sâmbătă, 7 martie 2009

To commit or not to commit suicide...








Deja a devenit cam ridicol de des intalnit subiectul asta. Intrebarea asta. De fapt, nu mai exista nici macar intrebarea pentru unele persoane, ceea ce e destul de trist.
Multi dintre noi pica in melancolii adanci din care nu se pot scoate, si nu vor decat sa scape de ele, chiar daca inseamna sa scape de viata. Asta find punctul lor de vedere. Mi se pare interesant. Hai sa discut despre punctul lor de vedere.
Deci, o sa 'inventez' o poveste (sper sa nu va intristati de la ea, sau sa asemanati povestea respectiva cu oricare alta. E spusa la imaginatia mea actuala) Sa spunem ca sunt un baiat obisnuit, aflat in varsta adolescentei. Deodata cunosc o fata incredibila. Ma intelege, ma respecta, si ma simt mai bine ca oricand alaturi de ea. O intalnesc, ii spun ceea ce simt, cu jena, abia scotand cuvinte din gura. Ea imi zambeste, si imi spune ca simte la fel de ceva vreme. Auzind acestea, sunt in culmea fericirii, si nu am mai trait un asemenea sentiment niciodata. E ca un vis nevisat, devenit realitate, fara sa imi dau seama ce si cum. Sunt alaturi de ea mereu, o ajut, ma ajuta, si traim impreuna multe luni de zile... sunt din ce in ce mai fericit si simt ca viata nu ar avea nici un fel de sens fara ea. Nimic nu ar mai fi la fel. Apoi, se intampla o nenorocire... o masina da peste ea... si ajunge la spital. E in sanse minime de supravietuire...o vizitez la spital, indurerat... o vad in coma...si nu pot face nimic. Sunt legat de maini... nu pot face nimic. Ea se trezeste...si ma priveste in ochi...imi spune ca ma iubeste si incep sa plang...apoi inchide ochii, si unul din doctori albeste la fata...imediat imi dau seama ca... nu mai traieste. Incep sa ma panichez, nu mai stiu ce sa fac... nu mai am nici o idee, nu mai stiu ce si cum, stiu doar ca ... nu mai stiu... Incep sa tremur, apoi fug din sala aceea, undeva singur...incep sa plang, incepe sa ma doara tare...apoi, gandesc asa : " Vreau sa mor, sa nu mai vad pe nimeni si pe nimic. Ma simt atat de rau, nu mai vreau sa ma simt rau, o vreau langa mine, vreau sa fie langa mine si nu accept viata altfel. Daca nu e ea, atunci nu am nevoie de viata asta...vreau sa ma sinucid...
Cam asta ar fi povestea... presupun ca multi dintre voi ati face cam al fel. Dar...de ce ai face asta ?.. ei bine, privind din punctul asta de vedere, ai face asta sa scapi de suferinta. E mult prea mare si doare mai tare decat orice. Nu poti sa suporti asta, si iti face foarte mult rau. E ca si cum ai fi intr-un cosmar real... un cosmar mai negru decat altul. Si vrei sa iesi din el. Dar ce solutie ? ... sa te gandesti sa mergi la un prieten ? .. nu..cum ai putea sa faci asta cand...ea a disparut ? ...sa te gandesti sa mergi la familie ? ...nu... nu te-ar intelege. Ti-ar spune sa treci peste asta...mai sunt si alte fete, si nu e bine sa te arunci in groapa dupa cel ce "a plecat" ...
Da...au dreptate...doar ca nu ti-o spun in felul in care trebuie. In momentul acela interpretezi totul ca find rau...totul este impotriva ta..toti...o vrei doar pe ea langa tine, doar ea stie cum sa te faca sa zambesti, dar ea nu mai e... nu mai merita sa traiesti, nu mai poti suporta asta... nu exista leac in momentul acela, ci doar...sinuciderea...
Cam asa gandeste cineva caruia ii spuneti voi " nebun " ... bine, asta e doar un exemplu. Dar, cam toti cei ce vor sa faca asta au acelasi sentiment. Aceeasi intensitate care ii apasa foarte tare pe suflet...
Nu e tocmai bine sa ii faceti nebuni. Asa pur si simplu le dati mai multe motive sa faca lucrul respectiv...si va puteti considera o parte din vina. (sau poate exagerez..dar..cine stie ?..)
Trebuie sa incerci sa intri in mintea lui...exact cum, poate, ai intrat acum in mintea mea...in povestea mea...Trebuie sa te gandesti ce ai face tu daca ai fi in situatia aceea. E adevarat ca nu exista leac pentru acel sentiment, si nu poti sa il dai la o parte, poti doar...sa astepti, si sa te ti tare. Cu timpul, incepi sa te obisnuiesti cu sentimentul acela, pana nu il mai simti deloc...asta poate dura putin, sau poate dura mult, depinde de gravitatea problemei prin care treci. Trebuie sa te gandesti ca...daca undeva mai exista persoane la care ti, le-ai face cel mai mare rau facand un asemena lucru, si, poate ca nu ti-ar ierta-o niciodata... nu ti-ar ierta-o deoarece, nu ai putut sa astepti...pentru ca ii parasesti pentru totdeauna, si nu le dai nici un drept la replica... un drept sa isi spuna parerea...si sa o luam mai amuzant pe langa sadic, o sa ii faci si sa dea bani pe inmormantare... nu crezi ca faci cam mult rau ? Doar pentru ca tu simti ca nu poti sa traiesti in momentul acela si trebuie, meriti, sau ai nevoie sa mori...asta nu e tocmai motiv. Si poate te intrebi de ce spun doar ca ai dezamagi multa lume...poate gandesti asa :" Hei, dar stai..omul care se sinucide nu se gandeste macar la el ? Poate ajunge pe undeva rau...poate o sa regrete asta acolo undeva a ajunge..." Da...poate..dar daca ai curajul sa faci un lucru ca asta, nu iti mai pasa de tine momentan, asa ca astfel de cuvinte nu mai ajung la tine.
Desi e foarte greu sa te gandesti ca mai sunt si persoane care tin la tine si ar face cam orice sa...te simti bine, si sa fi ok, nu te gandesti la asta...atunci esti egoist...Acum, cand spun ca esti egoist, vreau sa apelez la mandria din tine...sa te fac sa imi spui :" Ba nu, nu sunt egoist, si iti voi arata..." Daca poti ai rabdare, sau poti sa faci omul respectiv sa aiba rabdare, e cea mai buna chestie pe care o poti face. Cum sa faci asta ? Simplu...fa-l sa se duca cu mintea in alta parte...si..da, e greu sa faci asta, dar..avand in vedere ce se poate intampla daca nu faci asta, trebuie sa faci imposibilul, chiar daca inseamna sa iei luna in brate si sa dai in zgarie nori cu ea, ca la bowling...
Din punctul meu de vedere, rabdarea este cea mai buna solutie cand vine vorba de asemenea probleme... sti cum se spune : "Timpul le rezolva pe toate" hmm...chiar asa ? ... pai..da..chiar asa.
And that's all foks... sper ca ati inteles ceva din ce am vrut sa spun pe aici...si sigur ai multe semne de intrebare...asta deoarece, imi e destul de greu sa descriu in cuvinte exact sentimentul acela, si exact ce trebuie sa faci pentru o persoana , sau chiar pentru tine daca pici in nenorocirea asta. Si nu spun ca toate persoanele pot sa faca asta, ci spun ca multe persoane pot face asta, si subiectul asta a devenit prea raspandit...devine ridicol...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...