A dormit si ea, dar nu fara una din pastilele pe care obisnuiam sa le iau si eu odata. Aparent si ea are probleme cu somnul. Sa fie o trasatura genetica ? Like mother, like son.
N-am mai vazut-o fata-n fata de aproape un an de zile si avand in vedere starile ciudate pe care le am si pe care le-a observat si ea, sau cel putin cateva din ele, am povestit mai mult si apropo de semanat cu ea, cred ca lipsa de somn e una din putinele chestii pe care le-am mostenit de la ea. Aparent seman mai mult cu tatal biologic, pe care nu l-am cunoscut mai niciodata. Asta e ciudat, ha ?
Se pare ca omul nu se naste cu o minte complet stearsa, gata sa acumuleze informatii si sa se dezvolte. Incepe cu un bagaj deja existent, luat de pe la cineva.
,,Ai mostenit de la el tot ce e mai rau si nu e bine. Si el era la fel, se inchidea in sine, nu era multumit de nimic, manca ce apuca, aiurea, nu se simtea bine niciodata"
,,Ah, draga mama, ma consideri un baiat violent ?"
,,Nu, categoric, nu. Esti cel mai bland om pe care-l cunosc"
,,El era, sau ai uitat ? Nu sunt el"
********
,,De ce nu iesi in oras sa-ti gasesti o prietena draguta ?"
,,Nu stiu, nu gasesc ce-mi place mie"
,,Nu mai fii atat de pretentios, timpul trece si ajungi sa ramai singur pana la 40 de ani. Vrei asta ?"
,,Ce propui ?"
,,Du-te si nu mai alege asa mult din ele. Daca te place cat de cat si o placi cat de cat, e suficient"
,,Nu e"
,,Am o varsta si stiu mai bine decat tine"
,,Am vazut... cati soti ai schimbat pana acum ? Cum te intelegi cu actualul, la varsta asta inaintata ? Bine ? Il iubesti din tot sufletul ? L-ai iubit vreodata ?"
,, ... "
Discutasem cu ea despre multe lucruri. Ea arunca teorii in fata mea, despre cum sa ma schimb sa-mi fie mai bine. M-a chemat inapoi la ei de vreo 10-15 ori, sa locuiesc cu ei, din nou, pentru ca de data asta va fi diferit. Sigur... ca si ultimele 5-6 dati cand mi-a spus. De data asta chiar va fi diferit. Tipul ala nu mai reactioneaza la fel la betie, nu mai e nemultumit la randul sau de toti si toate si nu mai considera ca are dreptate in toate si toata lumea e proasta in jurul sau. Nici nu se mai enerveaza cand il contrazici, nu ? Oh, si e dispus sa-si asume consecintele pentru ce-a facut cand am plecat ? Sigur...
Ma rog, trecand peste asta, sa am pe cineva prin preajma nu a fost asa rau. A fost o oportunitate sa am grija de cineva, chiar daca era maicamea. Sa-i fac ceva sa manance, sa aranjez patul sa aibe unde sa doarma, sa stea confortabil. Dimineata la fel sa-i fac ceva sa manance, avand in vedere ca m-am trezit asa repede si nu aveam ce face. Sa-i dau niste bani sa-i cumpere ceva dragut bunicii, daca eu tot nu ma prea duc s-o vizitez, si sa mai aibe.
Mnu' asta nu-s reprosuri. Nici pe departe. Asta e chiar ce-mi lipseste... cineva de care sa am grija. Dar... de-ar fi o iubita in locul ei. Sau o fiica, chiar, poate, sau chiar un prieten. Ca maicamea e maicamea, mereu va avea ceva de comentat cu privire la ce fac. Mereu va vrea sa fie ea sefa. Mereu ne vom certa, cum ne-am certat si aseara.
Bine, nu a fost tocmai o cearta. Ea a zis chestii, eu am contrazis-o si a tot continuat asa, intr-o discutie calma, pana la punctul in care i-am inchis gura spunandu-i ca din tot ce-mi spune, ea nu urmeaza nici un exemplu, si asta dovedeste ca doar spunand cuiva ce sa faca, nu inseamna c-o va si face, daca circumstantele nu sunt in masura! Sa vorbeasca dupa ce gandeste, nu inainte. Asa se nasc certurile si asa se nasc situatiile in care ea a suferit asa mult. Si eu la fel. Si toti cei care se cearta din prostii.
Tot a fost fain ca a fost aici. Cat a tacut si m-a lasat in pace, si am vorbit despre lucruri simple, a fost in regula. Sau cat dormea. Si iarasi, pe cat de ciudat ar fi, nu sunt ironic deloc. Chiar... mi-a placut, pe bune, mai mult decat sa fiu singur.
Heh...
Vorbim mai tarziu, okay ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu