Pagina de jurnal nr. 1

Ma gandeam... ma gandeam, hm. Nu stiu daca e o idee buna, sincer. Ma rog, nu sunt obisnuit sa scriu chiar... chestii aleatorii, ca intr-un adevarat jurnal, menite sa mimeze felul in care m-as descarca in fata cuiva, dar... poate mi-ar prinde bine. Eh, da, mai ramane si problema ca cei care citesc or sa fie dezinteresati de chestiile astea, dar... nu stiu, nu-mi pasa asa mult. Vreau sa ma simt si eu bine, care-i problema ?

O sa le numerotez in functie de cum le fac, si le si etichetez ca si ,,pagina de jurnal". Asa poate va fi un fel de lectura continua prin viitorul indepartat, daca e sa fie. Ma rog.

Bai, problema principala acum la mine e ca nu dorm, si parca e mai rau ca inainte. Adica nu stiu, daca e mai rau. Vezi tu, inainte se intampla sa nu pot dormi perioade lungi de timp, ca era noapte sau ca era zi si apoi culminam cu o oboseala daramatoare si-i trageam un somn de... 13-14 ore. Dar intre partidele astea maratonice pe care le aveam cu patul, trecea destul de mult timp, si sa zic ca a fost mai rau atunci ca acum, ar trebui sa ma faca un fel de expert. N-am idee exact, exact... de ce nu pot dormi.

Oh, da, acum dorm bucatele pe fiecare zi. Adica azi dorm 1-2-3 ore, apoi la noapte dorm iar 1-2 ore, maxim si cam atat. Practic e acelasi lucru, asa-i ? Doar ca mi se pare ca stau treaz mult mai mult, ca si cum nu as dormi deloc. Ziua si noaptea se unesc intre ele in amintirile mele si totul devine confuz in ideea ca un om isi aminteste o anumita zi, iar eu imi amintesc... (sau ar trebui sa-mi amintesc) perioade lungi de timp unite prin niste pauze de respiro ce nu poti spune ca se pun asa mult.

Serios, acum sunt mega stricat de cap. E 7 si ceva dimineata si am reusit sa adorm pe la... 4 ? 4 si ceva, daca nu ma insel. Si m-am trezit si acum ochii mei sunt larg deschisi. Cum iti explici chestia asta ?

Nu, ma, nu stiu la ce ma gandesc mai exact. De cele mai multe ori mi se pare ca nu mai simt nimic, nimic. Alteori mi se pare ca am o nevoie intensa de afectiune si de atentie, gen... e o nevoie, ca nevoia de tigari, cred (zic si eu, nu am fost dependent de nicotina vreodata). Vine si trece. Alteori imi vine sa plang aiurea, sa continui sa-mi spun singur chestiile care ma dor, si sa imi provoc ochii sa se prefaca in izvoare de... chestie din aia care curata suprafata sa. Uhm, o tentativa esuata de metafora, nici nu ma pot concentra cum trebuie. Se poate numi masochism ? Adica nu imi provoc singur durere, ci mai degraba o dezlantui pe cea care e deja inchisa in mine, sa iasa afara si incerc sa ma obisnuiesc cu ea find acolo, ca sa pot trece peste ea. Asta vreau sa cred cel putin. Singur, insa, nu e la fel, si parca nu are un efect atat de satisfacator.

Ascult cu invidie oamenii care spun ca au in bratele cui plange sau care nici macar nu au motive sa faca treaba asta, ei find satisfacuti pe plan social destul de bine.

Vai... ce emo par, n-am prieteni, n-am... chestii, nu stiu. Am lipsuri.

Sunt awkward in realitate, mai ales la inceput, sau in perioadele in care sunt depresiv. N-am idee cum sa ma comport, ce sa spun sau insist doar pe anumite subiecte, incadrate intr-un anumit tipar, iar celelalte nu stiu sa le abordez sau dau de inteles ca nu vreau sa se aduca vorba de ele, cred. Asta descurajeaza omul sa vrea sa stea cu mine de povesti si se plictiseste, ii lasa un gust amar si apoi nu mai are chef data urmatoare sa se mai intalneasca cu mine. Evident, doar nu e psihologul meu, platit sa-mi suporte prezenta agasanta. Da, cateodata prezenta mea poate fi foarte, foarte faina (de ce nu), iar alteori, poate mai des decat mi-as dori, poate fi foarte naspa. Depinde cum ma prinzi.

Vai, si-mi pierd asa mult timp pe site-ul ala, omegle. Nu stiu de-ai auzit de el, dar cumva ma incanta sa mai prind cate-o persoana despre care nu stiu absolut nimic, si care e dispusa sa-si imparta ideile sale cu mine si-atat. Si sa facem asta minute in sir sau ore in sir. E... ceva care ma face sa ma simt bine pe moment, evident, ca apoi de cele mai multe ori se termina prin indiferenta totala.

Hah, vai ce nerd sunt. Uite o comparatie interesanta. Astea, pentru mine, sunt ca niste ,,one night stands" in ofer creierului meu placere maxima impartind idei aiurea, discutand despre lucruri intr-un mod foarte liber, simtindu-ma foarte bine, efectiv. Iar apoi cand se termina, iti faci bagajele si pleci, nu mai am nevoie de tine! Wow... okay, revelatii.

Nu se intampla ereu la fel. In mega rare ocazii mai si tin legatura cu cate-un omulet, si chiar am prins mega drag de o parte din ei. Gen... 1-2, dar... e ceva. Si e ceva ce apreciez destul de tare.

De ce trebuie sa fie distanta, totusi ? La naiba...

Hm. Zi-mi ca te simti putin in cuvintele mele. Sau... in paragraful cutare. Ar fi chiar interesant sa te simti, chiar si un pic... si zic sa-mi spui pentru ca asta sunt eu cersind atentie. Nu ma judeca, macar aici, e blogul meu, deci nu fii naspa...

Se va fi continuat...