Calm...

Se pare ca... dupa un timp indelungat de ganduri negre, triste, melancolice si dupa atatea motive sa ma dau cu capul de pereti, cu pumnii in usa... si alte lucruri absolut incantator de dureroase pentru fizicul meu, am inceput sa vad o stare de calm ce se abate asupra psihicului meu. Aceeasi stare de calm ca intotdeauna. Ca un scut solid, fara a-l putea penetra in vreun fel, dar nu pentru mine, ci... pentru cei asupra carora as putea sa-mi vars nervii mei fara de margini. Ce misto, nu ? De fapt, spre dezamagirea mea, nu mai e ca inainte... sau as putea spune: nu inca. Inca mai am diferite semne de a fi trist, nervos si ca intotdeauna: melancolic. Dar, trece. Mereu a trecut deci... de ce ar fi de data asta vreo exceptie ? Nu zic ca ar fi ca un fel de regula, dar mai mereu s-a intamplat tot cam asa si... eh, in fine, vad eu ce si cum se va intampla in continuare... dar sunt aproape sigur ca va fi exact cum intuiesc ca va fi, ca si celelalte lucruri pe care le-am intuit despre mine... vreau sa zic, multele lucruri pe care am stiut ca le voi face asupra altora si am stiut cam cum se termina. Ehei, sunt profet, ce mai ? Mai ramane sa va zic data reala pentru sfarsitul lumii. Ei bine, pentru cei foarte dornici sa afle, lumea s-a terminat... acum doar se dezintegreaza complet pana nu mai ramane nimic din ea. Ramane pe voi sa estimati cam cat ia dezintegrarea asta. Dar, hei, cine sunt eu sa am dreptate ? I'm just a kid with a huge imagination. In fine, nu ma simt prea bine aberand deocamdata...
Sa vedem... ziceam ca sunt la fel de calm cum eram acum ceva vreme, doar ca mai putin decat atunci (cel putin asa cred ca am zis... dar, daca am zis altfel, la asta ma refeream in mod sigur). Ei bine, tin minte ca acum mai multa vreme nu ma puteai atinge cam cu nimic din ce puteai spune. Puteam sa-mi mentin zambetul pe fata si daca ma atingeai in cele mai sensibile puncte pe care le aveam (psihic, nu va ganditi la altceva...). Nu erau multe dati in care ma enervam pe real. Adica, in asa hal incat sa-mi dau drumul la nervi pe o persoana draga. Dar, nu stiu care e faza pentru care nu mai sunt acum asa. Adica, mi s-au mai intamplat multe lucruri rele acum ceva timp si nu m-am simtit asa... sau... poate m-am simtit cam asa dar nu mi-am dat seama de faza asta si cam acum se umple paharul ? Eh, cum o fi, sunt sigur ca acum se goleste... desi mai incet decat speram eu, important e ca se mai goleste... mai si sta pe loc cateodata... dar nu se umple! (oh, in fine, you got the point).
Ma intreb cat ma va tine starea asta ? Cand vi deveni iarasi un monstru gata sa-si verse nervii (respiratia) de foc asupra dusmanilor care vor sa ma distruga ? (in cazul asta, persoanelor dragi care nu merita asta din partea mea). Sau, oare se va mai intampla asta vreodata ? I guess I'll find out when the time is right, eh ? Dar, la cum ma simt acum, chiar sper ca nu se va mai intampla, sau cel putin voi gasi o alta metoda de a-mi varsa nervii aceia fara de margini despre care vorbeam la inceput...
Mnoh, hai ca m-am invartit in jurul cozii putin cam mult si fara rost, zic eu... dar macar mi-am oferit cateva minute de... nu stiu exact cum se numeste senzatia, dar imi place. Si voua v-am oferit cateva minute de... atentie ? Sau, ceva asemanator... mdah, se vede ca sunt al naibii de plictisit momentan. O fi doar scoala, don't worry... I'll go to sleep and hope I'll never wake in this huge nightmare called: Reality. (sa zicem ca asta a fost iarasi o chestie a imaginatiei mele fara de margini
'till next time...