You noticed it too late

Cu totii avem prieteni, avem nevoie sa socializam, avem nevoie sa purtam grija altora, si sa aibe altcineva grija de noi, din mai multe puncte de vedere, ca e o problema fizica, ca e emotionala... ca e o prostie, sau una putin cam mare sau complicata si e greu sa-ti dai seama daca cineva va intelege, sau va fi interesat. Insa se intampla deseori sa vezi ca cineva are probleme, dupa niste lucruri pe care le face in mod neobisnuit, niste... abateri de la rutina pe care-ai memorat-o la ei, si de multe ori nu iei in seama nimic. Spui ca nu e nimic neobisnuit, ca totul o fi o simpla schimbare nesemnificativa ce nu poate avea repercusiuni rele sau bune, dar apoi rutina aceea se schimba din ce in ce mai mult, ca persoana respectiva decide sa nu evite anumite subiecte, sa vorbeasca diferit in anumite contexte, sa nu mai iasa afara la anumite ore, sa raspunda diferit la mesaje, sa puna altfel de emoticonuri, mai multe, sau mai putine, sa nu te mai ia in brate, sa te ia in brate mai mult, si tot felul de lucruri din astea, care acum par obsesive si nu ar trebui percepute, pentru ca ar constitui o violare a intimitatii pentru persoana observata, insa... rutina asta o invatam usor in cazul in care persoana in cauza e cineva drag, pe care-l observam fie ca vrem sau nu, si daca esti atent poti observa schimbari care se produc cu un motiv destul de precis.

Ce vreau sa zic prin toate astea ? As putea da un exemplu:

Presupunem ca ai un prieten destul de sociabil, deschis cu toata lumea, caruia ii place sa se exprime destul de liber, in general, care nu ezita sa se exprime, fie ca o face in mod gresit, sau corect, ca gandeste mai mult inainte sau nu, o face (ai putea spune ca are personalitate, desi e putin gresit spus). Zambeste destul de des in preajma ta, mai putin des in preajma altora, dar tot zambeste cam mereu. Rade destul de deschis cand creeati o gluma mai lunga, ceva gen: Role Play Game, si se distreaza destul de des, iar tu te porti destul de asemanator cu ea. Vine, insa, o zi, cand incepe sa evite anumite subiecte pe care le dezbateti, in general, si incepe sa zambeasca mai rar, in mod voluntar, insa mai des atunci cand ii mai atragi atentia, in cazul in care s-a intamplat ceva. Cand nu mai e chiar atat de atenta si nu se mai exprima asa liber, ci mult mai atent. Cand nu mai zambeste in preajma altor persoane aproape deloc, si cu tine nu mai rade deloc, dar inca zambeste pentru a pastra anumite aparente. Chestiile astea pot fi la fel cum am spus acum, pot fi mai multe, sau pot fi doar 1-2 din ele, sau chiar altele decat cele pe care le-am descris, insa in general inseamna ca persoana respectiva este framantata de un anume ceva, de obicei nu bun. Pot fi emotii pentru ceva ce s-a intamplat, frica de consecinte in cazul in care a facut ceva, frica de cineva, frica... in general. Observi chestia asta, incerci, putin, sa o intrebi daca s-a intamplat ceva, poate insisti in cazul in care neaga, dar nu prea mult. Daca nu raspunde in mod direct la intrebari, o lasi in pace. Mai tarziu aflii despre ce a fost vorba, si toate neregulile incep sa se lege. Se poate intampla sa pateasca ceva care s-o arunce intr-o depresie destul de aiurea, sa nu mai iasa afara, sa nu mai prea dea ochii cu tine din anumite motive. Incepi sa intelegi de ce s-a purtat asa, si... de cele mai multe ori sa regreti ca nu i-ai pus intrebari diferite, ca nu ai incercat s-o faci sa-ti spuna despre ce era vorba, in cazul in care erati prieteni apropiati.

Toate lucrurile astea nu reprezinta, neaparat, incalcarea intimitatii. Se intampla, de multe ori, sa te simti destul de rau si sa vrei sa observe cineva asta, dar sa nu fii in stare sa spui nimanui. Sa vrei neaparat sa fii observat. De multe ori, schimbarile in rutina ta zilnica sunt intentionate pentru a atrage atentia. Cu cat schimbarile sunt mai minore, cu atat te intereseaza mai mult ca un anume cineva sa te ia in seama, iar cu cat schimbarile sunt mai evidente, cu atat vrei ca cineva, oricine sa te ia in seama. Acum depinde si fata de cine iti schimbi rutina, dar toate astea pot fi imaginate in diferite contexte, diferite fata de ce am zis eu pana acum. Ramai destul de dezamagit in cazul in care persoana in cauza nu observa nimic la tine, si totul se duce mai mult de rapa pentru tine, te simti mai singur, mai... invizibil, chiar daca puteai, la fel de bine, sa zici in fata: Bah, am nevoie de ajutor. S-a intamplat asa si-asa si-asa. Dar nu spui... un prieten adevarat ar trebui sa observe lucrurile astea, nu ? Sau... in general ar trebui sa observe.

De multe ori ma gandesc la lucruri stupide, si incep sa ma port destul de ciudat, insa sunt foarte putine persoane care pot observa ce mi se intampla, intr-atat incat sa ma intrebe daca s-a intamplat ceva. Chiar si raspunsul pe care-l dai, in ce fel negi, sau in ce fel zici ca da, poate spune mai multe despre ce s-a intamplat, facand posibila luarea unei decizii in privinta urmatoarelor lucruri: Sa insist ? Sa-l intreb despre asta ? Sa ocolesc subiectul sa-l fac sa-mi zica el ? Sa zambesc si sa-l fac sa se relaxeze ? Sa-l iau tare ? Sa nu mai intreb nimic ? Sa-l rog sa-mi spuna ? In general actele respective determina o anume reactie, in functie de ce se intampla in mintea sa.

Spre exemplu, daca persoana respectiva a suferit o despartire de cineva, nu vei insista, nu-l vei lua tare, nu vei pleca din frica de a nu face o prostie, ci vei zambi, vei fi calm, vei fi cald, ii vei arata compasiune, in asa fel incat sa-i alini singuratatea pe care-o simte datorita pierderii unei persoane dragi. Indiferent ce zici apoi, atata timp cat vrei cu adevarat sa-l ajuti, va fi perfect.
In cazul in care persoana respectiva se simte vinovata de ceva, nu vei zambi, nu prea mult, cel putin, nu-l vei face sa se relaxeze, nu-i vei da cai de a evita subiectul si de a se afunda in deceptia pe care ar vrea s-o elaboreze doar sa se afunde mai tare, singur, in noroi. Multi nu au curajul sa spuna ce s-a intamplat, sa recunoasca ca au facut ceva, chiar daca asta i-ar face, in cele din urma, sa se simta mai bine.

Cum recunosti toate astea ? Dupa toate gesturile simple pe care le fac... esti atent la chipul lor, la miscarile corpului, apoi incerci sa-ti imaginezi cum te-ai simti tu daca ai reactiona la fel ca el dupa ce-ti raspunde la un anumit tip de intrebare, sau intr-o anume situatie.

In cazul asta, repetitia e progres. Insa... merita destul de tare sa fii in stare sa stii atunci cand cineva se simte rau, cand cineva ar trebui sa vorbeasca despre asta... daca e prea tarziu, ramai cu regretul ca nu ai facut-o mai devreme. De-asemenea e bine sa stii sa citesti cat mai bine, sa stii cand e momentul potrivit sa te opresti, si sa te dai cativa pasi inapoi, sa-i lasi intimitate, daca e vorba despre ceva ce nu poate fi vindecat decat prin timp si-atat.

Prin cunoasterea chestilor astora, multi manipuleaza alti oameni... ca doar nu era sa fie o chestie folosita doar pentru a face bine si pentru a ajuta oamenii. Daca poti citi o persoana, e o chestie foarte tare, si folositoare in diferite contexte, dar e destul de greu, insa daca nu-ti poti cunoaste propriul prieten, care are nevoie de ajutorul tau... trebuie sa-i acorzi mai multa atentie.

Lumea pune o usa in fata lor, in cazul in care se intampla ceva si au nevoie de ajutor. Pe usa, sus, este scrijelit un cuvant, iar daca stii sa citesti cuvantul respectivi, e mai probabil sa gasesti si cheia pentru a trece de usa, si pentru ajunge in sufletul persoanei. Poate fi scrijelit ,,orgoliu" , ,,frica" , ,,vinovatie" , ,,mandrie" , ,,grija" si asa mai departe.