marți, 21 februarie 2012

Indragostit la prima vedere vs. ceva trecator

Ce stim despre dragostea la prima vedere, sau cel putin despre... dragostea ce se infiripa rapid in sistemul nostru, in decurs de... cateva zile (spun ei) ? Pai, intalnesti o persoana interactionezi cu ea, ai acces la diferite informatii despre ea prin intermediul acesteia sau alte surse indirecte. Iti place ce aflii, rezoneaza cu tine, cu ceea ce stii despre tine, pus... rece si logic. Altfel spus... povestesti/socializezi cu aceasta, intri in discutii, sau gesturi, respectiv actiuni cu ea... si te simti... bine (?). Ma rog, inlocuiti cuvantul ,,bine" cu orice alt cuvant care sa sugereze faptul ca te-ai indragostit. Mda, as vrea sa pot explic pe intelesul tuturor orice simti la momentul respectiv, dar cum fiecare simte ceva subiectiv, probabil explic doar pentru mine si nu are sens, iar apoi vi s-au intamplat lucrurile astea, sunt sigur...

Totusi, atunci cand intalnesti o persoana de genul, pe care s-o consideri speciala, pentru tine, din simplul fapt ca iese foarte rapid in evidenta, comparativ cu celelalte zeci de persoane pe care le tii in discutii, sau celelalte sute de persoane cu care-ai intrat in felul asta in ... vorba. Ceva exista... atractie rapida, la inceput, iar apoi... vine altceva, un fel de obisnuinta care se asterne. Sau... sa-i spun dependenta ? Iti place cum te simti si vrei sa se repete, altfel... nu te simti in largul tau. Accepti rapid persoana aceea in viata ta si o integrezi destul de repede adanc in sufletul tau... unde-si face locsor. Iar apoi daca decide sa plece, locsorul ramane rapid gol si... hm.

Dilema mea este... cum iti dai seama daca toate cele descrise mai sus inseamna... dragoste pe bune, iubire sincera, sau doar... un fling trecator si fara importanta. Un simplu entuziasm pentru ceva nou, sau ceva incitant care-si pierde valoarea incet ? Pf... in momente de genul e cam imposibil sa realizezi. Seamana totul prea mult, si situatiile sunt relativ egale. N-ai nici o sansa sa-ti dai seama.

Depinde, apoi, ce intrebari iti pui. Intrebarile sunt cele mai importante atunci cand vrei sa rezolvi un mister. Daca intrebarile tale nu au raspuns, esti confuz, nu stii ce vrei, si nu are sens sa iei o decizie, deci e mai bine sa-ti pastrezi optiunile deschise pentru vremea in care... vei stii sa le raspunzi.

Intrebarile pe care le pot pune eu despre persoana respectiva si despre cum ma face ea sa ma simt pot fi:
  •  Ce imi place la ea ?
Pai, spre exemplu, din ceea ce pot sa strang din sentimentele mele acum: Imi place foarte mult faptul ca multe din situatiile negative ale vietii mele iau o intorsatura pozitiva, si raman pozitive indiferent ce-as face in preajma acesteia. Ma joc, povestesc, ma cert, stau tacut, vorbesc intruna, zic prostii, zic chestii absolut inteligente, o vad ca povesteste, o vad ca tace, o vad in... cam orice situatie in care-as putea s-o pun.
Imi place vocea, incredibil de mult, prin simplul fapt ca e adresata mie si suna... al naibii de linistitor. Creeaza dependenta din prima clipa in care o auzi. Altii spun ca nu e asa ? Si mai bine, inseamna ca imi place doar mie iar asta spune... ceva.
Imi place exprimarea acesteia, felul in care aseaza cuvintele si arata ca este ea, cu adevarat. Arata, subtil si aluziv ce gandeste atunci cand spune cuvintele respective, propozitiile, frazele, si ma face sa ma simt in largul meu atunci cand o ascult. Pot fi atent sau... pot sa nu inteleg nici o iota uitandu-ma la ea sau cufundandu-ma in ideea ca ea vorbeste cu mine.
Imi place cum arata! Pf... tre sa comentez ? Fiecare persoana are un anumit gust la sexul opus. La toate trasaturile fizice, iar ea... indeplineste tot ceea ce eu consider a fi atragatoare. Sa nu mai vorbim de ideea frumusetii relative... (o placi pe dinauntru - > o adori pe dinafara).
Gustul muzical ? Da, absolut. Mereu sunt surprins de piesele pe care mi le sugereaza ocazional, chiar daca le stiam sau nu inainte, sau daca le-am ascultat de curand sau de demult. Poate e doar pentru ca sunt indragostit (sau nu) de ea, dar mereu nimereste (cel putin pana acum a reusit) momentul potrivit pentru a-mi sugera o anumita piesa. Iar eu (pe langa alte persoane pe care le cunoasteti si voi) sunt super obsedat de muzica. Ascult la orice ora, foarte multe genuri...
As putea continua, chiar as putea... dar sper sa nu fie cu suparare ca las sa se inteleaga de la sine ca pana acum tot ce-am observat la respectiva m-a facut sa zambesc. Pot incheia prin faptul ca imi plac foarte mult si toate lucrurile care se potrivesc intre noi, in gesturi, discutii, momente... si asa mai departe.

  • Ce nu-mi place la ea/cu ea ?
Nu-mi plac momentele in care nu-mi ofera mie atentie si ofera altei persoane. Altceva ? Pf... hm... ahm... imi ziceti voi ? Poate sunt sentimentele, dar nu-mi vine nimic in minte legat de ea care nu m-ar face sa zambesc sau sa-mi fie dor, desi nu a trecut mult de cand nu am mai vorbit cu aceasta.

Fac o comparatie, desi astea sunt in general destul de naspa, insa... completez cate cazuri posibile exista pentru a contura mai bine ideea si pentru a elimina confuzia pe cat posibil (oricum asta ramane o lectura pentru mine mai tarziu, si pentru cititori).
Fac o comparatie intre ce simt acum pentru ea (desi presupunem, de dragul subiectului, ca a inceput de curand), si ceva ce a trecut demult, a durat mult, si a fost la fel ca si acum, deci m-am simtit la fel ca si acum.

Ca tot am facut referire la ce-a fost de mult, totul a inceput exact ca acum, ma rog, atunci mai repede ca acum, si a tinut muuuult... (credeti-ma cand zic ca mult :p) si s-a stins foarte greu, cu eforturi imense din partea mea si alte... chestii aiurea. Deci a inceput la fel, si a tinut foarte mult. M-am simtit la fel, orice chestie pe care-o pot gandi e la fel.

Paranteza: De obicei nu gandesc sentimentele in felul asta. O fac doar atunci cand vreau sa inteleg ceva, in situatiile in care sufar si chiar... trebuie sa inteleg. In alte ocazii doar simt... am invatat pe calea dura ca e mai bine sa simti decat sa stii... e mai bine sa taci decat sa explici, si toate asa mai departe. Am... invatat. Dar asta e blog, iar aici nu exista decat cuvinte...

Bun. Acum ce se intampla in cazurile in care nu esti cu adevarat indragostit ? Hm... eu unul pot doar presupune... dar as putea ghici faptul ca nu e o stare de dependenta la mijloc, sau cel putin nu e foarte mare. Poti renunta usor la gandul asta, nu simti o nostalgie imensa sau un dor cutremurator cand te gandesti, sau ti se aduce vorba. Nu esti dornic sa te gandesti foarte departe, ci ajungi pana la un punct, si alte lucruri par a fi prea mult pentru tine, nici nu esti curios sa le faci, nici nimic... (daca esti curios tare si nu le faci, ti-e frica din anumite cauze, asta-i altceva, nu tine de dragoste, tine de tine). Hm... altceva ? Pf... poate ca poti simti exact acel ceva pentru mai multe persoane in mod consecutiv sau... in acelasi timp ? Adica... iti poti spune in momentul acela: ,,Pot simti asta si pentru persoana respectiva, daca va fi sa fie, sau am simtit asta si atunci si s-a intamplat asa... si asa, si am un sentiment puternic ca... se va intampla exact la fel".

Sincer ? Nici nu stiu daca ceea ce zic e corect sau nu, presupun. Dar apoi sunt si eu curios :) mi s-a intamplat asta de... ahm... 2 ori, iar fete am cunoscut... multe si a fost flirt, a fost distractie, a fost... dragalasenie absoluta, au fost multe, am tinut, am si suferit, dar... astea 2 casuri ies cu mult in evidenta la nivel olimpic (ca si munte, greci, zei). Cel putin pentru mine. E ceva ce-mi spune asta si ma injura cand vreau sa ignor, sau sa renunt sau sa... o nu tratez cu seriozitate.

... foarte naspa situatiile astea, ma enerveaza si ma fac sa fiu depresiv mereu. Dar apoi... asta e un simplu articol in care am dezbatut lucrul asta. Nu sariti pe mine cu: ,,imi pare rau ca s-a intamplat asa ceva" , n-are rost, doar... judec si dezbat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...