Am mai scris despre asta, cu siguranta, undeva prin vremea anului 2012, sau 2013, sau cine stie. Dar cui ii pasa, si asa nu se oboseste nimeni sa ajunga pe-acolo sa mai reciteasca, nici macar eu. Nu mai am idee ce-i imprastiat pe-acolo. Si daca iarna trecuta ai aruncat cu zapada pe sub bluza fetei care-ti place, de ce sa n-o faci si anul asta ? Haha.
Apropo de disconfort, stiai ca durerea si celelalte sentimente naspa au un rol destul de important in viata ta ? Gen... chiar au, nu-s facute sa te feresti de ele cu orice pret si sa iti doresti sa te sinucizi din cauza lor. Bine... acum ca tu o faci, aia-i un pic naspa, ce sa zic. Totusi, daca vrei, vorbeste cu un prieten, sau intra pe omegle si vorbeste cu un strain, sau cu mine, aici pe blog, I'm good for it. Sau sinucide-te, oricum, ai un liber arbitru cum nu-ti imaginezi.
Asa, revenind, nu ca nu mi-ar pasa de tine, dar prefer sa continui ideea
Imagineaza-ti o lume fara durere, fara invidie, fara tristete, si fara nimic din toate astea. Ar exista doar placere, fericire, bucurie, rasete, si toate chestiile astea pufoase si atractive. Vai, ce dragut suna! Vai, vai, vai... te-ai scalda in chestiile astea zi dupa zi, saptamana dupa saptamana si tot asa si tot asa. Si... te-ai plictisi. Iti zic eu...
Una din cele mai importante lectii pe care le poate baga cineva la cap, cu adevarat, este cum sa apreciezi ceea ce ai. Si majoritatea oamenilor esueaza lamentabil la treaba asta, eu esuez destul de des, desi... macar ma laud cu faptul ca incerc sa nu. Tu cu ce te lauzi ? N-ai cu ce, n-are rost, mai incearca.
Se spune ca omul care a trait durere adevarata poate sa aprecieze fericire adevarata. Nu de alta, dar ne putem intoarce in lumea noastra ca si copii, anume: momentele in care emotiile noastre erau mult mai pure si mult mai schimbatoare. Puteam trece de la fericire la tristete la bucurie la invidie imediat. Exista un contrast incredibil intre ele si nu se intersectau deloc. Fiecare avea un loc al sau, si nu depindea mai niciuna fata de cealalta. Nu apreciai absolut deloc fericirea. Cat era, era, si cand disparea, asta e, aruncai cu ceva, te enervai, plangeai, pana-ti trecea si gaseai altceva care sa-ti satisfaca nevoile psihice, fizice, sau ce-oi fi vrand tu atunci.
Dar acum esti mare, incepi sa dezvolti o constiinta mai avansata, si sentimentele tale par sa se intrepatrunda. Tristetea nu mai e asa tristete, dar nici fericirea, nu-i asa ? Sunt combinate, iar asta face cumva totul confuz, mai ales in momentul in care, ca tot ziceam de apreciere mai sus, pierzi ceva ce ai avut, si nu prea i-ai dat importanta. Te simti prost, simti c-ar fi trebuit sa apreciezi si sa una alta cu chestia respectiva. N-ai facut-o, naspa de tine...
Te doare si te simti aiurea. Simti ca nu poti da timpul inapoi, si vrei, si poti sa tot vrei ca nu se va intampla. Si nu vei primi nimic, ai dat-o-n bara si nu mai are rost. Asa-ti trebuie! Acum trece timpul, te simti aiurea, zilele-s mai gri, eh... ti-a trebuit tie sa nu apreciezi, acum a disparut!
In timp, totusi... esti mai atent. Apare alta oportunitate, si poate-o vezi, sau poate n-o vezi p-asta. Si poate-o ramane sau poate-o pierzi si p-asta. Aici macar incepi sa-ti pui intrebari si sa-ti fixezi in minte ca-i ceva important si merita sa... ii acorzi atentie. Relativ... depinde de tine si de cat te duce capul, cel putin.
Vai, se poate ? Durerea aia sa te fi invatat ceva ? Te-a invatat ca trebuie sa apreciezi! Iti vine sa crezi ? Ba, si tu ziceai ca-i inutila, ei bine NU E!
Nu zic, evident, sa vrei sa te arunci in durere. Chiar si daca esti masochist, serios, doare. E naspa, n-o fa.
Cand se intampla, invata din chestia asta. Lasa durerea sa fie ce a fost conceputa sa fie si anume: O avertizare, respectiv o lectie. Durerea in sine nu e o pedeapsa, doamne... niciodata nu a fost si nici nu va fi (decat daca joci jocuri kinky cu ... partenerul. Aici tine-ti mintea perversa si murdara pentru tine! Ew!)
*bine, glumesc, si io-s pervers, haha.
Inveti din lucrurile astea. Inveti sa fii fericit, cel putin atata timp cat n-o dai la o parte. Atata timp cat in timp ce te doare, nu incerci constant sa te gandesti la altceva si sa te prefaci ca ea nu e acolo, pentru ca asa nu-ti inveti lectia si data urmatoare se intampla la fel! Si devii maestru la scapat din durere iar si iar si iar si iar... si vrei asta ? Normal ca vrei asta! DAR ... vrei sa se repete iar si iar si iar si iar ? Serios, vrei ? Doamne, ce om esti...
Oamenii sunt inteligent pentru ca sufera sau oamenii sufera pentru ca-s inteligenti ? Asta-i o dilema ce ma bulverseaza momentan ca nu am avut nu stiu cate ore de somn, si chiar si dupa o pastila de... cum ii zice, ca tot timpul uit. Extraveral, asa, chiar si dupa o pastila din aia, nu mi-e prea somn. Ce dracu, ma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu