Insomnia mea

Atentie, postare egocentrista :|  mda, scuze :p

Daca ma puneti sa va definesc insomnia, n-am nici cea mai vaga idee cum sa v-o descriu, in afara de faptul ca nu dormi atunci cand... ar trebui sa dormi (?) si de dragul postarii asteia, nici n-am de gand sa caut pe net definitia respectivei ,,anomalii". Ma rog, caut eu dupa, daca e.

Se intampla ocazional, in anumite perioade in care am... diferite ,,chestii" pe cap, de o anumita natura, ca sa fiu un pic vag, si sa nu dau chiar toate detaliile care, poate, m-ar face sa par ca un micut tont. Nu, nu sunt... micut.

Stiu destul de sigur ca asa-zisa mea insomnie se produce doar in anumite situatii, in anumite starii de spirit, sa spun asa, nicidecum aleatoriu, cum am zis mai sus, deci... implicit ar trebui sa fie controlabile. Corect ? Nu, nu e corect. Anumite stari pe care le ai vin si pleaca dupa bunul plac, sau... mai corect spus, dupa cum se schimba situatia... iar situatia asta, de multe ori, nu prea are legatura cu tine, ci cu altii sau cu alte lucruri. N-ar mai exista insomnii daca tu ai decide sa dormi, hm ?

Mda, aberez, oarecum, la fel de ca obicei, dragul de mine, hm...

Okay, hai sa nu mai tot ocolesc aiurea: Eu am insomnii atunci cand nu vreau sau mi-e frica sa dorm, din anumite motive,  iar de obicei, cum era de asteptat, toate chestiile astea sunt ilogice, nu pot fi explicate, nici deduse, deci... nu pot fi indepartate, deci.. insomnia e iminenta. Urat, hm ? Ma simt ca o pustoaica adolescenta. Doar de-ar fi fost pusti, era mai putin agasant si rusinos...

Sunt genul de baiat romantic... (a se observa titlurile celorlalte postari), iar asta inseamna ca am niste viziuni mai ciudate asupra vietii, asupra oamenilor si asupra lucrurilor pe care mi le doresc si care ma fac sa ma simt implinit. Asta inseamna ca uneori, spre exemplu, as putea avea atata nevoie sa... tin pe cineva in brate, incat as putea sta toata noaptea suspinand dupa chestia asta. Ma rog, asta e la modul exagerat, dar pricepeti ideea, daca luati logic si alte idei, inspirandu-va din asta.

Insomnia mea, se trage, deci, din nemultumiri sufletesti, sau, iarasi, dedus logic, din dezamagiri sufletesti. Mda, chestiile astea sunt, uneori, atat de demoralizante incat ma fac sa-mi doresc sa stau treaz, sa nu cumva sa visez tampenii aiurea care sa-mi strice ziua urmatoare, dar mai mult decat atat... nu stiu, parca pur si simplu nu mi-as dori sa adorm in starea respectiva, si as astepta pana cand... imi trece, pana cand pot incheia ziua cu dreptul si nu cu stangul. Nu e logic, nu ? Nu... e chiar foarte ciudat si aiurea.

Stau treaz de multe ori din dorinta de a ma tot gandi la chestia care ma framanta pana o rezolv, sa n-o las pe maine, sa ma framante si maine.

*** Mda... cat de multe aflii despre tine in timp ce te descrii singur. Asta e principiul introspectiei, inventat de primii psihologi din 1900... sa stiti ca merge, e interesant. Incercati si voi...

Nu ma pot abtine de la gandit, nu-mi place sa fiu ignorant... deloc. Totul e dintr-un principiu stupid sau interesant, sau cum vreti voi sa-i spuneti.

Ma rog, cam asta e insomnia pentru mine. E logica ? Nicidecum... utila ? O sa ma mai gandesc la asta. Faina ? Mai taci, mah, ce tot zici tu acolo ?

... dar, adevaratul motiv pentru care nu dorm noaptea ? Ascultati piesa de mai jos : 

 

Trazneasca-n ala care a inventat baiatul romantic :) Sau mai bine, trazneasca-n ala care a inventat omul prost. Daca eram toti romantici, poate era mai fain. In schimb, majoritatea sunt prosti.