marți, 2 decembrie 2014

Spune ca te simti singur si... you're fucked


Postarile mele nu sunt pentru ochii oricui, in mod evident. Ceea ce scriu eu e bazat pe ceea ce simt eu si in cazul altor persoane, literele de-aici pot alcatui un inteles diferit fata de cel intentionat, deci rog sa nu continui daca nu ai capabilitatea de a interpreta in mai multe feluri in cazul in care incepi sa nu ma intelegi. Multumesc.

Toata lumea care ma cunoaste stie c-am suferit de singuratate toata viata mea. Si nu genul ala de singuratate sihastra in care ma izolez singur sau sunt izolat cu forta pe munti indepartati, fara contact cu oameni. Scriu pe net, 1-2 persoane mai si citesc, sunt in stare sa socializez, ba chiar sa fiu un very nice guy. Dap, dar e genul ala de singuratate intre oameni, unde lumea te numeste pretentios pentru ca esti incapabil de a forma o legatura mai stransa cu cineva si... toata lumea-ti scapa printre degete, cumva si nu prea ai idee de ce. Prima data te gandesti ca e ceva in neregula cu tine, apoi traiesti cu impresia ca ... ceva chiar trebuie sa se schimbe si trebuie curand, altfel o sa fie bai. Apoi te duci la gandul ca lumea nu te merita, in urma concluziilor pe care le tragi singur sau in urma persoanelor care incearca sa te ajute cu ce pot si cum pot, spunandu-ti ca esti okay, grozav, esti tare, si... nu reusesc sa te faca sa intelegi chestiile astea. A se intelege ca o persoana care sufera de stima de sine, nu va accepta complimentele astea si va considera ca e o metoda prea ieftina de a consola pe cineva, si cand zic ieftin, ma refer la un efort minim pe care altcineva il depune si care poate fi si minciuna, ca apoi sa fie ridicat in slavi ca e o persoana utila ca l-a ajutat pe celalalt.  Nu-uh, utilitatea nu se castiga asa usor, trebuie sa incerci si sa-l freci un pic, dar apoi celalalt s-ar simti victimizat apoi, si poate i-ar placea si ti-ar cere mai mult si tie ti-ar fi lene sa-i dai sau poate nu i-ar placea si te-ar uri ca incerci sa te bagi in viata lui aiurea pentru ca are probleme cu spatiul personal emotional.

Despre ce vorbesc aici ? Aberatii, doamne.

Ma, ce faci cand te simti singur ? Spui cuiva. De ce nu se gasesc oameni care sa incerce sa te ajute ? Pentru ca asta presupune sa iei asupra ta o responsabilitate si de obicei nu merita pentru ca e un efort prea mare din care nu-ti iese mare lucru, ma ales daca tu esti satisfacut pe plan social si find satisfacut pe plan social, nu iei orice prost care-si plange de mila ca e singur, o chestie pe care tu nu o cunosti pentru ca esti norocos si mai mult de-atat, cauti o provocare, un om care sa indeplineasca un set de calitati si care sa te ajute pe tine sa evoluezi. Deci oamenii cauta oameni puternici, mereu. Bine, nu mereu, dar des.

Din asta rezulta, de obicei, ca nu-i in interesul tau sa spui sau sa dai impresia ca esti o persoana slaba, ci una puternica. Nu ? Ceva de genul. Cu cat esti mai convingator, cu atat trag mustele la tine mai tare, iar aici ma refer prin... oameni, in mod evident. Vor sa-ti afle secretul, sa vada de ce esti puternic si cum pot sa te copieze si de ce si asa mai departe. Oameni prosti... bine, inainte sa te simti tu insultat, incearca sa nu te simti. Orice situatie isi are exceptiile, iar asta e o situatie pe care o inventez eu. Pot exista situatii opuse, dar de dragul argumentului, urmeaza-mi ideea.

Esti puternic, omul vine la tine, isi face o impresie, si apoi... stai un pic. Tu nu esti puternic, tu mimezi chestia asta. Vai... ce se intampla cand obosesti ? Haha, exact... stii ce se intampla.

Nu-i o idee prea buna, dar e cea mai adoptata de majoritatea persoanelor si in general merge... perioade scurte, sau lungi, dar daca ai noroc sa dai peste un om okay. Primele impresii... doamne.

O alta solutie inseamna sa faci din situatia ta o autoironie. Desi asta poate fi considerat un sub gen al ideii de a fi puternic, dar pe de-o parte nu prea. Sa nu spui ca te simti singur, dar sa dai indicii despre astea, sub forma de autoironie si amuzament. Ce indicii depinde de fiecare: ,,Nimeni n-ar fi in stare sa ma placa pentru ca-s un clovn prea mare si mi-am uitat nasul rosu acasa, hahaha *cry inside*" Scuze, nu m-am putut gandi la un exemplu mai catchy, dar e okay atata timp cat te prinzi.

Esti depresiv deja si autoironia pare ca o batjocura adusa la adresa ta din cauza ca nevoile tale sociale devin prea disperate ? Esti si ciudat pe deasupra si oamenii rad de tine usor ? Bravo, du-te la terapeut.

In stadiul asta nu te mai intelegi, nu stii ce-ti doresti si oamenii te pot chiar agasa cu dorinta lor de a fi prieteni cu tine, daca se intampla sa-si doreasca chestia asta, si e ironic avand in vedere ca... ai nevoie de ei. Dar nu, ai nevoie de o persoana care pe langa ca te vrea, reprezinta in ochii tai o rezolvare la tot sirul de depresii si ofera raspunsuri pentru toate problemele tale prin simpla sa existenta. Sansele sa dai de o asemenea persoana ? Hm... cat timp liber ai ? :) Sper ca mult.

Nu poti admite ca esti singur... pentru ca odata ce faci asta, esti prea trist sa te simti inteles imediat, asa ca repeti chestia asta. Persoanele nu te multumesc, pentru ca nu reusesc, in general, sa te scoata din starea aia. Ori ca nu-s langa tine, ori ca ... alte chestii.

Eu ? O sa recunosc, si daca nu va pasa, problema voastra. Ma simt foarte singur, ma pot apropia de oameni usor, dar asta doar online si ei find online nu reusesc sa-mi aline singuratatea, decat... poate 10-20%, suficient cat sa nu incep sa-mi plang de mila, desi uneori nici asta nu functioneaza. De ce nu-mi fac prieteni pe-aici ? Nu.. reusesc. Nu ma pot apropia de oameni cu care sa ma pot intelege. Nu stiu, sunt urat (oamenii zic ca nu-s, dar faptele demonstreaza opusul, deseori, deci nu stiu), sau ma port naspa fara sa-mi dau seama in realitate, sau ma port pur si simplu ciudat si nu las impresia de nice guy.

Sunt atat de depresiv si autodistructiv incat nu am mancat nimic si nici n-am baut apa de... aproape 20 de ore, pentru ca nu le simt gustul, nu le simt lipsa, nu le vreau, simt c-o sa mi se faca rau daca le incerc. Sunt o persoana foarte slaba pentru ca-mi lipsesc chestiile astea si aici e sansa mea sa ma plang si sa spun chestiile astea, pentru ca nu voi fi judecat. Blogul ma iubeste. Poate-ar trebui sa iau un pumn de pastile... desi nu-s suficient de curajos sa fac asta. Deci poti pleca in alta parte, aici pute prea tare a incapabilitate si a victimizare :)

Noapte buna si somn usor. Sa dormi bine si placut si sa ai grija de tine. Pentru mine nu se aplica lucrurile astea. Pa pa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...