What pain can teach us

Durerea e una din cele mai urate sentimente ce pot fi resimtite de catre un om, daca nu chiar cea mai aiurea si nasoala, nu ? De ce ? Pai, e felul corpului de a te forta sa opresti o anume afectiune ce-ti raneste corpul. Daca n-ar fi durerea, n-ai stii de existenta acelei afectiuni, decat atunci cand ar fi, poate, prea tarziu, si daca nu ar fi ceva ce nu prea poti suporta, ca si durerea, atunci ai decide sa lasi balta acea afectiune si sa nu o tratezi, iar corpul tau nu poate avea asa ceva, deci: durerea e utila.

Din punct de vedere psihologi, durerea mai e utila pentru ceva. Nu doar ca ne obliga, pe moment, sa facem ceva pentru a o opri, deci pentru a opri motivul pentru care aceasta se afla acolo, dar ne ramane impregnata in minte (ca si memorie) cu scopul de a preveni alte viitoare chestii de genul. Deci daca pici si te lovesti, de mic, vei avea grija cand esti mare sa nu mai cazi sa te lovesti si sa te doara asa de rau, nu ? Daca se intampla sa intri in vreo boala destul de urata, te obliga sa afli cauza, sa o tratezi si sa stii pe viitor sa te feresti de ea. Bun... insa memoria asta are si alte beneficii, cum ar fi: Sa-i feresti pe altii de astfel de dureri. Sa-i prinzi atunci cand sunt gata sa cada, pentru a nu resimti ce-ai resimtit si tu. Sa le dai pastile, si de-ar fi cu prastia pe gat, doar sa stii ca pana la urma vor fi bine si nu vor suferi asa cum ai suferit si tu. Iti este frica pentru tine si pentru cei dragi... deci frica, inca un sentiment urat de tot, dar foarte folositor, insa nu discutam despre asta.

Pe langa durerea fizica, mai exista si durerea psihica, care apare atunci cand sentimentele tale sunt ranite, in orice fel. Atunci cand vezi ceva foarte urat, si de cate ori iti circula prin minte, te intristezi foarte rau, te doare. Sentimente pe care nu le poti suporta, deci incerci din rasputeri sa le eviti.

Pentru ca acest sentiment de durere, fie el fizic sau psihic, este atat de traumatic, nu prea ai de ales decat sa inveti din el, atunci cand se intampla, si cu cat inveti mai mult, cu atat inveti sa eviti astfel de chestii pe viitor, adica vorba aia: sa inveti din greseli (cum greselile provoaca cateodata durere, sau alte sentimente aiurea), deci... putem spune ca durerea ne invata cele mai multe pentru ca aceste nu pot fi scoase din cap din frica de a nu se intampla din nou ? As putea sa mai descriu si sa argumentez toata chestia asta, dar mai bine o las balta si spun ce este evident: Da.

Ce inseamna maturitate ? Mwell, putem baga un search pe net si gasim asta:

• ,,MATURITÁTE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p. ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență)"

Experienta, ah ? E gresit sa spunem ca durerea este singura sursa de experienta in viata (foarte gresit), dar nu e gresit sa repet ce-am zis deja, si anume: Durerea ne forteaza sa invatam anumite chestii, si amintirea acesteia nu ne lasa sa uitam ce s-a intamplat si ce-am invatat din asta. Bine, poate e si curiozitatea, si foamea de cunostinte, da' oricum, asta nu prea conteaza decat in cazurile mai speciale.

Ce tot incerc sa aberez pe-aici ? Okay, ma bag direct pe subiect: Ma dispera faptul ca majoritatea oamenilor care resimt dureri mai urate de-alungul vietii, nu vor sa invete din chestia asta, ci se inchid in ei si incearca din rasputeri sa ignore tot ce se intampla, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Incearca sa-si scoata din cap totul din dorinta de a nu trai viata cu frica, ca si cum asta ar fi ceva extrem de rau. Incearca sa mearga prin tot ca si cum nimic rau nu li s-ar putea intampla, folosind vesnica ignoranta. Si te mai miri de ce vedem atatia oameni idioti pe strada... (chiar sper ca nimeni nu se resimte).

Ma enerveaza profund faptul ca oamenii vad aceste sentimente negative ca pe ceva ce nu ar trebui sa existe. Ceva fara de care am putea trai linistiti, cu pace in lume, puf, miere, roz, lapte si ce va mai place voua. Daca nu ar mai exista gradul asta de durere, de frica, de paranoia si asa mai departe, am fi tot timpul fericiti. Mwell, nu stiu daca e tocmai adevarata faza. Fara sentimentele astea am avea foarte, foarte multi prosti in lume, foarte multi copii la 40 de ani, am avea... nu stiu. Imaginati-va si voi. Si apoi nu cred ca poate exista o lume fara sentimente negative. De ce ? Simplu: omul are nevoie de un ghid dupa care sa masoare lucrurile bune care i se intampla in viata. Cum poti spune cat de zi este afara daca nu sti ce inseamna noapte ? Alb-negru, cer-pamant, etc. Omul nu stie sa ierte decat daca a trecut si el prin asa ceva, sau ceva asemanator, incat sa-si dea seama de situatie. Omul nu stie sa fie bland decat daca stie cat de dureros poate fi pentru persoana din fata lui in cazul in care ar fi insensibil. Nu ar sti sa arate mila, compasiune, bunatate... si-asa mai departe.

E mai bine sa incerci sa intelegi durerea, decat sa incerci sa scapi de ea. Daca vrei sa scapi de ea, te urmareste, si vorba: Lightning doesn't strike twice in the same place, nu se mai potriveste. Daca o intelegi, e ca si cum ai pune mana pe niste arme si ai deveni Rambo, sau chiar taic'su :)