Am fost orb, sau sunt ?

Ce idee interesanta mi-a venit, hah. Ma rog, pentru mine, pentru tine poate e plictisitoare, da' nu-mi prea pasa. Vreau sa vad ce iese, daca pot s-o asez clar pe-aici, sa se vada frumos si s-o descifrez si eu mai bine.

Ia chestia asta: ,,Pana sa te cunosc, am fost orb, insa acum vad clar!"

Ia si chestia asta: ,,Pana sa te cunosc, am vazut clar, insa acum sunt orb!"

Bun, hai sa le batem acum cap in cap, tu si cu mine. Sa vedem ce inseamna fiecare, din punct de vedere romantic, bineinteles. E treaba care ne afecteaza cel mai tare, pe noi ca si tineri, si e mai placut raportata la chestia asta.

Bun, tu esti o persoana echilibrata. Stii ce vrei de la viata, stii cine esti, ce-ti place si multe alte chestii in genul care te fac te simti impacat cu tine insuti. Adica te fac sa vezi clar viata ta si delimitarile din jurul ei. Destul de simplu pana aici, sau cel putin asa iti spui, privind momentul din viata ta in care cunosti o persoana care te da cu totul peste cap. Adica ,,te indragostesti", desi nu stiu daca e corect sa aplicam termenul asta, avand in vedere citatul despre care vorbim. E o munca in progres, totusi, aflam impreuna ce si cum, nu-i nici o problema.

Ce se intampla ? Capul tau intra intr-o ceata, dupa marturiile unora. Vezi clar, esti okay, si apoi nu mai stii nimic, ea ruinand toate regulile pentru tine. Cuiele pica de pe pereti, tablourile se sparg, sunetul sticlei ce se farama te asurzeste si toata privelistea din capul tau se schimba. Incepe sa se rearanjeze, si tu nu mai stii exact pe ce planeta esti. Tranzitionezi din om normal intr-unul indragostit, nu ?

Dar de ce trebuie sa fie asa ? De ce trebuie sa ai capul in ceata in momentul in care te indragostesti ? De ce nu poti sa vezi clar si inainte si dupa ? Teoretic se poate, dar unii spun ca asa nu esti indragostit. Eu spun bullshit. Doar pentru ca ai o varsta mai frageda sau pur si simplu experienta mai proasta in a fi indragostit, nu inseamna ca ce simti tu e singura chestie care exista si-o simt toti. Cum zicea o buna prietena de-a mea, nu de mult, de unde stii ca albastrul pe care-l vezi tu e acelasi albastru pe care-l vad si eu ? Poate tu vezi un fel de verde, si eu un fel de violet si-l numim amandoi albastru! Ti-am zburat creierii, esti mort.

Revino-ti, mai avem de discutat, ma. Imagineaza-ti... ce puii mei sa te pun sa-ti imaginezi ? Ah, okay, imagineaza-ti ca tu, in momentul in care te indragostesti, poti foarte bine sa nu te indragostesti de persoana respectiva. Nu te uiti la ea cum trebuie, nu o vezi cum este ea, de fapt, proiectezi toate idealurile tale asupra ei pentru ca acestea se potrivesc acolo si ea + idealurile tale = te simti extraordinar de bine, ca si cum eu-l tau se extinde la o terta secundara si se bucura de libertatea asta nemaipomenita. De calatorie. Vai, si de ce-ar fi asta frumos ? Cum sa explic... iti place cand vorbesti cu cineva despre ceva anume si te simti ca si cum vorbesti cu tine insuti, nu ? Te intelege deplin, iti spune exact ce vrei sa auzi, pentru ca va asemanati, sau ganditi la fel asupra subiectului in cauza. Mnah, tu nu te simti la fel cand vorbesti pe bune cu tine. Atunci esti doar plictisit, insa cand e o alta persoana in cauza, deja zbori de fericire. Intelegi ? Ce-am zis anterior e doar mult mai fain. Gen... mult mult mai fain.

Practic, cand ai ceata aia ce-ti acopera ochii, e din cauza ca te indragostesti de ceea ce simti in momentul in care esti cu persoana respectiva, sau in momentul in care te gandesti la ea. Te gandesti la un ideal perfect, iar asta iti da o euforie ca de drogat. Te droghezi pe gratis, yaaay! Bucura-te, e fain, drogurile-s scumpe si dubioase.

De ce se intampla chestia asta ? Mintea noastra interpreteaza absolut totul. Tot ce vede. Tot ce vezi tu pe strada, mintea ta interpreteaza si se foloseste foarte, foarte mult si de memorie. Interpretarea si memoria se combina. Imagineaza-ti cand cauti ceva, spre exemplu... cheile. Stii deja cum arata cheia ta din toate punctele de vedere. Prima data cand ai tinut-o in mana ai studiat-o, te-ai uitat la ea, ai prins esentialul. Cand o cauti si o gasesti, trebuie doar sa vezi forma cheii tale, sau aspecte similare, si deduci ca aia e cheia ta si o iei si fugi imediat. Nu mai stai s-o studiezi, sa vezi daca intr-adevar e cheia ta. La fel si oameni, la fel si orice.

In fine, iesi cu capul din ceata, vere :) trecem la partea numarul doi, si anume ,,citatul" numarul doi:

,,Pana sa te cunosc, am fost orb, insa acum vad clar!"

Care era de fapt numarul 1, da' nu mai tot tine numaratoarea. Nu fii naspa ca ma enervezi.

Putem, oare, in exact aceeasi situatie, sa aplicam citatul ? Efectiv sa-l inversam. Pana sa te cunosc, eram un orb, nu stiam in ce directie o iau. O ceata era asternuta pe capul meu, dar... ai aparut in viata mea si uite, acum totul e clar. Acum stiu ce vad si ce simt si ce vreau. 

Vai, suna bine, dar e vreun dram de adevar in ceea ce spun ? Probabil. As putea baga ideea cu ,,depinde de ce fel de persoana esti", dar apoi as parea naspa si as manipula gresit subiectul. Ca mnah, schimband atat de drastic punctele de vedere, poti sa dai cap in cap orice opozitii. Dar vai, stiu ca se potriveste cumva in situatia asta, doar se spune des.

Hai sa presupunem ca toata starea aceea de claritate pe care crezi tu c-o ai in momentul in care esti singur, nu e tocmai o claritate. Crezi ca poti face asta ? Stii bine ca ai patit sa crezi foarte tare ca esti intr-un fel sau simti intr-un fel sau poti/nu poti anumite lucruri si s-a dovedit a fi gresit. Apoi ai fost surprins  peste masura de un eveniment, in cazul asta reprezentat printr-o persoana, care cumva iti reaseaza toate sinapsele si iti schimba punctele de vedere. Da, ma, iar te indragostesti. Ce ? E plauzibil, aici suntem intr-un nivers paralel, deschide-ti imaginatia.

Claritatea pe care-ai putea-o avea poate fi sustinuta tocmai de sentimentul acela intens ce da navala peste tine. Stii si tu ca atunci cand te indragostesti, una din lucrurile care ti se ridica (bai... ai grija), este motivatia, nu ? Si daca ai motivatie, de obicei si pofta de viata merge direct proportional. Astea doua inseamna o viziune clara asupra unui scop, sau a mai multor scopuri. Da ? Da. Si putem numi asta o stare de claritate ? Ma, eu zic de ce nu ? Atata timp cat inainte putem presupune ca drumul inspre acel scop al tau e lipsit de ceata sau alte precipitatii enervante, e o stare de claritate, nu ? 

Imagineaza-ti o situatie ideala in care iubesti o persoana in mod clar, lipsit de asteptari, de gelozie, de neincredere, de invidie, de ura, de frica. Doar s-o iubesti pe ea si atat. Iti poti imagina asa ceva ? Serios, eu nu vorbesc de o fantezie, ci de ceva ce chiar se poate intampla. Acuma, nu te supara, daca ai avut cateva relatii si au mers toate prost din fie'ce motive, nu inseamna ca acea chestie aproape fictiva despre care eu incerc sa vorbesc aici, nu exista. Ba exista, taci si crede-ma pe cuvant. Taci mah, nu ma mai contrazi cu gandul, e adevarat. E rar, da' e adevarat. Acel marele premiu din loto si ... ma rog, chestii d-astea rare.

Deci, ai fost in ceata, dar ai gandit clar in acelasi timp, apoi te-ai indragostit si ceata s-a ridicat, dar de fapt nu a disparut niciodata. Mindfuck, acum ca am facut 2 explicatii total diferite. Bine, aproape total diferite, fine, in fine!

Am devenit doar mai confuz in urma cautarii mele pentru raspunsuri. E asa frustrant cateodata, dar totodata e simpatic faptul ca poti vorbi asa mult despre o chestie aparent banala. Pe mine ma face sa ma simt bine. Si e si interesant cate abordari puteam avea asupra subiectului si au iesit abordarile in cauza...

Multe lucruri sunt interesante, si e mereu amuzanta o dezbatere in genul, facuta intr-o stare de nesomn. Da, ma duc sa ma culc, capul meu e in ceata. Urmeaza a se trezi intr-un uragan. Somn usor! Ne vedem si ne... mda.