Glumesc, stai cu mine, ma milogesc daca trebuie, nu-i problema ... doar stai, de fapt nu. HAI!
Ah, frate. Ce seara am avut! De fapt, lasa seara, daca tot suntem aici, hai sa includem intreaga nenorocita de zi! Ugh, ce fericit ma simt si bucuros si entuziasmat! Am un zambet de Dexter pe moaca mea.
Nu, serios, e stupid. Ori e adevarat felul in care stiu eu ca ma simt, ori imi bag singur ,,simptomele" astea in cap si inebunesc. Stii ce culmea e ?
M-am trezit de dimineata cu un sentiment naspa, tot de singuratate, cum repet intr-una. Singuratate, singuratate! De ce naiba tot simt chestia asta ? O sa-ti zic eu de ce simt chestia asta, sa intelegi dracului odata si sa nu ma mai pui sa-mi fac prieteni si atat, pentru ca nu-mi ajunge. Da, ma, sunt naspa, ce pana mea sa fac ? Daca pur si simplu nu-mi ajunge. Nu suficient cat sa pot spune ca am o stare faina, hai sa sarim in sus ca fraierii! Woo-hoo, hai sa ne dam cap in cap pentru ca-i distractiv! Woooo, ce tare. Si alte chestii-n genul exagerate, bineinteles.
Simt ca oricat de aproape ai sta de mine, poate chiar si fizic, nu ma pot apropia de tine, nicicum. Deci nu pot, in capul meu te simt departe, ca si cum nici nu ma cunosti, n-ai cum sa privesti in sufletul meu, sa vezi ce e, cum ar face-o... pfu, cine-ar putea face asta ? Pana acum doar o iubita a putut umple golul respectiv. Ah, acum ma simt disperat dupa iubite, ce dracu, ma...
Imagineaza-ti cum urasti, efectiv, pe cam toata lumea, iar persoanele pe care stii ca le-ai simti aproape de tine, sunt de fapt departe, fizic. Ghici cine-i frustrat ?
E stupid sa te simti asa mereu si sa incepi sa cersesti dupa atentie sau sa te superi pe oameni pentru ca pur si simplu nu te cunosc. Si da, asta suna a prostie, dar cand simti chestia asta cum te bate-n cap, parca-ti vine sa te superi din cam orice si abia te controlezi, abia te infranezi de la a spune lucruri penibile, mai ales in momentul in care se baga saracii cu o vorba buna, sau stiu eu, alte ramuri de maslini menite sa ma induioseze cumva, sau sa-mi aline chestia asta, orice o fi ea.
Singuratate, ma, asta e. Singuratate. Si cred ca devine o boala, da' inca nu-s sigur de chestia asta. Adica, sa te simti aiurea aleatoriu, sa fii mega sensibil la respingere si la apropiere, si cam la tot ce inseamna cat se apropie sau se indeparteaza o persoana. Nu-i normal, e aiurea. Adica, pf, evident, de parca n-am dramatizat destul despre chestia asta.
La un moment dat aseara chiar ma enervasem foarte, foarte rau din cauza si am inceput sa ma plimb prin casa masandu-mi tamplele. Da, nu eram chiar melancolic sau suparat, eram furios de-a dreptul. Si mi-am amintit ca am bere in frigider si am baut cam 2 doze. Dupa... am fost dulce ca... o nectarina! Ca sa evidentiez ceva dragalas, si acru un pic, neted si bun. Pentru ca da, berea ajuta!
Evident, n-o sa devin alcoolic consumand de fiecare data cand se intampla, da' ma rog, poate pana la un moment dat se va rezolva si dilema asta. De-ar fi sa se intample, ar fi destul de fain. As deveni si mai tare decat sunt acum, iti vine sa crezi ? Daaa, se poate! Nuu, nu se va sparge bariera perfectiunii! Despre ce dracu debitez aici ? Merci, Ada! Influenta ta se simte...
Inca nu-mi iau adio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu