Voi face mai mult de-atât ? Nu. Am făcut vreodată mai mult de-atât ? Nu. Nu cred, cel puțin. De ce ? Pentru că nu e treaba mea. Ele ies îmbrăcate într-un anumit fel pe stradă pentru a se simți bine în pielea lor, iar pe de altă parte să simtă că cei ce le privesc le văd frumoase. E un sentiment frumos. Suntem ființe sociale, depindem de părerile altor oameni, fie că direct sau indirect. Nu-i nici o problemă.
Termenul de „catcalling” care vine din limba turcă (engleză, bineînțeles), s-a născut pentru a da un nume nevoii „bărbaților” care simt nevoia să strige după tipe pe stradă, să le acosteze cu diferite remarci care mai de care stupide. Un fel de asalt sexual psihologic, i-am putea spune, din moment ce când te referi la ce fund are, sau ce sâni are, sau alte curbe, nu te referi la altceva decât sex.
De ce fac tipii așa ceva ? De ce.. ar face tipii așa ceva ? Ei bine, majoritatea vor spune că fetele nu ar trebui să se supere din cauza asta. Nu e mare lucru, e un simplu compliment. Adică de ce dracu-ți mai expui sânii în acel ditamai decolteu, sau fundul în blugii ăia mulați sau mai rău. De ce faci asta ? Practic o ceri. Stai... ce anume ceri ? Un compliment ? Mnu. Ah, băiete, te-am prins cu minciuna.
Până la urmă un compliment e menit a face o fată să se simtă bine în pielea ei, iar tipul (sau tipa) nu intră în spațiul personal al persoanei atunci când fac compliment, iar când mă refer la spațiul personal, mă refer la subiecte mai intime. Și da, există subiecte prea intime sau personale, altfel violul ar fi doar sex.
Deci toți vor spune că e un simplu compliment, însă adevărul e altul. Îmi imaginez că e vorba despre dominanță, nu ? În capul lor, dacă iei o fată direct cu un comentariu în gen: „Mamă, ce te-aș lua la mine-acasă acuma...” , nu cred că el se gândește „Vai, ce frumoasă e”. Mai degrabă se gândește la „Vai ce i-aș trage-o acuma... ” urmat de referințe din toate filmele ieftine porno la care se uită. Deci, practic, el stabilește, cumva, în capul lui, dominanță asupra ta, deși toată lumea știe că chestia asta nu merge și nici nu a mers vreodată, decât dacă tipa are un respect de sine... deplorabil, și se bucură că o bagă cineva în seamă chiar și așa, dar deja aici... mă rog.
Gândește-te la părinții tăi care te pedepsesc când faci ceva rău. Acum gândește-te când te mai și bat (mă rog, o palmă, știi tu). Așa-i că de multe ori palma aceea a durut mai puțin decât cuvintele pe care ți le-a aruncat ? Adică nu mereu, dar uneori. O palmă pișcă un pic, sau doare, te simți jignit, aiurea un pic... apoi parcă trece. O meritai, asta e. Dar apoi dacă începe și-ți reproșează anumite lucruri și te mai și jignește, poate atinge vreun punct sensibil și-ți strică toată încrederea (și așa poate nu foarte mare) de sine... starea aceea de neliniște pare a face mai mult rău, per total, decât poate o simplă palmă.
Acum fă o analogie între chestia asta și strigatul după femei vs. atins pe fund, sau alte căcaturi din astea dezgustătoare.
Acuma nu zic că un tip să vină să te atingă e mai bine decât să-ți spună nu știu ce, și e mai bine să lași să te atingă. Stai, stai... ce dracu, oprește-te. Nici una nu e bine. Dar logic vorbind, câteodată... și zic asta cu gândul la cât de tâmpit e să vină careva pe stradă, tu find fată, iar el să te atingă... undeva, n-am idee. Gândește-te, pe ideea asta, dacă-ți spune ceva, nu știu. Atinge un punct sensibil. Nu-ți freacă toată ziua ? Nu mă înțelege greșit, vreau doar să stabilesc faptul că înțeleg ideea cuvintelor ce pot lovi mai dur decât palma sau piciorul.
De ce ar avea nevoie cineva de o asemenea nevoie de „superioritate” ? Să te apuci să strigi după tipa aia că ce picioare are și ce-ai face cu ele, apoi să rânjești ca un jegos de om și la final să accepți înfrângerea că tipa aia nu e interesată de tine. Mă rog, nici n-ar fi fost, dar de ce s-o faci ?
Poate e un fel de fantezie pe care o aduci cu un pas mai aproape de realitate să se simtă mai bine ? Gen, vezi pe cineva pe placul tău pe stradă și efectiv, în loc să lași fantezia aia la locul ei în capul tău, o scoți pe gură afară, ca s-o faci un pic mai reală, să se simtă mai bine. Dacă o aude și ea, practic, în mintea ta, participă la acea fantezie, iar starea ta de bine crește, de la o simplă remarcă.
Ce teorii formulez, uneori cred că am mintea mai bolnavă decât oamenii-n cauză.
Deci, cumva... catcalling-ul ăsta se face din plăcere. Le oferă plăcere. Păcat că unii nu se limitează la simple cuvinte, dând dovadă de 0 empatie, adică cu totală nepăsare asupra a ceea ce simte victima și... dă-i plăcere să meargă, că doar ce se poate întâmpla. Tu să te simți bine, nu ?
Cum ziceam... sunt un tip. Îmi plac fetele, respectiv femeile. Îmi place sexul, e una din cele mai tari chestii, dar totuși... nu am dat niciodată o palmă peste fund, nu unei prietene, nu unei necunoscute. Doar iubite, eventual, dar asta pentru că ea m-a pălmuit mai tare (se acceptă; deja e de comun acord aici). Nu am strigat random după nimeni, nici n-aș simți plăcere din asta. Care e diferența ? Eu de ce nu pot simți plăcere ?
Mă ajută empatia în sensul ăsta ? Mă gândesc la ce simt persoanele respective și mă simt aiurea de dinainte s-o fac ? Nu știu dacă-i vorba de încredere, sau altceva.
Poate e vorba de valori ? Eu nu vreau să fiu în pielea unui tip în genul, niciodată nu am simțit nevoia, încă de mic, când în anturajul meu se striga după fete mereu. N-am strigat niciodată, și poate din cauza asta sunt un looser, mai ales că, trist, dar adevărat, 80-90% din toate fetele sub 18 ani au pățit să fie atinse sau strigate pe stradă la nimereală și nu doar odată (știu asta din mai multe articole pe care le-am citit anterior să mă informez un pic asupra subiectului).
Nu știu, nu-mi prea pasă de imaginea mea. Nu-mi pasă cum mă văd oamenii (decât chiar unii prieteni), deci teoretic n-ar trebui să mă deranjeze să mă iau de tipe pe stradă și să eliberez tensiune sexuală dându-le câte una peste fund, dar mă enervează simplul gând.
Mă enervează că nu înțeleg de ce ei simt nevoia să facă asta. Mă enervează existența lor. Mă scoate din sărite ideea violului, îmi vine să sparg lucruri la nimereală. Mă enervează ideea de superioritate/inferioritate din simplu joc de cuvinte sau priviri intimidante. Că mă uit la tine urât, tu ești intimidat, deci sunt superior ție în acel moment. Te pot trata ca pe un căcat și tu să înghiți. Ce, de unde vine asta ? Sau că te privesc în ochi, tu rupi contactul vizual și astfel eu dețin dominanța în conversație.
Sunt atâtea chestii legate de dominanță și superioritate. Atâtea chestii legate de gene pe care nu le putem controla. Dar e mai mult trist faptul că nu le înțelegem, deși suntem capabili. Ne lăsăm conduse de ele, fără nici o jenă, sau vreun gând la cum se simte cel de lângă noi, în consecință.
Mi-e silă... nu mai striga și nici nu mai atinge fete sau femei dacă știi că nici nu le cunoști, sau dacă le cunoști, știi că le deranjează. Nu realizezi cât de mult rău le faci, psihologic, și mai mult de-atât, ratatule, nu-ți pasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu