Sunt plin de lacrimi, tristete si ura pentru viata. De ce acum ? De ce nu se putea mai devreme sau mai tarziu ? Dar... de ce naiba trebuia sa fie acum cand am nevoie cat mai mult sa fiu happy ? Nu doar pentru mine ci... De ce tre sa fie asa ? Vreau sa fiu happy, wtf !? Macar un timp, dupa care pot sa tot fiu sad..!
Nu stiu cata legatura va avea "titlul" de mai sus cu ce voi scrie in continuare... dar mi-am dat seama de mai multe lucruri in saptamana ce a trecut. De fapt, zilele... Mi-am dat seama ca nu sunt atat de puternic precum ma credeam si limitele mele sunt mai aproape decat stiam ca sunt. De ce ?... pierd in greutate constant... sunt mereu trist... nu dorm cum trebuie, abia pot merge la scoala... dureri de cap considerabile...si-asa mai departe. Nu e prea rau cand o zic asa, dar... cand o simt un timp indelungat devine un Iad curat diferit fata de cum isi imagineaza omul normal, asemanator in gradul de "duritate"...
Momentan pot spune ca m-am aruncat singur (cred) intr-un intuneric absolut de unde nu este nici o lumina de scapare. De fapt... este, una. Dar de ceva timp incoace se face tot mai mica si... va disparea. Asta este un vis imposibil, daca-i pot spune asa. Sper din tot sufletul sa fie asa, inca sper... inca imi doresc, dar nu va fi... nu prea vreau sa cred ca se va termina. In mod normal cu toate gandurile pe care le am de obicei ar trebui sa inebunesc, dar... inca ma tin pe picioare.. (hei, asta inseamna ca sunt tare ? Hm.. not for long, that's for sure).
Nici nu mai stiu ce sa zic sa aiba sens...
Simt doar ca o iau tot mai jos si nu stiu cum s-o iau in sus. Sau nu vreau ? Sau... sa mor daca stiu... toata faza e simpla: Sufar enorm din chestia asta si chiar nu e ok... doare, la naiba. Sunt mereu trist, iar asta ma afecteaza, nu doar pe mine ci... si cele cateva persoane din jur cu care mai vorbesc. Ceilalti, am renuntat complet la compania lor... Cu increderea zdruncinata, dorinta de a fi happy si...frica enorma de consecinte, nu voi reusi sa am foarte multe persoane langa mine. Cel putin nu acum...
Asta inseamna ca voi fi singur in mare parte ? Sau... why not ?... nu e ca si cum a fost cine stie cum diferit. E doar messenger... nu e realitate. E o amagire... nu e fericire. Cei care inca cred chestia ca messenger-ul e misto (sa vorbesti cu persoane departate), nu au luat pe pielea lor destul si inca suporta inconstient toata farsa asta... mda, o zic cu ura, adica fara s-o gandesc, dar... asta simt din tot sufletul... Poate sunt foarte indecis in legatura cu sentimentele mele, dar... sunt cateva de care sunt sigur... cateva fara de care as muri psihic. Nu vreau sa renunt la ele... desi unele sunt doar niste vise imposibile... mda, nu se mai intelege nimic... eh, whatever... cine stie, poate intelege...
"All I can dream of is you..." Ce e asa special la titlul asta ? Asta e singurul meu vis... toate celelalte dorinte au pierit usor deoarece... a incetat sa-mi pese... dar inca am un vis la care tin enorm si... ironic, nu-l pot atinge... Nu stiu, ma obsedeaza gandul asta si nu pot scapa de el sub nici o forma...
I wish I don't have to use the ">
<" emoticon... I wish I can do it for real everytime I use it... or even more... just dreams...Some dreams can destroy you, literally... You don't believe that ? Be me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu