Din minte izvorasc toate gandurile, toti hormonii, toate proiectiile, teoriile si punctele de vedere. Acolo se intampla cam totul, cand vine vorba de dragoste. Si okay, acum ca am inteles treaba asta, pe care de fapt n-am inteles-o deloc, ce vreau sa spun cu asta ?
Nimic. De fapt vreau sa spun total altceva care se aseamana cu titlul pur simbolic. Asa de tare ma doare capul, dar... vreau sa scriu.
Gandeste-te un pic la toate datile in care te-ai indragostit. Si vai... te-ai indragostit de cine nu trebuia. Ce faci ? Incepi sa te simti aiurea in preajma sa. Incepi sa te simti aiurea cand realizezi ca nu poate sa-ti apartina. Incepi sa... nu mai gandesti cand vorbesti cu respectiva persoana. Incepi si tot incepi, mintea ta incepe sa lucreze impotriva ta si iti da de ales. Ori faci ca ea, ori pa.
Iti dai seama ca nu e asa, nu ? Adica, sigur, e usor sa vorbesti: Lasa sentimentele, gandeste!. Nu e usor, evident. Sentimentele propriu-zise sunt asa famate dintr-un motiv destul de bun. Greu te poti lupta cu ele si in general ele sunt responsabile pentru toate reusitele sau dramele tale. Nu logica, nu inteligenta ta... nu prea. Ele sunt intermediare. In momentele cele mai importante, emotiile sunt cele care fac totul. Dupa ele ajungi in situatii de a lua decizii, si iei deciziile propriu-zise. Ca incerci sa gandesti si sa te abtii de la anumite lucruri care ti se par aiurea sau ne-la-locul-lor, sau pur si simplu nepotrivite pentru tine, asta-i altceva, dar personajul principal e sentimentul in cauza.
Revenim la indragosteala, pentru ca am luat-o pe alte carari. Mnah, scuze.
Cand se intampla asta, in loc sa te dai batut direct, si sa urmeze: ,, ... asta e, asta simt, asta va fi mereu. Sunt un prost, ma indragostesc de cine nu trebuie, nu ma place, imi pare rau, nu vreau, vreau sa dispara." , ai putea incerca o apropiere diferita, pentru ca asta nu te-a dus niciodata intr-un loc placut, si mai degraba te-ai ranit singur dincolo de a te recunoaste si ai asteptat sa te vindeci apoi. Iar... asta, desi poate fi o rezolvare, daca tie ti se pare ca-i una buna, ai probleme.
Foloseste-te de curiozitate. Fii curios in privinta sa, gen. Foarte curios. Dar discret, bineinteles. N-am vrea sa para ca esti un animal ce sta la panda. Ori o sa fuga, ori o sa te impuste, si niciuna nu e in folosul tau.
Trateaza-l, initial, ca pe un subiect de studiu, si afla ce-l face sa functioneze ca persoana. Cine e, ce-i place, ce nu-i place. Ce muzica asculta, ce ambitii are, si daca are ambitii. Orice e relevant si irelevant, pentru a-ti creea o imagine. Si da, stiu ca suna al naibii de sec si ca si cum distrugi dragostea, dar daca se distruge in urma curiozitatii tale, am vesti pentru tine. Oricum n-ai simtit ceva real, deci ti-ai irosit un pic din timpul tau, si nu mai mult, cum ai fi facut de-ai fi mers cu capul inainte.
Odata ce incepi sa cunosti persoana respectiva, iti pui un pic sentimentele in ordine, odata cu trasaturile sale de caracter si personalitate si totul. Incepi sa intelegi un pic mai bine daca-ti place persoana respectiva, pe bune si daca logic vorbind, ar avea vreun rost sa fiti impreuna. Cum ? Compari ce stii tu despre tine cu cine e respectivul sau respectiva, sa nu fiu fixat pe vreun tip, cine stie ce impresie-ti faci. Iti faci scenarii in minte, lasi imaginatia sa lucreze un pic, si nu ai incredere in ea din prima, ci incerci cateva focuri pana iti iese ceva de care te poti folosi.
Vai, si lasa-ma cu optimismul si pesimismul. Alea depind de cat esti de indragostit si cat de tare iti doresti relatia respectiva, sau ce vrei de la persoana in cauza. Esti pesimist ? Las-o balta si nu lua nici o decizie, fa o pauza si revino-ti, oricum nu vei reusi mare lucru in viata cu o gandire negativa. Daca mintea ta spune ca nu poti, nu poti. Si viceversa, bineinteles (probabil, dar tot e mai bine decat un ,,nu" absolut).
Ai ajuns la concluzia ca e o persoana okay pentru tine ? Bun, deja stii chestii despre ea, deci baga-te in seama. Habar n-am cum ai tu chef s-o faci si cum socializezi in general, e problema ta. Informatia utila ce reiese de-aici, e... bineinteles, ce impresie-ti faci tu despre cum se poarta cu tine. Si nu ca e atractiv/a ca e misterios, ca vai de mine playing hard to get si alte rahaturi din astea. Gandesti, din ce se vede, are sanse sa tina la tine ? Adica, serios vorbind, nu pesimist sau optimist, ci pe bune. Din felul in care se poarta, i-ar placea un om ca tine ? Ii place ? E deschis la toate chestiile aiurea care-ti iasa pe gura ? Da, ma, e obligatoriu sa lasi cateva lucruri naspa despre tine sa scape. Masca cu omul bun nu te va ajuta mai tarziu, dar daca-i testezi reactiile dinainte, mai degraba ai de castigat.
Iti faci o imagine si mai completa si realizezi ca... te place sau nu te place. Ce faci de-aici ? Hm ?
Asta-i frumusetea. Daca ai ajuns pana aici, ai deja o imagine cat de cat clara despre meritul de a investi in toata treaba asta. Stii, aproximativ, la ce sa te astepti, cel putin in viitorul apropiat si alte lucruri in genul.
Mai, e util :) si stii de ce ? Pentru ca in haosul din capul tau, poti lasa o asemenea persoana sa treaca pe langa tine pentru ca nu vrei sa pui problema in felul asta. Poti sa fii pesimist si sa spui ca nici nu are rost sa te gandesti la o relatie cu respectiva persoana si sa te macine sentimentul. Stii ca nu va pleca, nu ? Sau poti sa fii super pornit pe o relatie si acela pare un canditat mai bun ca altul pentru ca... simti asta. Apoi ce se intampla ? Culegi cioburile ,,inimii" de pe jos ?
Gandeste... si prin asta nu zic ca n-ar trebui sa te mai arunci si cu capul inainte uneori, si sa simti lucruri frumoase si total aleatorii si sa lasi controlul deoparte cateodata. Doar sa faci baie in dragostea pe care-o simti. Dar... eu zic sa le transformi in momente, nu intr-o stare generala. Valul te duce, cat te duce, dar daca nu mai innoti din cand in cand, ce se intampla apoi ? Heh.
Si apoi, logic vorbind, te poti indragosti cunoscand o persoana mai bine, sau iti poti pierde interesul pentru ea, afland ca nu e genul care te-ar placea vreodata. Iar asta nu tine de tine, nu te mai gandi la prostii aiurea. Am zis... taci si asculta-ma! Daca nu te va placea niciodata, cu ce e vina ta ? Ca nu esti destul de bun ? Serios ? Deci perfectiunea intruchipata nu te iubeste pentru ca nu esti tu mai bun ? M-ai spart. E un om oarecare. Are gusturi anume, formate in timp, bazate pe experiente. Daca din intamplare tu nu te potrivesti, cu ce esti tu de vina ? Hai, termina si mananca-ti cerealele. Nu vorbi cu gura plina.
Stiu ca e simplista postarea si un fel de ,,how-to" dar... ma gandeam la chestia asta, in urma altor conversatii cu prieteni si, ma rog. De ce nu ? Hai, nu te mai plange, ai ajuns pana aici, deci e okay. S-a terminat agonia, apasa butonul X si iesi pe-afara. Deci.. hai pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu