Ce nu te omoara te face mai... puternic ?

Ora... hm... 05:14 dimineata. Ce chestie, stau cu ochii in calculator momentan, nu prea pot sa ma gandesc la somn, nu prea stiu de ce. Ma rog, de fapt stiu, dar nu o sa zic asa usor oricui, nu-i asa ? :). Ma rog... o sa exemplific prin cateva asa-zise ,,teorii" referitoare la titlu sa dau cateva indicii si in acelasi timp sa-mi cultiv si singur unele chestii despre mine, va ofer si voua niste informatii, poate interesante, poate doar placute la prima vedere, sau doar o provocare de a intelege ambiguitatea mea, probabil inutila, dar mereu prezenta pe-aici.

Ca si persoana melancolica, sensibila si dramatica ce sunt, pot spune ca am trecut prin portia mea de situatii neprevazute si in acelasi timp... rele. Nu-i asa ? Au fost rele, nu au fost rele, asta nu e prea relevant. Relevant e rezultatul pe care l-au avut asupra mea, sau mai bine zis: felul in care eu le-am luat in dinti, ca doar efectele conteaza in cele din urma. Ca te loveste o masina, si-ti rupe o coasta, sau ca vine si te bate cineva mai rau decat te-ar lovi o masina. Stiti la ce ma refer acum, nu ? :). Si... astea find spuse, ma pot gandi la ce am invatat din toate chestiile astea. Din toate... dramele care m-au zgariat intr-un fel sau altul. Cum ma simteam atunci, cum m-am simtit imediat dupa, cum m-am simtit la ceva timp dupa, cum m-am simtit cand a venit noua drama, cand a trecut si asta si... tot asa. Toate astea sunt situatii diferite intre ele. Ca eu alegeam sa fac comparatii intre ele, corelari si asa mai departe, asta a fost decizia mea, dar acum daca stau sa ma uit in urma, toate au fost diferite intre ele, deci viata mea a fost intr-o continua tranzitie, la fel cum ar fi normal sa fie.

Hm... bine. De ce se spune ca ce nu te omoara te face mai puternic ? In mod normal chestiile naspa ar trebui sa te zgarie si sa te faca sa te culci tot mai tare la pamant. Sa-ti distruga speranta pe care ti-ai facut-o de la inceput... in viata. Sa-ti distruga pas cu pas puritatea cu care te-ai nascut sau pe care ai dobandit-o in copilarie, respectiv adolescenta (in functie de cat de rapid a inceput degradarea asta despre care tot povestesc).

Chestiile astea sunt prea complicate de gandit, asa ca alegi sa nu te gandesti la ele, si mai degraba sa simti lucrurile pe cum vin catre tine. Sa gandesti un sentiment e... o povara. E ceva care nu merita mereu. Merita in unele privinte, in unele situatii, cand ai anumite credinte. Dar cum ziceam... suntem intr-o continua tranzitie, fara oprire, mai ales cand suntem tineri iar viitorul nostru nu e atat de format precum va fi pe la 30-40 de ani, ceea ce inseamna ca daca noi ne schimbam, totul din jurul nostru se schimba in functie de perspectiva pe care o avem asupra lor. Ma rog, totul pentru noi se schimba. Intelegi, nu ? Si daca e sa patesti ceva rau, stai cu gandul la acel ceva, pana cand in cele din urma te plictisesti de acel ,,ceva". Da... ca dureaza o zi, o luna sau un an, sau asa... pana la urma tot te plictisesti. Daca ai ramane constant la fel, sau lumea ar fi prinsa in timp, ai fi prins o vesnicie in acel moment chinuitor, dar lumea nu e facuta sa fie asa, si de ti-ai dori sa fi prins in acel moment. Treci mai departe... si chinuirea ramane atata timp cat tu o simti, iar tu o simti atata timp cat circumstantele iti permit. Dar... schimbarea asta, nu ?

Si apoi poti sa resimti acele sentimente in cazul in care te concentrezi foarte tare si-ti amintesti fiecare aspect care era atunci, dar nu e foarte usor sa faci asta avand in vedere ca va trebui sa inchizi ochii asupra prezentului, total, si sa regandesti fiecare chestie pe care ai simtit-o atunci, sa te intorci in timp. In primul rand... nimeni nu prea face asta in mod intentionat si constient, si in al ll-lea rand, cum ziceam si inainte, e destul de greu, comparativ cu cum a fost chiar atunci. Deci... da, cu o explicatie stupida si incompleta, pot spune ca oricine trece peste cam orice... orice nu-l omoara. Si de-ti lasa urme, iti rupe o mana, iti ia un rinichi, inveti sa uiti chestia asta si sa ramana o simpla nostalgie pentru tine. Chiar si de mama ta ia o bata si te bate cu ea din senin, peste ceva timp ajungi sa nu-ti mai pese, si sa gasesti alte prioritati. Chiar si de... ma rog, orice. Te schimbi, nu prea ai de ales decat sa treci mai departe. Ori asta, ori te sinucizi in febra dramei pe care o resimti la momentul... 0. Dar daca tot treci mai departe, e putin stupid sa faci asta. Ma rog, la momentul 0 te mai poti gandi si ca o sa revina chestiile astea si de trec, dar... viata, dragostea sunt pline de riscuri, ceea ce inseamna ca noi, fie ca jucam la tombola euro bingo, sau nu, jucam tot timpul in tombola asta a vietii. Treci printr-un rahat si poate... doar poate... nu te mai paste inca unul dupa colt.

In fine, astea sunt detalii... ca sa vezi ce complicata e toata faza asta, si nici n-am zis nimic care sa se refere la titlu. Am luat-o pe fel si fel de idei mai mult sau mai putin importante sa incerc... sa ma bag in ideea principala.

Odata ce nu mai simti ce simteai in momentul respectiv, iti permiti sa te gandesti la fel si fel de chestii, ceva mai liber decat puteai atunci. Cateodata tre sa alegi intre a gandi si a simti... nu le prea poti face pe amandoua, pentru ca daca le faci pe amandoua, unul din ele va fi stricat de celalalt, depinde care e mai puternic. Da, bun, daca le poti face pe amandoua, mi-as dori sa te cunosc... mi-ar placea sa-mi petrec timpul alaturi de tine, sincer :), dar... ma indoiesc ca existi. Si daca te poti gandi la diferite chestii, automat te poti gandi si la momentele din trecut, si te gandesti la ele fara sa mai resimti durerea, drama, agonia pe care-o resimteai atunci, ceea ce inseamna ca gandesti cu totul diferit, ceea ce inseamna ca .... ? Da, aflii chestii noi, si multe, pe care nu le-ai vazut atunci, pentru ca situatia se schimba. Ceea ce inseamna ca inveti chestii noi, si din teorii noi, apar alte teorii, apar alte situatii pe care le mai gandesti, si in felul asta devii tot mai stapan pe tine avand tot mai multa informatie la dispozitia ta despre momentul respectiv. Si incepi sa iti raspunzi la chestii pe care nu le intelegeai atunci, nu ? Raspunsuri ridica alte intrebari, si tot asa mergi din subiect in subiect pana cand... in cele din urma (nu stiu cand), te si indepartezi de subiect, ca intr-o discutie intre prieteni. Pornesti de la asta, si ajungi la ... complet altceva. Acel altceva reprezinta un rezultat al unei gandiri evoluate, din punctul de vedere al... dramei precedente. Ai trecut peste drama respectiva, si acum gandesti evoluat. Ai devenit... imun la drama aceea. Asta e teoria, cel putin, nu-i asa ?

Acum daca luam proverbul: ,,Knowledge is power" (Intelepciunea inseamna putere ~ cred), mergem pe ideea ca ceea ce am descris mai sus poate insemna faptul ca... dupa ce treci peste acea drama, o gandesti, o depasesti prin aflarea intrebarilor ce te derutau, si celorlalte variabile ce te tineau in ceata, devii mai puternic avand mai multe cunostinte, nu-i asa ? Deci... ce nu te omoara, adica ceea ce te raneste profund, te aduce, poate, aproape de ceea ce crezi tu ca ar fi moarte, in cele din urma te face mai puternic, din cauza... instinctului de autoconservare ? Mai bine zis din cauza a ceea ce am zis mai sus, ca sa nu incep sa repet si sa reexplic si sa ma incurc in propriile mele cuvinte.

Ma rog, e interesant, nu ? Am desprins o chestie, poate inutila, in atatea puncte de vedere, care sunt sau nu intelese :) dar e fain sa stii fazele astea atunci cand nu vezi multe din ele, si-ti spui, in momente de ceata si durere, ca ... va trece mai tarziu, va fi mai bine, vei deveni mai puternic, si-ti spui asta in asa fel incat sa... vrei sa crezi asta, dar sa nu stii ce inseamna, si sa nu crezi cu adevarat. Sa nu stii ce se intampla, sa nu crezi ca se intampla, si... toate astea. Pai... fie ca-ti convine sau nu, fazele astea, precum si altele pe care nu le cunosc sau le-am uitat, se intampla. In felul asta functioneaza viata din punctele astea de vedere, cel putin asa cred eu, si mi se pare destul de logic.

Ma rog, din ceea ce am zis, logic ar fi sa spun: Ca sa devii cat mai puternic, sufera cat mai multe drame posibile. Asta e drumul spre putere. Dar... nu e chiar adevarat. Ceea ce te face mai puternic te si distruge, in acelasi timp. De-am fi facuti din materiale magice, sau indestructibile... inimile noastre sa bata infinit, iar neuronii nostri sa nu moara constant pana la batranete, atunci... da, as fi un masochist complet. Insa desi te distrugi, e si o parte plina a paharului.

Mnah... ma rog :) ata ete... 05:40.

Dragostea nu viziteaza inimi de piatra

Am tot vorbit despre dragoste, nu-i asa ? Da... am tot vorbit. Si probabil s-au aratat niste oameni pe-aici gandindu-se: ,,Ce bou ii asta. Scrie despre tampenii SF si se afunda in prostiile proprii... nu stie ca realitatea-i undeva pe alta lume decat cea pe care-i el. Doamne, ce fraier..." , sau ceva de genul... si de ce-ar spune asta ? Evident, nu toata lumea credere in dragoste, al fel cum nici toata lumea nu crede in Dumnezeu. Faza aia: Nu cred pana nu vad/simt. Da... in Dumnezeu poti sa crezi pentru ca-ti imaginezi ca-l simti, dar dragostea nu e la fel de importanta precum el, deci... aia nu are tratament special. Aia chiar tre s-o simti, fara sa-ti imaginezi, fara sa ai speranta, credinta ca este pe-acolo si ajunge si pe la tine.

Nu, nu ajunge la tine daca ai o inima de piatra, la fel cum oamenii cu inima din piatra nu pot fi religiosi, din moment ce nu pot accepta chestii atat de ,,instabile" in viata lor. E prea riscant, nu merita catusi de putin, deci de ce-ar face-o cand se pot multumi si fara ? Doar sunt atatea chestii folositoare, alternative, in lume... ei gandesc logic, nu are sens sa se intinda mai mult decat le e... asezat, sau ma rog, cum o fi vorba.

Din punctul meu de vedere sunteti putin cam natafleti, cei care nu credeti. In mod categoric, ori sunteti micuti si cu idei preconcepute din vreo copilarie deranjata, ori mari care ati fost zgariati odata de prea multe ori si nu mai aveti chef sa fiti zgariati inca odata, desi probabil nici n-ati fost indragostit... pentru ca indragosteala doare, de obicei, mult mai tare, si in aceeasi masura, esti destul de rezistent incat sa suporti de doua ori atat.

Da... nu are rost sa reiau totul de la capat sa explic o ,,teorema" ... cand te indragostesti, toata lumea se aseaza pe umerii tai, dar in acelasi timp primesti forta usor peste greutatea pe care o cari. Nu ma crezi ? Ai face bine sa incepi sa te documentezi, in caz ca-ti pasa cu adevarat... altfel nu pricep de ce-ai citit pana aici, n-are nici un sens.

Vedeti prin lume chestii gen: ,,Dragoste la prima vedere" sau ,,Te poti indragosti doar odata, de doua ori" sau chiar: ,,N-o sa uiti niciodata prima iubire" si alte lucruri de genul. Ati stat sa va minunati gandindu-va la chestiile astea, imaginandu-va prima voastra iubire, a doua, sau poate imaginandu-va cum va fi cand se va intampla prima data, dar nu v-ati intrebat de la ce porneau toate chestiile astea, sau mai bine zis: ce insemnau. Da... probabil e o prostie faptul ca-ti explici chestiile astea. Da, este... cand ti le explici neincetat, si le traiesti explicandu-le, usor cam ca si mine... da, fac o prostie. Dar prin faptul ca scriu aici, si tu citesti o signura data, mi se pare un ajutor, in cazul in care chiar pricepi ce scriu, si... simti, oarecum, ideea pe care vreau s-o transmit. E okay sa incerci sa-ti explici, la momente cheie, fazele astea. Chiar e indicat... nu functionezi doar pe sentimente, oricat de nobil ti s-ar parea. Sentimentele te vor duce in toate partile. In rai, apoi in Iad, apoi in santuri, apoi prin ziduri, apoi prin nori, apoi prin foc, apoi pe fundul pacificului, apoi pe Luna si poti ateriza pe nori, sau poti ateriza direct in Soare. Esti la mila lor... esti un lenes, adica, ce se lasa purtat de vant, si nu are chef sa dea din aripi.

Dragostea nu e o entitate care exista in afara noastra. E un sentiment care apare in noi in momente favorabile, in conditii cheie. Ma rog, ai putea spune ca e o acumulare de hormoni care-ti circula prin sange o perioada, dar... mai usor de inteles e sentimentul pe care-l resimti. Da... il simti. E ca un orgasm, din cateva puncte de vedere. Nu, nu seamana prea mult, dar... totusi. Orgasmul apare in diferite conditii, si conteaza mult psihicul tau. Foarte mult... conteaza ce e in mintea ta, conteaza... in fine. Conteaza multe. Nu ti se intampla asa pur si simplu, vine din cer ca un cadou. La fel e si cu dragostea... nu vine decat daca esti, practic, deschis in fata ei, fie ca te prinzi sau nu.

Vine in cazul in care tu chiar esti dispus sa ai incredere in acea persoana de care esti indragostit. Cand esti dispus, efectiv, sa-i dai totul din start pentru ca... vrei asta. In momentul in care tu esti complet dezamagit de toti si toate, nici mama dragostei nu-ti va sparge inima sa-ti goleasca increderea de-acolo.

Cand te indragostesti esti naiv, esti prostut, esti... cald, esti deschis din foarte multe puncte de vedere. Un om dezamagit, sau cu preconceptii stupide nu va face asta fara sa fie sigur, iar in dragoste... nu esti sigur, niciodata, pana mori, deci nu te baza pe siguranta pentru ca n-o vei avea.

Dragostea la prima vedere exista ? Evident ca exista... daca esti destul de naiv si prost incat sa ai atat de tare incredere in cineva, dragostea vine cu atat mai usor... dragostea te cuprinde cu cat vrei tu sa te lasi cuprins... cu cat te spargi singur, cu cat te inmoi. daca tu decizi si ai vointa, incapatanare sa nu te inmoi, sa ramai tare, sa ramai cu anumite conceptii, nu te vei sparge.. sau, ma rog, depinde cat esti de tare in cap.

Pricepi ?

Zic toate astea nu sa explic neaparat dragostea si felul in care te indragostesti. Vroiam, mai degraba, sa explic un punct de vedere, si anume: Toata lumea tare-n cap incepe si baga faze ca dragostea nu exista pentru ca ei n-o pot simti, deci nu exista, si ceilalti sunt niste fraieri. Ei au fost indragostiti si au fost piliti si si-au dat seama ca nu exista. Vai de mine, bu-hu, te-ai lovit un pic, ai suferit, si acum tii de amintirea aia toata viata ta gandindu-te ca nu mai vrei sa treci niciodata prin asa ceva ? Succes la o viata plina de secitate si neimplinire. Sex si cariera si... asta e tot ce poti spera. Fain in primii ani, dar restul se duc dracului luand in considerare cat o sa te certi pe orice tema, doar sa storci un pic de intensitate din toata relatia respectiva. Sa storci... orice, si de e durere, doar sa fie ceva, in timp ce te uiti la altii si esti invidios ca ei simt intensitate fara sa se certe, si apoi invidia ti-o reversi pe nevasta, dupa care bagi si banii, ca nu face curatenie si... nici atunci nu te prinzi care e ,de fapt, problema. De fapt dai vina pe faptul ca nu exista dragoste si lumea asta-i de rahat.

Sunt multe lucruri interesante pe pamantul asta, dar nimeni nu vrea sa considere ca suntem prea idioti sa ne prindem ca totul nu e cum credem noi, ci e diferit de cum credem noi, cu o explicatie complet diferita de care, inca nu ne-am prins. Da, poate nu m-am prins nici eu, si poate am scris o prostie, dar e o prostie in care cred, si in aceeasi masura am aratat o alta teorie la o chestie pe care o cred multi, astazi. Am aratat ca ar putea fi o a 3-a teorie ce se potriveste situatiei si o poate explica, si a 4-a si a 5-a si tot asa... nu e aia.

Eu cred, totusi, in continuare, ca dragostea nu e menita pentru cei care o reneaga cu toata forta lor. Nu va aparea... e exact ca in cazul in care eu sufar din dragoste, plang, sunt trist, dar intr-un fel imi pare bine pentru ca simt ceva si nu simt secitate, chestie care pe mine ma dispera. Uneori mai bine plang decat sa stau sa ma uit in gol, sa nu simt nimic. Si imi vine sa beau alcool, sa nu ma mai doara, si-l beau, dar in adancul meu, foarte adanc, nu-mi doresc sa se stearga ceea ce simt, si oricat as bea, efectiv nu ma imbat... eu care ma imbat foarte usor... da, e adevarata faza, am incercat-o stricand bani frumosi pe alcool, prostie pe care nu am de gand s-o repet. Nu, n-o repet... am vrut sa incerc, totusi... durea tare... mintea imi spunea sa scap de asta, insa altceva avea alte planuri pentru mine.

Apoi te intrebi: Da, poate dragostea exista, dar... oare merita ? Aici nu mai tre sa-ti explic eu nimic. Aici te poti uita singur la filme, poti citi carti, si alte bloguri in care detalieaza ani de frumusete... zic ani, sa nu zic pagini, ca n-as avea chef de atatea zerouri.

Clic. E o piesa pe masura postarii...

Greseli/defecte

Ma gandeam si eu la trecutul meu si ... la felul in care incercam sa-mi explic sentimentele, sau sentimentele altora. Si nu ma refer la explicatii filosofice, introspective, ci la chestiile alea pe care le spui unei persoane pe care sustii c-o iubesti, ca sa-i dai siguranta. Stii tu, fazele gen: ,,Te iubesc pentru ca esti frumoasa ca focul!" , ,,Te ador pentru cat de simpatica esti cand zambesti!" si tot asa... si ma gandeam: ce adunatura de tampenii!

Da, chiar asta cred. Cel putin daca le luam din punctul acela de vedere serios pe care-l avem cand spunem lucrurile respective. Cand spui asa ceva, suna foarte frumos, si provoaca zambete, fericire temporara, de cateva secunde, cum ar trebui sa provoace, dar... sa-ti explici dragostea cu chestiile astea ? E o adunatura de... nu stiu exact de ce, dar in mod categoric nu de ceea ce trebuie.

Bun, draga Adi, daca nu calitatile unei persoane conteaza, atunci ce conteaza ? Hm... pai citeste titlul, si spune-mi primele idei care-ti vin cand te gandesti la el si la subiectul pe care-l scrijelesc pe-aici. Probabil iti vin in minte diferite lucruri pe care le-ai citit pe net ca si... hm, bine nu stiu exact ca si ce, nu am prea avut chef sa caut asa ceva, chiar acum dupa cum nu le consider importante. Nu neaparat. Dar ti-a dat de gandit, asa macar un pic ? Sau... ti s-a parut ca suna incredibil de fain pentru ca e opus a ceea ce se spune ? Opus ironiei mele de la inceput ? Da... te gandesti asa, iti place pentru un minut, apoi tot calitatile sunt mai importante in subiectul asta. Ei bine, nu... cel putin eu nu cred.

De ce greselile si defectele sunt mai importante cand vine vorba de asa ceva ? Hm... probabil sunt cateva explicatii pe care le pot baga pe-aici, insa eu voi spune in felul urmator: Oamenii sunt niste fiinte obsedate de defectele lor, fara prea mult respect de sine, care incearca mereu sa fie mai buni, sa atinga noi culmi. Incearca tot timpul sa fie mai mult, sa fie mai... sus. Incearca sa straluceasca mereu mai tare si niciodata nu le ajunge. De cand te nasti, pana mori, e la fel... si mereu o sa fie la fel, precum a fost tot timpul. Ne obsedeaza defectele si calitatile, ele sunt mai importante decat calitatile. Noi nu gandim: Hai sa fim buni... cel putin nu pe cat gandim: Hai sa nu fim rai. E aceeasi chestie, nu ? Ma rog... aproape aceeasi chestie, daca crezi ca punctele de vedere diferite pot transforma un lucru intr-altul, de natura opusa, dar in acelasi timp sa-si pastreze forma.

Okay, sunt vag, din nou. Imi pare rau pentru asta :) ... cred. Bine, nu-mi pare rau, avand in vedere c-o sa raman la fel de vag, oricum... deci a nu se lua in considerare paragraful asta. Multumesc.

In momentul in care te uiti la cineva pe strada, automat ii vezi calitatile si ce are ea mai bun. La naiba, chiar si persoana respectiva incearca pe cat posibil sa-ti arate calitati, si dac-ar fi sa le fabrice din nimic, deci... practic sa poarte o masca falsa, prin care vezi in timp. Asta incearca cel mai tare, dar pe masura ce masca incepe sa se subtieze, si vezi ca nu e persoana care e, ori incepi sa o urasti mai tare, ori incepi sa te indepartezi pierzandu-ti interesul, ori incepi s-o iubesti mai tare, dar... pariez ca nu prea ramai niciodata exact la fel. De ce ? Pai... hai, frate, toata lumea are calitati, si, in mare cam toate-s la fel. Ai 12 ani, te duci la o fata si-i spui: ,,Esti asa frumoasa si-mi place asa tare cum ma simt langa tine. Ma faci sa ma simt special, mai ales cand zambesti, iti vad dintii aceia albi care ma orbesc, mai ales cand e soare afara. Zambetul tau e asa fain, mai ales pentru ca, probabil buzele tale sunt ceva mai lungi si ma iei intr-un concurs de asa ceva. Da, sunt invidios... si imi placi. Bun... ce se intampla, in timp ? Pai, daca suntem mici, in general ne plictisim de calitatile acelea. Sa te simti special... stii, reamintesc ce-am zis despre oameni. Noi mereu incercam sa fim mai mult, sa luam mai mult, sa ... asa. Deci sentimentul acela special se risipeste atata timp cat totul ramane la fel. Ne plictisim... asa ca, cum ne pastram interesul ? Dracu stie :)

Ai auzit vreodata de faza gen: ,,Te iubesc pentru cat de imperfect esti!" ? Oare de ce ?... pentru ca suna trendy si merge bine pe o felicitare sa castigi inca o zi langa cineva care o sa te paraseasca maine ? Scuze, adica poimaine ? ... probabil, dar nu cred ca de la asta a pornit. Dupa cate am scris si eu pe-aici, tind sa cred ca a pornit de la ideea ca, noi find obsedati de imperfectiuni, mai degraba tindem sa fim interesati de imperfectiunile unei persoane... sa incercam sa le reparam, sa le criticam, sa le ascundem, sa le scoatem la iveala. Si nu se prea plictiseste nimeni. Oare de ce ? Ca da... esti perseverent, te admira lumea, dar pana la urma se plictiseste, dar dac-o luam ca pe ,,incapatanat", atunci mereu ies lucruri noi si interesante, care-ti mentin interesul sus, si mentin dorinta de a avea forta pentru a le combate...

Hm, forta. Interesant... ne luam forta din dorinta de a face ceva bun, din dorinta de a... merge mai sus, mai departe. Daca ne gandim la calitati, ne lasam lenesi, gandindu-ne ca le avem si asa mai departe, dar daca ne gandim la defectele noastre, dintr-o data devenim puternici, in cazul in care suntem si perseverenti, sau incapatanati, sau... cel mai fain exemplu: cand ne indragostim.

... nu, cand iubesti pe cineva, nu prea are importanta daca persoana respectiva e frumoasa, daca e buna, daca e... cum o fi. Alea sunt doar niste momeli, sa te atraga, dar nu sa te si tina acolo. Ce e mai important e... daca imperfectiunile persoanei respective sunt destul de interesante incat sa ramai acolo si s-o ridici deasupra lor, pe persoana respectiva. Sa incerci sa faci defectele respective sa para chiar... calitati. Desi in general asemenea defecte se ridica la un nivel mult mai mare decat simplele calitati... altfel spus: Probabil o sa iubesc mult mai mult o cicatrice pe care o ai in frunte, decat o sa iubesc zambetul tau perfect. De ce ? Pur si simplu... motivele sunt infinite, dar asta ramane adevarul.

Ce inseamna toate astea ? Nu prea stiu, n-am idee, e doar asa o chestie care mi-a sarit in minte si care mi-a oferit o sansa sa mai scriu :) dar... ce-am scris eu aici nu defineste intru totul o relatie, o situatie, ci mai degraba scoate in evidenta un punct de vedere din ea, un punct de vedere care mi se pare usor neglijat... desi n-ar trebui. Dar... ma rog, asta este, acum.