vineri, 11 mai 2012

Prea multa iubire, prea putina relatie!


I'm baaaaack :p.

Asa sunt eu, in general scriu o serie de chestii, atat cat ma tine starea melancolica, fericita, trista, hiperactiva, sau doar starea mea plina de ide, cum s-o numi si aia. Si zilele astea mi-au venit fel si fel de idei in minte, dar nu prea reusesc sa le tin minte daca nu le scriu curand dupa ce-au rasarit. Se ofilesc rapid, si e aiurea, insa ideea asta mi-a venit acum putin timp si am de gand s-o imprastii pe pagina asta de blog, sa nu las intregul blog de izbeliste. Ti-e si mila de el, daca stai sa te gandesti... :(

Pai, ce vreau sa zic prin titlu ? Nu stiu daca e chiar adevarata faza respectiva, sau cat de imprastiata e printre cuplurile zilelor noastre, insa, desi sunt un fan al dragostei in toate formele ei si as putea sa povestesc despre dansa cat se poate de mult si dintr-o gramada de puncte de vedere, trebuie sa ma gandesc la ideea ca foarte multa lume vorbeste despre ea, se scrie despre ea, dupa cum bine stiti, si este arhicunoscuta (desi totusi necunoscuta, dar pricepeti voi). Si, evident, cel mai apropiat subiect al dragostei, daca e s-o luam astfel, e subiectul relatiilor. Intr-o relatie, daca iubesti acea persoana, si persoana respectiva iti intoarce ,,favorul", e o relatie reusita si punct. Adevarat ? Hm... scartaie un pic. Chiar... ma enerveaza cum scartaie :). Bagam un pic de ulei ?

Uite si uleiul: daca stai sa te gandesti, intr-o relatie sunt prezente mult mai multe sentimente, nu doar dragostea. Si da, bun, daca le punem pe toate pe o balanta, si luam dragostea si-l punem pe celalalt taler, sau cum ii zice, dragostea cantareste mai mult decat toate celelalte, dar asta nu inseamna ca celelalte sunt nesemnificative. Sunt chiar destul de semnificative, foarte semnificative, EXTREM DE... etc, etc. Evident, vreti sa va dau si exemple ? Ma indoiesc ca simti dragoste atunci cand esti paranoic cu privire la partenerul tau care cine stie ce face prin oras. Atunci predomina alte sentimente, alte emotii. E gelozie, e stres, e nevrozitate, poate fi si ura daca-i pana acolo, si tot soiul de chestii care se cumuleaza, se ingramadesc, si ies din tine sub forma de vorbe dure catre celalalt, care duc la cearta, care, la randul ei, duce la regret, si din partea celuilalt la repros ca urmare a orgoliului si mandriei (iarasi alte sentimente intr-o relatie), pe care-l resimte dupa acea cearta, care se tot acumuleaza in timp, si dragostea, saraca, desi mare cat casa la inceput, se simte eclipsata de muntele ce se formeaza nou-nout. Nu din prima, evident, dar... incet si sigur.

Da, dragostea, in forma ei pura e nemarginita, si necantarita si ne... nu stiu cum sa-i mai zic. Adevarat... daca stam sa ne-o imaginam, insa daca e s-o simtim pentru un anume cineva... la intamplare... deja nu mai e chiar asa, decat poate in exceptii. De ce ? Pentru ca aici vorbim de relatii si atat. Nu de anumite tipuri de relatii care duc la legaturi ce nu se pot rupe niciodata... desi majoritatea, in zilele noastre, se cam rup odata si-odata, iar daca nu se rup, raman legate fortat din frica, lasitate (sentimente intr-o relatie) si tot asa...

Ce vreau sa zic prin toate astea ? Omul sta si-si imagineaza ca daca iubeste pe cineva totul va fi okay. Da, o iubesc pe fata cutare, o iubesc foarte tare, cel putin in momentul de fata, si dragostea mea va fi mai mare ca orice voi intalni. Asta-mi spun, asta-si spune oricine... dar asta nu inseamna ca-i chiar adevarat.

Intr-o relatie, dupa cum poate va dati deja seama, trebuie sa ai in control si celelalte sentimente. Sa le pui lese la fiecare si sa le lasi la plimbare atunci cand le vine randul, nu atunci cand vor sa sara gardul si sa ,,urineze" peste tot :). Si zic asta pentru ca nu trebuie, sub nici o forma eutanasiate! Nu va e mila de ele, mah ?! Nu, nu tre facut asa ceva. Ele ne dau viata, personalitate, caracter si toate astea. Ne provoaca la greseli, deci ne provoaca la invataturi, dar... asta nu inseamna ca nu le putem controla. Sa ne gandim, inainte sa ne infierbantam, in sensul negativ, la ce se intampla cand voi arde de nervi, voi fi rigid de stres, voi fi palid de frica sau altele. Ce se intampla cand ma voi simti asa ? Ce se intampl apoi ? Sunt pregatit, cu adevarat ? Si sa nu-ti pui intrebarile astea chiar atunci cand esti la limita rabdarii, ca atunci... nu-ti pasa tie de prea multe, ci undeva inainte. Undeva cand esti singur, intr-un parc, si e soare, si ai un lac in fata ta, si sunt si pomi, si iarba, si bancute si lebede in lac, si flor simpatice, si o mireasma simpatica si tot ce-ti place tie.

... deci, consecinte. Ia aminte consecintele, pentru ca ele se pot inalta atat de tare, daca le lasi de capul lor, incat pot eclipsa, cum am zis mai sus, dragostea aia mare pe care-o simteai tu la inceput, si apoi... se duce totul de rapa si gata. Stai si dai vina pe unii si pe altii, sau dai vina prea mult pe tine, sau iti spui ca ai iubit prea mult, cand... poate nu era asa, ci doar sentimentele scapate de sub control (celelalte) iti umbresc judecata si te lasa sa gandesti limpede abia la... 1-2-3 luni dupa. Se intampla des... mie mi s-a intamplat... des, din pacate, si cam stiu cum e. E naspa, evident.

Ma... rog. Cam atat e de zis, in mare, despre subiectul asta, sau cel putin atat am eu de zis. E tarziu si nu mai stiu ce sa zic, dar... sper sa revin si cu alte ,,dezbateri" in gen :) pana atunci, va las cu o piesa draga mie...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...