Mnu, nu te da cunoscător, nu are rost. Știi și de ce ? Păi dacă nu știi la ce mă refer, la ce dracu te zgâiești să mă contrazici ?
Ai văzut vreodată anumite forme de artă pe care pur și simplu nu te-ai înțeles ? Un poker face imens îți apărea pe moacă în timp ce câțiva alții ziceau „Wow, ce fain e!” sau „Ugh, dezgustător” sau alte remarci ciudate ? Hm ? N-ai fost niciodată într-un muzeu ? N-ai văzut niciodată artă ? Lasă, nu-i nimic, ne înțelegem noi cumva. Nici eu n-am văzut prea multe, oricum.
De ce tu să ai poker face, să nu simți nimic, iar ceilalți să simtă plăcere, dezgust, sau fericire, sau ură ? Pentru că arta nu e menită a fi înțeleasă în mod logic. În sensul că nu trebuie să însemne ceva anume, pentru că majoritatea artiștilor n-au făcut bucata aia de artă bazându-se pe faptul că va însemna ceva, ci au făcut-o bazându-se pe un anume sentiment pe care l-au avut în acel moment. Și dacă reușești să empatizezi cu acel sentiment, atunci probabil vei reuși să simți ceva similar cu ce simte el, sau poate vei empatiza, dar vei simți o chestie total opusă (cum un obsedat care te vrea pentru el îți va stârni doar repulsie).
Mda, arta e menită să provoace sentimente, nu să provoace teorii logice.
Revenind la titlu, de ce fac atâtea asemănări între sentimente și artă ? Mnu știu, probabil sunt interconectate, sau poate sentimentele sunt artă. Sau invers. De ce nu ? Ambele sunt ilogice, de cele mai multe ori, și provoacă stări frumoase sau urâte.
Un sentiment e o bucată de artă. N-are sens să-l înțelegi și nici n-are sens să încerci să-l copiezi. El va stârni, la rândul său, anumite sentimente, fie că va avea sens sau nu. Un sentiment de dragoste va stârni ori dragoste, ori ură, ori dezgust, ori simplu interes. Iar ura va stârni ori dragoste, iar, ori ură, ori dezgust ori... iarăși interes. Orice sentiment poate stârni alt sentiment, find bazat pe absolut toate variabilele care există în acel moment. Ele se combină cu acel sentiment pe care-l percepi de la altă persoană și va crea ceva anume.
... sau nu va crea nimic. Va crea un simplu poker face. Nu vei reuși să înțelegi nimic și probabil te vei întreba de ce. Scuze, asta nu știu nici eu. Probabil nu există o legătură, de nici un fel. De ce nu ?
Arta sentimentelor mele nu e menită a fi pricepută, ci merită un simplu răspuns pe măsură, dacă e posibil, iar ceea ce trebuie tu să pricepi, sunt propriile tale sentimente, care vin ca răspuns la ale mele. Alea le mai poți pricepe, vag, având în vedere că tu le simți. Nu fără un pic de introspecție, desigur.
Eu pot pricepe de urăsc pe cineva, în răspuns la ura lui. Sau în răspuns la dragostea sa. Urăsc pentru că nu suport ca acel cineva să mă iubească, din... motive. N-aș putea să spun de ce urăsc pe cineva, fără să cunosc la ce sentiment răspunde ura propriu-zisă. Ah, te-am băgat în ceață. Știu, și eu sunt tot acolo cu tine, dar e un subiect foarte interesant, nici nu m-am gândit la chestia asta până acum, cred. O să mă gândesc.
Savurează arta și înțelege că sentimentul răspuns la adresa lor nu e ceva ce poți schimba tu de bună-voie. Se va schimba în funcție de trecerea timpului și schimbarea circumstanțelor, probabil, dar nu din proprie voință. Dacă urăsc o bucată de artă sau un sentiment provenit de la cineva, nu-l voi iubi în secunda doi, fără un schimb enorm de circumstanțe. Pur și simplu. De ce ? Nu mai știu despre ce vorbesc.
Nu va avea niciodată vreun sens. Exact ca videoclip-ul de mai jos. N-are nici un sens, dar poți renunța în a înțelege și doar să simți. Și nu va fi mereu un sentiment plăcut, dar va fi ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu