N-are nimeni de ce sa te ajute...

Te simti rau si ai lucruri pe suflet pe care ti-ai dori sa le impartasesti cu cineva. Dar nu lucruri usoare. Lucruri grele, pe care-ar trebui sa le scoti pe gura afara o eternitate sa te paraseasca complet, sau macar asa te simti.

Nu poti.

Sunt o groaza de motive pentru care nu poti, poti gasi o infinitate, in principal pentru ca te simti ranit si vulnerabil si singura cale prin care iti trece e sa te deschizi in fata cuiva care ti-ar putea face orice, emotional vorbind.

Nu e usor sa ai atat de multa incredere in cineva sa-i dai atata oportunitate sa-ti faca orice, sa te distruga in timp ce tu esti distrus in momentul ala. Esti la un punct slab si niste simple vorbe urate te pot prost dispune si mai tare.

Nu apelezi la nimeni si gata, ramai singur.

Nu apelezi pentru ca poate nu esti slab, nu esti pe punctul de a fi distrus, esti doar singur, te simti rau, si ti-ar prinde bine cineva caruia sa-i povestesti... orice, de natura trista. Si nu vrei sa-i strici ziua sau sa-l obligi sa empatizeze cu tine, pentru ca poate are o zi buna, si ar avea chef sa faca caterinca cu cineva sau sa orice vesel.

Nu exista multe oportunitati perfecte prin care sa-ti poti deschide sufletul cuiva, mai ales cand duci lipsa de prieteni mai vechi, dispusi sa-si piarda mai mult timp din viata lor. Se prea poate sa gasesti, cateodata, dar nu mereu, iar lucrurile respective se aduna si se tot aduna pana devine o povara mai mare si mai mare, pe care nu o intelegi si incepi s-o exprimi prin alte sentimente sau alte lucruri.

Ajungi sa nu mai stii de ce esti nervos si sa te plangi de orice si sa te simti rau din orice. Sa pierzi sirul, pentru ca nu ai apucat sa te deschizi si s-au compresat toate in tine ca o gaura neagra micuta, dar de o densitate colosala. Ca o intreaga planeta compresata la nivelul unei mingi de tenis.

SI RAMAI SINGUR!

Ce faci ? Cum iesi din asta ? Cum ai incredere in oameni ? Cand o sa reusesti sa te deschizi in asa fel incat sa nu fii ranit ? Sau cand o sa fii suficient de nesimtit sa presupui ca cineva are timp de tine, vrea sa te ajute si are chef sa-ti asculte rahaturile plictisitoare si fara de sens ? NICIODATA!

In ritmul asta, ai noroc. Nu trebuie sa te gandesti la sinucidere, corpul tau va ceda singur, deci... felicitari, obtii ce-ti doresti, in cele din urma, dupa toata tensiunea in care tii totul inchis in tine. Distrugandu-te si ne-mai-pasandu-ti.

Nu are rost...