Tine minte, totusi, ca te vei intoarce in dulapul respectiv, si vei da peste treaba aia a ta neterminata si te va freca un pic gandul. Ma rog, pe mine m-ar enerva, dupa care as inchide dulapul si mi-ar trece dupa, insa e destul de agasant sa se tot intample chestia asta. Nu ma intelege gresit, eu chiar pot fi foarte lenes uneori, dar ideea ca trebuie sa fac ceva e mult mai naspa decat operatiunea in sine, mereu si-ntotdeauna.
Nu poti lasa o problema deoparte, daca chiar vrei sa-ti fie cu adevarat bine. Eu stiu ca tu nu vrei sa ma crezi, si n-ai decat sa ramai asa, pana la urma e problema ta si asta, insa totul ramane acolo ca ceva ce te deranjeaza, nu intelegi sau te doare. Doar pentru ca ignori totul pe moment, nu inseamna ca vei putea ignora totul toata viata. Si apoi ce se intampla cand apare un rahat similar ? E ca si cum ai suporta ambele rahaturi in acelasi timp, din moment ce nu te-ai ocupat de ultimul.
Ce inseamna sa te ocupi de ele, pana la urma ? Sa te ocupi de problemele tale ? Inseamna sa te gandesti la ele ca la o ecuatie matematica, sau o problema de geometrie, sau matematica, pur si simplu. Ca si aia o ignora mai toata lumea ca pe propriile probleme. Si cum vine asta ? Ai 1-2-3 necunoscute ce se intersecteaza intre ele si din acestea rezulta o concluzie, iar tu trebuie sa aflii necunoscutele respective. Numai ca in plus de matematica, trebuie sa aflii si de ce-au aparut necunoscutele acolo in primul rand, cum se intersecteaza intre ele, ce presupune fiecare, daca sunt persoane implicate si ce efect au ele asupra problemei in cauza, care sunt posibilele rezultate la fiecare, cum te afecteaza fiecare rezultat, care e cel mai corect pentru tine. Efectiv, sa stii totul, sa o poti controla din toate punctele de vedere.
Nu ma intelege gresit, nu te pun pe tine sa faci toate chestiile astea. Nu de alta, dar poate nu te descurci, iar asta nu e neaparat ceva rau. Sunt sigur ca ai alte specializari mai interesante decat psihologia, dar pana la urma iti doresti o viata echilibrata in care tu sa ai cat de cat control pe emotiile tale si pe tot ce presupune psihicul tau, si nu sa te darami instant la niste lucruri ce pentru altii par banale, nu-i asa ?
Mergi la un psiholog. Ala e genul de stresat nebun capabil sa faca toate operatiunile alea pentru tine, sau daca e sa fim mai exacti, sa te ghideze pe tine sa le faci, sa-ti sopteasca raspunsurile si tu sa crezi ca ai reusit pe cont propriu sa-i dai de cap si sa fii mai relaxat si mai fericit in urma rezolvarii respective.
Pacat, totusi, ca nu toata lumea-si permite sa arunce bani pe asemenea oameni, si nici nu au pregatirea mentala necesara pentru a intelege ca nu se pot descurca cu unele lucruri. Esti depresiv constant ? Esti un stresat cronic ? Esti agitat mereu, te simti prost, te simti inferior, consideri ca esti slab, increderea ta are de suferit ? Eh, lasa, trec de la sine. Trebuie doar sa fiu fericit. Oh, uite ce plasma draguta cu 4000 de lei. O iau frate!
Si apoi mergi acasa la familia ta, cu toate problemele de mai sus, nevasta striga la tine pentru ceva ce n-ai facut, e nemultumita de atitudinea ta, tu esti deja asurzit de propriile-ti frustrari si mai ca nici nu ai chef s-o auzi, daraminte sa intelegi de unde-i vin si ei frustrarile...
,,Taci, fah, ca-ncepe meciu'!"
Nu stiu ce sa zic. Daca tot nu ai chef sa faci chestiile astea, macar vorbeste despre problemele tale. Expune-le cuiva, sau unui jurnal, sau unui blog, exact asa cum fac si eu aici, de ceva vreme. Scriu despre ce ma deranjeaza, ma plang, iar in timpul asta, in timp ce scot afara toate chestiile care ma deranjeaza, ma simt de parca le iau pe toate la rost, in timp ce-mi iasa pe gura, sau le vad asternandu-se aici, si pot sa ma uit mai atent la ele si poate, poate sa vad ceva ce am omis, care sa dea mai mult sens chestiei care ma deranjeaza atat de tare.
Sa vorbesti despre asta va fi mereu ceva util. Dar scopul final e mereu sa te intelegi din cat mai multe puncte de vedere. Sa stii de ce si cum si cat. Iar asa, cand tovarasul tau trece prin exact aceeasi chestie, el va fi mai norocos decat tine. Te va avea pe tine sa-l ajuti sa paseasca exact ca si tine. Iar intr-o zi va fi viceversa, probabil. Sau poate nu, tot ce e posibil.
Toata lumea are tulburari in genul. Unii mai mult ca si altii, in functie de cat de mult decizi sa afunzi problemele astea in sinea ta si sa le lasi sa se adune, ca apoi sa le interpretezi gresit din cauza ca au o presiune atat de mare asupra psihicului tau. E treaba ta, nimeni nu-ti cere sa ai incredere in cineva. Ci doar sa vorbesti sa te ajuti pe tine insuti. Nu mi se pare atat de greu, odata ce spargi gheata si incepi s-o faci.
Ma rog, eu zic bafta!
P.S. Piesa faina! Aveam chef de o voce placuta si pian :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu