Something bigger than us

Nu stiu daca-i okay sa scriu despre asta sau... asa. Ma rog, daca nu va place, ascultati doar piesa, eventual va uitati la imagine :) eu am scris asa din dorinta de a exprima un anume ceva... nu sa arunc cu noroi, cel putin nu de data asta.

Uite un subiect despre care se vorbeste destul de des, din mai multe puncte de vedere, in functie de... cum si-a trait fiecare viata. Da, vorbim despre religie, din nou :) ... dar intr-un alt fel...

Nu incerc sa resping sau sa aprob ideea, ci doar sa-i... teoretizez existenta, sau sa justific nevoia ei pentru noi, oamenii.

In primul rand, religia exista intr-o multitudine de forme printre noi... fiecare cultura religioasa crede intr-o anumita divinitate, sau in anumite divinitati, sau in anumite obiecte sau... ce o mai exista pe lumea asta. Care e corecta ? Nu-mi prea pasa... cam fiecare are izvorul ei, si rol de indeplinit, asa ca... din punctul meu de vedere cam toate sunt la fel, pentru ca fiecare om care crede in ceea ce crede, are nevoie sa creada, iar daca nu ar crede, viata lui ar fi complet schimbata in... nu prea bine, cel putin din punctul meu de vedere si in contextul in care o voi pune eu in urmatoarele randuri.

La ce te gandesti atunci cand simti sau iti imaginezi ca simti prezenta unei anumite divinitati in viata ta ? Hm ... ? In primul rand, simti ca nu esti singur... e cineva langa tine, si... nu chiar oricine, daca poti intelege ceea ce vreau sa spun. Nu e o oarecare persoana care te poate lasa balta sau te poate dezamagit. O persoana care se poate insela sau iti vrea raul... ci perfectiunea intruchipata, ceea ce isi doreste fiecare, in sinea lui. Ceva bun, fara de rau... iar gandul ca asa ceva exista in viata ta iti da un sprijin... destul de mare, iar cu ajutorul sprijinului, ne ajuta sa fim curajosi, iar curajul ne impinge inspre a face multe lucruri destul de interesante, daca-i pana acolo. Deci... simpla prezenta a unei divinitati ne face sa ne simtim mai bine pe noi ca si oameni. Destul de interesant, hm ?

... mai apoi, daca tot vorbim de prezenta unui cineva in viata noastra, putem vorbi despre singuratatea pe care o poate resimti oricine. Cum invatam la scoala, la biologie, poate, omul este o fiinta sociala, ceea ce inseamna ca are nevoie de compania altor ,,animale" de genul lor, sau... nu neaparat, atata timp cat exista compania. Iar... daca stai sa te gandesti la o vorba ce se spune de ceva vreme incoace: ,,Cu toate metodele de comunicare si toata tehnologia, parca suntem mai singuri ca niciodata acum..." ceea ce e destul de adevarat... suntem singuri si ne simtim singuri intre atatia oameni, din tot felul de motive. Ei... cand te gandesti ca ,,cineva de-acolo de sus te iubeste si e langa tine" sentimentul de singuratate incepe sa dispara... nu-i asa ? Cel putin atunci cand tu crezi cu adevarat asta, iar... asta e mare lucru, avand in vedere ce poate face singuratatea dintr-o persoana. Iarasi... puncte in plus pentru obiceiul religios.

Iar apoi, o persoana de un asemenea rang de perfectiune se presupune ca e si responsabila de multe lucruri... eventual de multe decizii care ne stau in fata, decizii pe care, poate, nu le-am putea suporta de unii singuri. Ca el sau ei sunt acolo si se uita, privesc si sunt alaturi de tine, nu te lasa sa pici in rau. Asta iarasi te face sa fii curajos si responsabil, nu fricos si ezitant, chestie care ti-ar cam distruge multe parti din viata, aspecte si asa mai departe... dar cred ca aici vorbim despre acelasi curaj despre care am vorbit si un pic mai sus, doar ca mai amanuntit asa ca o sa lasam balta, hm ?

Ma rog, per total, religia exista pentru ca omul are nevoie de ea, depinde de ea si nu ar functiona normal stind ca este mai singur decat crede pe lumea asta. Nu e un gand cu care poti trai normal si cu care poti atinge reusitele pe care ti le doresti. Pur si simplu nu se poate... pentru ca viata este grea, si nu ai de ales decat sa te conformezi, viata nu se va face mai usoara doar pentru ca nu e corect sau ne dorim noi asta, asa ca gasim solutii care mai de care imaginative, ingenioase... gasim sprijin in ceea ce ne ajuta cel mai mult, fiecare cu ce crede mai mult, nu-i asa ?

Ma rog, asta e o parere de-a mea pe care-am comentat-o pe-aici fara intentia de a jigni pe cineva. Simteam nevoia sa scriu despre asta, si... probabil ma simteam un pic, si eu, singur :) si fara prea multa putere, doar ca... din pacate eu nu cred in asa ceva si sunt ,,nevoit" sa merg pe drumul asta cu propriile-mi puteri, eventual sa ma bazez pe o persoana, nu tocmai perfecta, ca si o divinitate din cer... care momentan nu exista pentru mine, dar sper ca va exista pe viitor si... povestind despre asta ma ajuta intr-o oarecare masura. Interesant... hm ?