamenii din Romania, cu job-urile mai micute, pe care le cauti in primii ani de facultate, sa faci un ban, sa-ti platesti facultatea, sa mai scapi de sub grija parintilor, sa le dai o sansa sa se simta si ei mandrii, nu cauta oameni inteligenti, oameni care gandesc, oameni inovatori, si-asa mai departe. Nu... ei cauta niste prostovani, care pot duce busteni in spate, indiferent de job, pentru ca daca esti in stare de asta, esti in stare de tot ce au ei chef sa-ti arunce in timpul in care te ,,supravegheaza" ca doar n-am vrea sa-i plictisim muncind asa cum am fi crezut ca e corect pe-acolo... trebuie dupa regulile sale.

Trebuie sa te porti ca o stanca. Fara sa arati emotii, fara sa te balbai la intrebarile pe care ti le pune, chiar si daca spui o prostie. Mai bine-i zici lui o tampenie si te mai intreaba odata, si pana atunci ai timp sa te gandesti, decat sa incerci sa spui totul okay, dintr-o data, sau sa spui prea multe pentru timpul lui. Are de dat cu noroi in angajatii lui, nu-i pierde timpul cu aiureli formale, corecte si asa mai departe. Lui ii spui direct ce ai de zis...

Mda, categoric mi-a stricat ziua idiotul ala. Scriu in chestionar ceea ce consider ca ma defineste mai bine, el se stramba in timp ce-l citeste, ca eu ce i-am scris pe-acolo, ca nu trebuia sa-i scriu asa, ca el nu a intrebat asta. Incercuieste totul, si trece la urmatoarea, nu are chef sa mai stea asupra intrebarii, sa vada: Bah, okay, n-a inteles intrebarea, asta n-are de-a face cu job-ul, deci daca a scris o intrebare gresita, poate s-a grabit, poate are emotii ca e primul lui interviu, poate, poate si poate... nah, da-l dracu' de subaltern. Pe langa asta m-a tinut si vreo 40 de minute la intrebari fel si fel, si nu s-a plictisit nici o clipa. Pe urmatorul, pe care-l cunosteam, l-a tinut vreo 5 minute, l-a sunat dupa vreo 2 ore si i-a zis ca l-a acceptat. De ce ? Simplu, el ridica mai mult din umeri, nu a aratat semne de inteligenta, fie ca era, fie ca nu. Nu era la primul interviu, deci... stia cum sa-l fraiereasca pe ala, desi a fost si el luat la misto si s-a enervat cam la fel de tare ca si mine, desi l-a tinut doar 5 minute.

Inca nu reusesc sa pricep cum anume a procedat el corect in toata faza aia, insa ceea ce pricep e ca va da afara pe altii cat de curand, datorita... a ceea ce-am zis mai sus. Poate fi si pentru ca daca stai vreo 3 luni acolo, analizele pe care ti le face sunt suportate de firma. Daca intrerupi contractul mai devreme, le suporti singur. Hm... parca bate undeva, dar... nu stiu unde.

O fi el seful, si o fi facand el ce are chef din ce-i pe care-i stapaneste cu ajutorul unui salariu, insa... de cate ori deschide gura, dovedeste ca e prost. E incredibil... si amagitor pentru cei care ar trebui sa aiba o exprienta interesanta din toate lucrurile astea, ca atunci cand cresc sa faca bine, si sa le pese de job-ul pe care-l au, in loc sa fraiereasca, sa fure, si sa nu le pese decat de bani, sa umble din job in job, si sa dea un mic motiv pentru care Romania e o tara de... rahat.

Ma simt mai bine...

It's hard to find someone who cares about you

Mintea mea e plina de idei, prostii, tampenii, genialitati, chestii stupide, chestii interesante, chestii fara rost, chestii constructive, sau lucruri foarte deprimante. Aiurea e faptul ca nu prea stiu sa fac diferente intre ele de multe ori, mai ales in momente (ca astea) cand mintea mea e destul de bagata in pamant, sau... bine, a fost o metafora stupida. Cand mintea mea e ocupata cu lucruri destul de aiurea, care ma fac sa ma simt aiurea. Dar ascult cate-o melodie, ma uit pe geam, observ cate-o faza, si unele idei, fie de care-o fi, se leaga intre ele, si... uite ca pot sa scriu si eu pe-aici, sa nu fie prea gol, plus ca ma plictisesc in general si nu prea am ce face.

Unul din cele mai aiurea chestii la viata, din punctul meu de vedere, este faptul ca... daca vrei sa obtii cate ceva, cateodata, trebuie sa te porti sau sa inveti sa nu-ti doresti acel lucru, sa inveti sa te descurci fara el, intai. Nu vi s-a intamplat ? Cel mai des, cred, se intampla cu subiectul despre care-as vrea sa-l dezbat putin aici, si anume: titlul. E greu sa gasesti pe cineva caruia sa-i pese de tine. Aici cred ca putem include amici, prieteni, iubiti (si invers), relatii de orice fel cu oamenii. Ma gandesc ca mai sunt si alte exemple, dar acum ma concentrez pe obsesia mea: relatiile cu oamenii.

(mi-au inghetat mainile, sa vezi ce gresesc la scris)

E aiurea, de multe ori, ca in momente in care ne simtim vulnerabili, si unii dintre noi se agata de diferite persoane, prieteni, sau oameni pe care-ar vrea cu tot dinadinsul sa-i aibe aproape, iar acele persoane tind sa se indeparteze, de multe ori, sa gaseasca scuze, sau sa-ti zica in fata ca nu vor sa aibe de-a face cu tine. Bine, de cele mai multe ori gasesc scuze, pana-ti trece toata chestia asta. De multe ori oamenii nu vor sa se apropie de tine tocmai pentru ca ai nevoie de ei. Le e mai usor sa se apropie de tine in momentele in care esti bine stabilit pe picioarele tale,  fara nevoie de cineva sau ceva. In felul asta se simt destul de liberi sa stea langa tine, sa plece, sa spuna fel si fel de lucrui, inteligente, stupide. E lejer totul. In momentul in care ai nevoie de ei, insa, se simt stanjeniti, presati, stresati de faptul ca ar putea spune o prostie langa tine, ca ar putea face ceva care sa strice toata situatia, si de multe ori vor formula totul altruist (si poate ca un procentaj din cazurile astea vor fi reale), insa de multe ori va fi pur egoist. Nu c-as spune-o in sens rau, atata tot ca omul isi vede de treaba lui, si nu are chef sa se implice intr-o chestie care i-ar putea face rau, din vreun punct de vedere. Trist, totusi, cand vorbim de prieteni, sau chiar iubiti/iubite, cel putin asa mi se pare mie.

Am citit in multe parti, am auzit, am vazut ca daca vrei sa atragi pe cineva, trebuie sa te porti ca si cum compania acestuia ti se pare foarte okay, dar nu ai nevoie de el langa tine, poate sa plece oricand. Sa fii cat se poate de cool, din punct de vedere emotional, sa nu le dezvalui limita rabdarii niciodata, sa fii mereu relaxat, in asa fel incat sa nu-i lasi sa vada ca ceva mananca din tine, si-asa mai departe. Da, foarte bine, am momente in care nu as avea de asemenea persoane langa mine, dar apoi ma gandesc ca daca as fi intr-o asemenea situatie care ar dura mai mult timp, ca nah... oameni sunt fel si fel, cresc in diferite anturaje, au diferite probleme cu care se confrunta, au diferite metode de a se confrunta cu problemele respective, diferite sprijine, diferite experiente, si-asa mai departe, deci starea ta stupida, si nevoia ta de sprijin poate dura, de multe ori, si poate chiar nu ai chef sa te porti cool, dar ai nevoie de sprijin, ai nevoie de cineva care sa fie langa tine, sa se prefaca macar ca stie despre ce vorbeste, chiar daca spune prostii, poate sa traga de tine sa razi, sa zambesti, sa uiti de probleme, si-asa mai departe. Chiar daca asta e putin greu si nu-i aduce nici un beneficiu, tot e ceva ce-ai face pentru un prieten.pe motiv ca... nu stiu, vrei sa-l ajuti, vrei sa vezi ce se intampla dupa ce persoana respectiva e mai bine, datorita tie, vrei sa simti legatura care se largeste, se face mai tare, mai lunga, mai scurta, mai... orice ti se pare tie ca se intampla cu o legatura atunci cand prietenia cu cineva se intareste.

Nu mi se mai prea pare ca are cineva chef de astfel de lucruri. Majoritatea oamenilor, din cate-am observat eu, se gandesc pur la ce se intampla in timp ce cineva se afla intr-o situatie penibila, in timp ce o anume persoana are nevoie de ei, si se simt presati sa ofere ajutor de calitate, raspunsuri veridice, sa se comporte ca niste psihologi profesionisti, si sa nu cumva sa faca vreo greseala care sa-i faca sa para penibili, sau... pardon, o greseala care sa-i faca mai mult rau persoanei care deja sufera.

Un prieten, din cate observ in prezent, e bine venit langa tine atata timp cat iti ofera zile bune, relaxare si-asa mai departe. Cand esti prin intre ciocan si nicovala, e timpul sa ne dam inapoi, sa-l lasam sa-si revina, ca apoi sa-i tinem companie exact cand nu are nevoie, ca totul sa fie mai usor. Ma rog, nu stiu cat de bine am explicat toate lucrurile astea, am incercat sa scot cat mai mult din titlu, cum a zis o simpatica prietena: Sa storc tot, tot, tot, sa nu las nici o idee neintoarsa :). Le-am cam lasat imprastiate, da' eh... macar stiu ca-i blogu' meu.

P.S. Asta a fost un fel de frustrare, asa ca am luat ideea dintr-un anumit punct de vedere. Desigur ca nu toti prietenii sunt asa, sunt si exceptii, si exista si parti bune. Am decis sa scriu despre partile astea intentionat.

Uite si ce m-a inspirat sa scriu ce-am scris pana acum

Leapsa - Interviu

Am vrut sa mai scriu cate ceva pe-aici, si nu mi-a venit in minte un subiect, sau nu am putut prinde unul intr-atat incat sa-l pot dezvolta, ca de obicei, asa ca fac o leapsa pe care-am gasit-o pe google.

1. Când ai început să scrii online?

Am inceput sa scriu online in urma cu vreo 2 ani si ceva, pe functia de blogging a unui forum anime, care acum a cam disparut. Am vrut sa fiu si eu mai la moda, si m-am mutat aici, sa fiu si eu ceva mai individual, si... nici nu mai stiu de ce-am facut-o, dar o sa stau tot pe-aici, pentru ca acum m-am obisnuit.

2. Ce te motiveaza să scrii pe blog ?

Atunci cand ma gandesc foarte mult la un subiect, care-mi vine in minte pe strada, cand ma uit la un film, in timp ce discut cu cineva, sau cand trec printr-o situatie aiurea, imi place sa-l scriu aici, sa-l dezbat, sa-l despic din mai multe puncte de vedere, oarecum pentru a simti ca e tiparit undeva, poate pentru a primi ceva comentarii pe tema respectiva, sau doar sa ma simt eu bine ca imi vede lumea ideile. De multe ori ofer pagini de blog unor persoane cand vreau sa inteleaga mai bine o chestie pe care nu o pot explica chiar atunci. E foarte practic :) mi-e si mie lene...

3. Cum reacţionezi la comentariile negative ?

Nu pot spune ca reactionez chiar frumos, avand in vedere ca aici imi place sa-mi exprim ideile, fie ele corecte sau gresite. Le pun aici pentru a ma putea corecta in cazul in care vreau sa recitesc si sa compar ideile de-acum cu ideile pe care le aveam, si de ce, si cum, si-asa mai departe. Un comentariu negativ, batjocoritor sau asa mai departe nu e tocmai bine venit. Imi place sa ma contrazic, atata timp cat totul e civilizat si cu buna intentie, dar... nu vad nici un rost in a suporta rautati fara rost. Si daca au rost, persoana respectiva poate formula totul intr-o fraza mai... frumoasa.

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit ?

Cum am zis mai sus, ma gandeam sa-mi pastrez ideile aici, poate sa le recitesc intr-o zi, sau in decurs de mai multe zile, sa-mi revizuiesc toate ideile pe care le-am avut, motivele pentru care am scris ce-am scris aici, poate sa ma contrazic singur in momentul in care vad ca mi-am schimbat o idee pe care-am avut-o in trecut. Mi se pare foarte practic si destul de folositor... plus ca-mi place sa scriu de multe ori. E ca si cum as discuta cu cineva. In timp ce scriu, anticipez diferite intrebari care mi-ar putea fi puse, si raspund.

5. Ce fel de link-uri ţii in blogroll ?

Link-uri ale blog-urilor unor prieteni pe care vreau sa le urmaresc mai usor. Vad cand scriu anumite lucruri, cam despre ce e, dupa titlu, cand au scris, si-asa mai departe, plus ca sunt convins ca e destul de interesant cat sa fie citit si de altii, si imi doresc sa le impart cu oricine e interesat si de blog-ul meu, atat de interesat incat sa citeasca si pe margini.

6. Cum te-a schimbat pe tine blog-ul ?

Am inceput sa dezvolt ideile pe masura ce blog-ul meu devenea mai mare si mai vechi. Am inceput sa formulez frazele in mod mai complex, am inceput sa am o imaginatie mult mai bogata, am inceput sa stiu sa explic tot mai bine, am devenit mai profund in ideile mele, si... nici nu mai stiu, dar nu regret deloc ca am scris, fie ca am scris tampenii sau nu :) am cunoscut si persoane noi, care la randul lor m-au schimbat.

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blog-ul tău ?

Nu am asteptari. Ma rog, ma astept sa mearga tot cam asa. Nu vreau sa fie foarte cunoscut, dar nici inexistent. Imi place ca e asa cum e. In felul asta pot sa scriu dupa pofta inimii fara sa ma simt constrans de anumiti cititori care ar fi nemultumiti ca scriu asa si-asa, si ca nu scriu cum trebuie, si sa ma simt aiurea, si-asa mai departe. Imi place ce e acum, fie ca se numeste blog, in adevaratul sens al cuvantului, sau doar un micut jurnal virtual.

8. Cât despre vizitatorii / cititorii acestui blog ?

Ii apreciez pe cei care citesc, care-mi atrag atentia, care ma aproba, care ma contrazic, care-mi explica lucruri despre subiectul respectiv, care mai lasa comentarii si mai discuta cu mine acolo, care se simt in lucrurile pe care le scriu, sau care nu se simt deloc, in functie de subiectul dezbatut. Imi plac. Daca nu mi-ar fi placut, l-as fi facut privat, chestie pe care nu vreau s-o fac :P

Nu mai stiu cine ma urmareste si cine nu, deci nu stiu cui sa dau leapsa, insa mie mi se pare interesanta si... sper sa vi se para si voua. Deasemenea sper ca ma veti anunta daca o veti lua, din curiozitatea de a citi si alte raspunsuri.

Bafta!