We never mean it, we never do it

Nu cred ca stiu prea bine cum sa pun toata chestia asta la general, si sa se si inteleaga, asa ca voi incerca sa o pun la propria persoana, avand in vedere ca deocamdata vad totul introspectiv.

Cam in fiecare zi exista oameni care te calca atat de rau pe nervi, care iti dau motive de bucurie, motive sa explodezi, sa arunci ceva in aer, sa saruti pe cineva, sa mergi mai departe, ca la momentul respectiv, nu doar ca-ti doresti s-o faci, dar te si imaginezi facand-o. De multe ori, chestia asta are cam acelasi efect din punct de vedere al stresului, asupra mintii noastre, ca si cum am face-o. Practic, putem sa stam intr-o camera, uitandu-ne la un film, si daca ne simtim destul de emotivi, putem trece prin niste chestii asemanatoare teroristilor care incearca sa se sinucida, si nu reusesc, asemenea persoanelor care sunt pe punctul de a spune ,,da" in fata celor iubiti, tinand arma, cu teava fierbinte, in mana, cu un tip mort in fata noastra, si asa mai departe. Avem momente in care ne dorim sa facem lucruri asemanatoare (nu neaparat astea, desigur), dar nu suntem niciodata in stare sa le facem, daca suntem pusi in situatie.

Ma gandesc la mine, cand ma duc pe strada nervos ca m-am certat cu cineva, sau c-am patit iar o chestie, c-am iesit de prost, sau ma duc pe strada curajos si fericit c-am infaptuit ceva, sau pur si simplu m-am trezit foarte bine si mi-am pus in gand sa fac o prostie, doar de dragul de a o face, de dragul de a ma simti plin de adrenalina. Insa ma intorc acasa fara sa fi facut nimic din toate astea, nu neaparat dezamagit. Poate cand ma intorc acasa ma simt ca si cum inca sunt pregatit sa le fac, dar ignor toate sansele, uneori din motive stupide ca si: N-a fost momentul potrivit.

Am avut tone de momente in care-am putut sa iau in brate pe cineva, sa sarut pe cineva, sa ma bag in seama cu cineva, sa ies la o intalnire cu acea persoana, sa-i dau una dupa cap celui care mi-a intrat in fata, in mod constient, la rand, sau celui care a dat peste mine mergand ca un bou pe role. Niciodata nu fac toate astea, desi imi doresc sa le fac, povestesc despre asta, ma imaginez facand toate astea, visez sa fac toate astea, si-asa mai departe. In cazul de fata mai mereu zambesc, sunt calm, zic ca e okay, n-are nimic, nu fac gesturi cine stie ce mari... las doar momentul sa treaca pe langa mine, parca... uneori dorindu-mi sa se intample de la sine, pentru ca nu mi se pare okay ca eu sa fac chestia respectiva.

Poate ca am eu prea multa imaginatie, sau poate ca... nu stiu. Dar sunt aproape sigur ca majoritatea oamenilor trec prin chestia asta, unii mai intens, altii mai putin intens. Intr-un fel mi se pare interesant, dar pe de-alta parte mi se pare usor pennibil, uneori chiar un stres inutil asupra nervilor. Luam spre exemplu (desigur) cei care isi urasc viata intr-atat incat vor sa se sinucida. Un procentaj micut se arunca in prapastie, in timp ce restul exerseaza toata imaginea aia in cap, sperand ca o sa se simta confortabil in momentul in care vor fi cu picioarele pe pervaz, cu pastilele in mana, cu lama intre degete, sau... franghia la gat. Da, de-acord... cel ce se arunca are cea mai urata soarta dintre toate, insa cei care pana la urma nu reusesc sa se simta confortabil cu ceea ce-si doresc sa faca, se streseaza si-si creeaza asemenea presiuni asupra, incat, mnah, va imaginati si voi.

Ce vreau sa zic prin chestia asta ? Mwell, asta e un sfat si pentru mine, sincer. Ar trebui sa ma gandesc, la faptul ca nu sunt in stare sa fac chestia asta, si sa nu imi mai tot imaginez, sa nu consider ca sunt alta persoana, sa nu ma gandesc mereu cum sa ma conving singur sa fac o chestie, daca stiu de la inceput ca nu e okay s-o fac. Ma rog, aici ma refer la situatiile negative. Poate si la cele pozitive, cine stie... spre exemplu, cand intalnesc o tipa dupa care mi se topesc picioarele, si calcaiele, si gura, si... ce se mai poate topi, imi fac curaj, in cele din urma sa o invit in oras, sau s-o invit la un ceva, la intamplare, apoi, dar din stresul acela, nu-mi imaginez ce se intampla dupa ce zice ,,da" , si ma fac de ras, complet la toata chestia respectiva. Tipa spune ,,nu" (nu conteaza la ce), si imi distruge mare parte din incredere, ma arunc intr-o depresie adanca, si... bye bye. Ma rog, poate sa nu fie mereu asa, dar... de obicei e.

Cea mai buna metoda sa facem lucrurile pe care ni le dorim, e sa ne gandim la ele cat mai putin cu putinta. Ma rog, exludem chestiile la care chiar tre sa repeti inainte, sa nu ne facem si mai rau de ras. Ma refer sa ne gandim cat mai putin la cum va fi atunci, la situatia in care vom fi, si-asa mai departe. Cu cat te gandesti mai putin, cu atat vei actiona mai natural in situatia respectiva, cu atat vei fi mai mult tu insuti. Stabilindu-ti o serie de cazuri posibile face in general rau, pentru ca in general nu se intampla dupa cum ne asteptam, si e ca si cum ne prinde viata cu pantalonii jos, sau... ca unul din filmele acelea cu cowboy, in care tu scoti armele, le indrepti inspre usa, si vine unul de sub pat, si-ti pune pistolul la tampla. Apoi iti cad pantalonii jos, si esti de tot rasul, pentru ca tu iti imaginai in toate felurile cum va fi sa vina de la usa, cum se va misca, apoi cum te vei misca tu, din emotia de a nu fi... omorat. Nu ? Ma rog, nu tre sa fie neaparat plauzibila chestia asta, tre doar sa intelegeti exemplul pe care-l dau, luand in considerare multitutindea de situatii care se pot ivi, si pe care le prevezi.

Nu te imagina ca ,,o faci" cu o tipa, de la ora 5, asa cum faci mereu, cand tu ramai singur cu ea abia pe la 10, pentru ca apoi toata partida nu o sa dureze mai mult de 2 minute. Si ramai dezamagit, chiar daca iti doresti foarte tare sa faci asta. Nu-ti imagina cum o sa-i spui lui ca l-ai inselat, sperand ca o sa-l pastrezi langa tine, folosind o tactica foarte precisa. Nu-ti va iesi, tot te va parasi, si... poate se va intoarce la tine, si tu te vei stresa asa tare incat tot ce va iesi din gura ta va parea o minciuna, pentru ca ai repetat prea mult inainte. Nu te gandi la fel si fel de scuze pe care sa le bagi profesorului pe gat pentru care nu ti-ai facut tema. O sa-ti dea 2 oricum. Cel mai bine e sa stii ca-i vei spune ca nu ti-ai facut tema, iar restul povesti va veni abia in momentul respectiv, nu inainte. In felul asta, ca iei 2, sau ca nu, nu te vei mai simti la fel de rau.

Da, e destul de greu sa te abtii de la toate astea, tocmai de-aia sunt apreciate persoanele care sunt ... cool. Esti relaxat pentru ca nu te-ai stresat inainte cu situatia in care esti, si actionezi ... prima-vista. Natural.

Ma rog, nu stiu cat de exact am fost eu in tot ce-am zis. Si eu am problema asta, de multe ori, si incerc s-o corectez, dar mi se pare usor fascinant totul... sa te imaginezi in ipostaze foarte urate, sau foarte faine, si tu, in realitate, sa fii mereu pe la mijloc, niciodata in ipostazele respective. In felul asta, esti mereu dezamagit de tot si toate. Cel putin asa cred eu.

You noticed it too late

Cu totii avem prieteni, avem nevoie sa socializam, avem nevoie sa purtam grija altora, si sa aibe altcineva grija de noi, din mai multe puncte de vedere, ca e o problema fizica, ca e emotionala... ca e o prostie, sau una putin cam mare sau complicata si e greu sa-ti dai seama daca cineva va intelege, sau va fi interesat. Insa se intampla deseori sa vezi ca cineva are probleme, dupa niste lucruri pe care le face in mod neobisnuit, niste... abateri de la rutina pe care-ai memorat-o la ei, si de multe ori nu iei in seama nimic. Spui ca nu e nimic neobisnuit, ca totul o fi o simpla schimbare nesemnificativa ce nu poate avea repercusiuni rele sau bune, dar apoi rutina aceea se schimba din ce in ce mai mult, ca persoana respectiva decide sa nu evite anumite subiecte, sa vorbeasca diferit in anumite contexte, sa nu mai iasa afara la anumite ore, sa raspunda diferit la mesaje, sa puna altfel de emoticonuri, mai multe, sau mai putine, sa nu te mai ia in brate, sa te ia in brate mai mult, si tot felul de lucruri din astea, care acum par obsesive si nu ar trebui percepute, pentru ca ar constitui o violare a intimitatii pentru persoana observata, insa... rutina asta o invatam usor in cazul in care persoana in cauza e cineva drag, pe care-l observam fie ca vrem sau nu, si daca esti atent poti observa schimbari care se produc cu un motiv destul de precis.

Ce vreau sa zic prin toate astea ? As putea da un exemplu:

Presupunem ca ai un prieten destul de sociabil, deschis cu toata lumea, caruia ii place sa se exprime destul de liber, in general, care nu ezita sa se exprime, fie ca o face in mod gresit, sau corect, ca gandeste mai mult inainte sau nu, o face (ai putea spune ca are personalitate, desi e putin gresit spus). Zambeste destul de des in preajma ta, mai putin des in preajma altora, dar tot zambeste cam mereu. Rade destul de deschis cand creeati o gluma mai lunga, ceva gen: Role Play Game, si se distreaza destul de des, iar tu te porti destul de asemanator cu ea. Vine, insa, o zi, cand incepe sa evite anumite subiecte pe care le dezbateti, in general, si incepe sa zambeasca mai rar, in mod voluntar, insa mai des atunci cand ii mai atragi atentia, in cazul in care s-a intamplat ceva. Cand nu mai e chiar atat de atenta si nu se mai exprima asa liber, ci mult mai atent. Cand nu mai zambeste in preajma altor persoane aproape deloc, si cu tine nu mai rade deloc, dar inca zambeste pentru a pastra anumite aparente. Chestiile astea pot fi la fel cum am spus acum, pot fi mai multe, sau pot fi doar 1-2 din ele, sau chiar altele decat cele pe care le-am descris, insa in general inseamna ca persoana respectiva este framantata de un anume ceva, de obicei nu bun. Pot fi emotii pentru ceva ce s-a intamplat, frica de consecinte in cazul in care a facut ceva, frica de cineva, frica... in general. Observi chestia asta, incerci, putin, sa o intrebi daca s-a intamplat ceva, poate insisti in cazul in care neaga, dar nu prea mult. Daca nu raspunde in mod direct la intrebari, o lasi in pace. Mai tarziu aflii despre ce a fost vorba, si toate neregulile incep sa se lege. Se poate intampla sa pateasca ceva care s-o arunce intr-o depresie destul de aiurea, sa nu mai iasa afara, sa nu mai prea dea ochii cu tine din anumite motive. Incepi sa intelegi de ce s-a purtat asa, si... de cele mai multe ori sa regreti ca nu i-ai pus intrebari diferite, ca nu ai incercat s-o faci sa-ti spuna despre ce era vorba, in cazul in care erati prieteni apropiati.

Toate lucrurile astea nu reprezinta, neaparat, incalcarea intimitatii. Se intampla, de multe ori, sa te simti destul de rau si sa vrei sa observe cineva asta, dar sa nu fii in stare sa spui nimanui. Sa vrei neaparat sa fii observat. De multe ori, schimbarile in rutina ta zilnica sunt intentionate pentru a atrage atentia. Cu cat schimbarile sunt mai minore, cu atat te intereseaza mai mult ca un anume cineva sa te ia in seama, iar cu cat schimbarile sunt mai evidente, cu atat vrei ca cineva, oricine sa te ia in seama. Acum depinde si fata de cine iti schimbi rutina, dar toate astea pot fi imaginate in diferite contexte, diferite fata de ce am zis eu pana acum. Ramai destul de dezamagit in cazul in care persoana in cauza nu observa nimic la tine, si totul se duce mai mult de rapa pentru tine, te simti mai singur, mai... invizibil, chiar daca puteai, la fel de bine, sa zici in fata: Bah, am nevoie de ajutor. S-a intamplat asa si-asa si-asa. Dar nu spui... un prieten adevarat ar trebui sa observe lucrurile astea, nu ? Sau... in general ar trebui sa observe.

De multe ori ma gandesc la lucruri stupide, si incep sa ma port destul de ciudat, insa sunt foarte putine persoane care pot observa ce mi se intampla, intr-atat incat sa ma intrebe daca s-a intamplat ceva. Chiar si raspunsul pe care-l dai, in ce fel negi, sau in ce fel zici ca da, poate spune mai multe despre ce s-a intamplat, facand posibila luarea unei decizii in privinta urmatoarelor lucruri: Sa insist ? Sa-l intreb despre asta ? Sa ocolesc subiectul sa-l fac sa-mi zica el ? Sa zambesc si sa-l fac sa se relaxeze ? Sa-l iau tare ? Sa nu mai intreb nimic ? Sa-l rog sa-mi spuna ? In general actele respective determina o anume reactie, in functie de ce se intampla in mintea sa.

Spre exemplu, daca persoana respectiva a suferit o despartire de cineva, nu vei insista, nu-l vei lua tare, nu vei pleca din frica de a nu face o prostie, ci vei zambi, vei fi calm, vei fi cald, ii vei arata compasiune, in asa fel incat sa-i alini singuratatea pe care-o simte datorita pierderii unei persoane dragi. Indiferent ce zici apoi, atata timp cat vrei cu adevarat sa-l ajuti, va fi perfect.
In cazul in care persoana respectiva se simte vinovata de ceva, nu vei zambi, nu prea mult, cel putin, nu-l vei face sa se relaxeze, nu-i vei da cai de a evita subiectul si de a se afunda in deceptia pe care ar vrea s-o elaboreze doar sa se afunde mai tare, singur, in noroi. Multi nu au curajul sa spuna ce s-a intamplat, sa recunoasca ca au facut ceva, chiar daca asta i-ar face, in cele din urma, sa se simta mai bine.

Cum recunosti toate astea ? Dupa toate gesturile simple pe care le fac... esti atent la chipul lor, la miscarile corpului, apoi incerci sa-ti imaginezi cum te-ai simti tu daca ai reactiona la fel ca el dupa ce-ti raspunde la un anumit tip de intrebare, sau intr-o anume situatie.

In cazul asta, repetitia e progres. Insa... merita destul de tare sa fii in stare sa stii atunci cand cineva se simte rau, cand cineva ar trebui sa vorbeasca despre asta... daca e prea tarziu, ramai cu regretul ca nu ai facut-o mai devreme. De-asemenea e bine sa stii sa citesti cat mai bine, sa stii cand e momentul potrivit sa te opresti, si sa te dai cativa pasi inapoi, sa-i lasi intimitate, daca e vorba despre ceva ce nu poate fi vindecat decat prin timp si-atat.

Prin cunoasterea chestilor astora, multi manipuleaza alti oameni... ca doar nu era sa fie o chestie folosita doar pentru a face bine si pentru a ajuta oamenii. Daca poti citi o persoana, e o chestie foarte tare, si folositoare in diferite contexte, dar e destul de greu, insa daca nu-ti poti cunoaste propriul prieten, care are nevoie de ajutorul tau... trebuie sa-i acorzi mai multa atentie.

Lumea pune o usa in fata lor, in cazul in care se intampla ceva si au nevoie de ajutor. Pe usa, sus, este scrijelit un cuvant, iar daca stii sa citesti cuvantul respectivi, e mai probabil sa gasesti si cheia pentru a trece de usa, si pentru ajunge in sufletul persoanei. Poate fi scrijelit ,,orgoliu" , ,,frica" , ,,vinovatie" , ,,mandrie" , ,,grija" si asa mai departe.