Vreau doar sa mor...

Daca incepi sa te alarmezi din cauza titlului, sau incepi sa-ti bati joc de mine sau de altii pe ideea ca suntem nebuni la cap sau slabi, esti un prost. O sa si argumentez de ce esti un prost, nu-ti face griji, cam despre asta voi scrie, in mare parte. Cat esti tu de prost ca preferi sa judeci si sa-ti inchizi mintea aia deja ingusta rau.

Nu tre sa te simti, neaparat, m-as bucura sa nu te simti, de fapt.

Hai, nu te da ipocrit sa-mi spui ca nu te-ai aflat niciodata in situatia respectiva. Poate chiar momentan te aflii, nu ar fi ceva incredibil. De fapt e o banalitate sau o stare care-ti trece prin minte, probabil in momentele disperarii si in momentele in care speranta se subtiaza un pic prea tare si se aud sunete de rupere.

O ceata neagra ce-ti acopera inima si o mazga melancolica blocandu-ti sinapsele nu e ceva iesit din comun si stii si tu asta.

Bine, exagerez cu aluziile referitoare la cat ai putea fi de prost si la obligatiile tale in calitate de om deschis la cap. Scuze, ma simt uracios, daca vrei sa te superi, fa-o, chiar nu-mi pasa, momentan. O sa regret mai tarziu, probabil.

Vreau sa-ti bag in cap ideea ca e o chestie prin care treci, odata sau de mai multe ori in viata. Stii ce inseamna sa treci prin ea ? Prin ceva ? E ceva ce incepe si se sfarseste, iar durata depinde de multe lucruri ca si motivul care te-a fortat pe drumul acela, cat de apropiat esti tu de anumite persoane care ar putea sau nu sa-ti grabeasca calatoria si, evident, oamenii care judeca si te fac prost, slab sau nebun pentru ca gandesti astfel. Cum ca nu e normal, esti un idiot, ce dracu te apuca, nu-ti iubesti viata ? E una singura, doar pe aia o ai.

Ipocritul dracului...

Nu cred ca astea-s cuvintele pe care ti le-ai dori sa le auzi, in momentul in care toate motivele pentru care traiesti ar putea sa-ti dispara din fata ochilor. Nu, nu sunt inconstient la ideea ca mereu poti gasi motive sa traiesti. Nici tu nu pari a fi constient la ideea ca desi motivele mereu exista, tu nu poti mereu sa le gasesti. Nu, ma... nu am zis ca nu le poti gasi niciodata, ci nu mereu. Tine pasul, te rog, si nu intelege prostii.

Cu totii suntem singuri, deseori, dar oare suntem impreuna in asta ? Nu, nu mereu.

Nu te poti simti impreuna cu cineva care nu da catusi de putin dovada ca te intelege. Nu iti arata ,,da, ba, am fost acolo. M-am simtit asa, si asa, si dac-as fi in situatia ta, m-as simti la fel sau mai rau decat tine. Stiu cum e, sincer." Nu trebuie sa-ti sune logic ce tocmai am zis, iti spun doar ca in functie de starile pe care le ai, iti doresti sa auzi, sa vezi sau sa simti anumite lucruri.

Vrei exemple ? Cand esti excitat/a, iti doresti sa vezi sau sa simti parti intime, sau sa ti se spuna lucruri, sau fantezii, chestii scarboase, sau nu, sau aiurea, sau ciudate, despre care nu ai vorbi in mod normal. Cand nu esti excitat ? Ei bine, hai sa incuiem toate astea intr-un cufar si sa ne prefacem ca nu exista, si sa nu indraznesti sa pomenesti de ele! Da, pai... daca nu esti excitat... 

Te-ai prins de analogie ? Normal, e simplu...

Cand tu o sa te simti atat de rau, incat... doar pentru astazi, sa-ti doresti, efectiv, sa mori, eu o sa fiu acolo, si o sa inteleg majoritatea lucrurilor prin care treci si majoritatea starilor si sentimentelor care trag de tine intr-o parte si-n alta. Si o sa fiu alaturi de tine, si n-o sa te judec, indiferent de motivele care te-au aruncat in situatia asta. N-o sa-ti bag rahaturi de la mine, nici Dumnezeiri c-ar fi pacat sa gandesti asa, sau orice repros sau critica. Te simti asa, te inteleg si vreau sa te ajut sa treci prin asta. Sa mergi prin tot ce simti, inainte, alaturi de mine.

De ce ? Gandeste-te de ce-ai vrea sa-i fi prieten cuiva daca nu poti intelege ce-am scris mai sus.

Parerea mea, in calitate de om ce uraste pe toata lumea momentan si e dezamagit de tot si de toate, e ca daca nu intelegi banalitatea pe care-o scriu aici, nu meriti prieteni si meriti sa fii lasat balta si singur, sa inveti ce inseamna sa apreciezi cu adevarat pe cineva.

Am fost acolo, stiu cum e.