Am nevoie sa... te protejez...

Privind imprejur vezi foarte multa ignoranta, foarte multa nepasare din partea celorlalti oameni... iti vine mai mult sa-i lasi balta pe toti, sau daca esti ceva mai sadic... sa le dai foc, sau sa-i arunci in aer sau... chestii de genul. Omul este, in general, o fiinta foarte aiurea si foarte... nu stiu. Imi e greu sa gasesc un cuvant bun, sau mai bine zis: o insulta potrivita, dar deseori ma dispera... sincer. Fiecare om are foarte multe dorinte fara motiv, foarte multe nevoi aiurea fara de care ar supravietui destul de usor, foarte multe... caracteristici fara rost, iar asta ma face sa ma simt oarecum ciudat, adica ma gandesc la chestia asta si vad ca si eu am astfel de nevoi... nevoia de a sti ca un lucru drag se afla in posesia mea, chiar daca nu-l folosesc... iar cand dispare, ma simt foarte rau ca nu-l mai am, desi era absolut inutil... imi placea doar gandul ca acesta se afla acolo. Sau nevoia de a avea persoane dragi langa tine care, uneori iti fac rau, dar tu continui sa le ti langa tine din dorinta de a nu fi singur. Bine, aici nu e chiar o dorinta inutila... fara cineva alaturi gandurile tale o pot lua razna, parerile despre viata se pot transforma in niste frici sau pur si simplu niste idei luate din fantezii inventate sau vazute... deci avem nevoie de prieteni, persoane dragi... ciudat...
Am si eu ,,nevoia" asta, dar nu chiar asa cum as crede ca e normal. Nu prea stiu cum sa explic, insa... de multi ani am o mare nevoie de a... proteja pe cineva. Nu stiu pe cine, nu am o persoana in cap, de-alungul anilor credeam ca am cateva persoane, insa mereu am ajuns sa regret ca le-am acordat atentia aceea... iar acum... nu stiu. Ma simt iarasi foarte confuz si ma enerveaza faza asta. Simt ca... as vrea sa protejez pe cineva... as vrea sa stiu ca pot fi alaturi de cineva, nu pentru o rasplata anume ci pentru simplul gand ca sunt responsabil cu asa ceva... sa stiu ca acel cineva (exlus baieti, sa nu va ganditi...) are incredere in mine sa-mi spuna ce gandeste, sa-mi spuna grijile... orice o deranjeaza... iar eu sa ma simt super dupa ce o fac sa se simta mai bine in urma conversatiei pe care o purtam despre problema respectiva, despre chestii asemanatoare sau pur si simplu despre... lucruri la intamplare. Vreau sa am sentimentul acela, vreau sa-l am atat de mult uneori ca inebunesc aici de unul singur.
Mai multe persoane mi-au spus ca sunt putin cam prost sa dau atat din atentia mea unei anumite persoane, sa acord grija mea, increderea... si tot ce se mai poate oferi unei asa-zise iubite. Da, cred... imi dau si eu seama de chestia asta, insa abia atunci cand incep sa vad clar si vad ca respectiva doar se foloseste de mine, dar... nu stiu, nu ma pot abtine.
Cred ca am fost un sprijin pentru mai multe persoane, nici nu mai stiu... in trecut iti acordam doar atentia mea, indiferent cine erai, deci nu mai prea stiu pe cine am ajutat cu sfaturi sau chestii din astea, insa stiu ca am facut asta din nevoia asta de a fi un... ,,Guardian Angel" - nu degeaba mi-am pus nick-ul asa si il pun pe orice site/forum pe care ma inregistrez. Imi place si ma defineste destul de mult... si multi mi-au spus ca sunt un adevarat Guardian Angel. Bineinteles ca asta ma facea sa ma simt destul de bine, insa uneori ma simteam luat de fraier... de multe ori vroiam sa nu mai fac nimic, sa nu mai pun suflet pentru nimeni... sa se descurce si sa ma lase in pace, dar... cine mergea sa vorbeasca cu ei ? Eu... de prost ? Sa mor de stiu... as putea spune ca de nevoie.
Am cautat pe net informatii despre caracterul asta al meu si am aflat ca sunt empatic. Uite ce articol interesant am gasit:

Ce inseamna empatie?

In primul rand, o persoana empatica poate identifica usor emotiile celorlalti iar aici ma refer, evident, la emotiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine isi poate face o idee despre cum se simte un om care plange dar putini reusesc sa identifice faptul ca o persoana sufera atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate, ascunzandu-se dupa o masca. Oamenii empatici vad dincolo de masti, cu usurinta.

Ei fac insa mai mult decat a identifica automat ceea ce simt persoanele din jurul lor; au si capacitatea de a isi imagina foarte exact cum trebuie sa se simta persoana respectiva chiar daca ei nu au trecut niciodata prin exact aceeasi situatie.

Deasemenea, empatia ii ajuta pe oameni sa citeasca mai usor limbajul corpului sau sa vada acele sclipiri in ochii oamenilor. Datorita acestei intelegeri a firii umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt de obicei intelegatori cu cei din jur si dau dovada de compasiune.

Cum recunosti un om empatic?

E cald si afectuos, nu se simte stanjenit sau incurcat atunci cand te vede plangand si nu are o problema cu a plange el insusi. Deasemenea, recunoaste cu usurinta ca si el are sentimente puternice si greu de controlat si iti impartaseste o parte dintre ele. Are incredere in tine si in faptul ca poti depasi situatiile dificile prin care treci si iti aduce aminte de punctele tale tari atunci cand tu uiti ca le ai.

Inca un lucru pe care empaticii il fac de obicei este acela ca incearca sa inteleaga ce inseamna un anumit lucru pentru tine chiar daca a se gandi la acel lucru ii face pe ei sa sufere

Partile proaste ale empatiei

Da, din pacate, exista si astfel de parti. E si motivul principal pentru care am ales sa scriu despre empatie. Lumea isi imagineaza ca totul e roz, ca oamenii empatici beneficiaza de niste bonus-uri pe care ceilalti nu le au si atat, ceea ce e fals. Partile bune ale empatiei vin la pachet si cu altele, mai putin bune.

Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor.

In plus, a arde la o intensitate atat de mare incat sa empatizezi cu o alta persoana, sa te auto-depasesti continuu incercand sa te transpui in starea respectiva si, mai apoi, sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt, e mult mai complicat chiar decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme.

Empaticii se consuma mai repede decat oamenii obisnuiti si de multe ori functioneaza ca un burete: absorb din emotiile celorlalti ceea ce ii ajuta sa inteleaga si sa se puna in locul acelor persoane insa, in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunte la tot ce au absorbit, pastreaza in ei o parte din acele emotii.

Articol luat de pe: http://andreirosca.bookblog.ro/2007/10/22/ce-inseamna-empatie/


Ma descriu informatiile astea ? Da, fie ca sunt modest sau nu... cine ma cunoaste isi poate da seama ca sunt chiar idiotul acela care este descris mai sus. De ce-l numesc idiot ? Poate ca e fain pe la inceput cand ai rabdare, insa cand ai mai multe pe cap si nu-ti permiti altele pe cap, sau ca in cazul meu: vrei doar sa fi calm, urasti caracteristica asta la tine, insa pur si simplu nu te poti abtine, sau nu stiu... eu nu ma pot abtine. Vreau sa continui sa fiu asa, desi imi face rau si ma enervez rau uneori. Oare as putea spune ca inteleg oamenii masochisti ?
As vrea sa cunosc o persoana care sa ma inteleaga, sa stie atunci cand sufar si... nu stiu... o persoana tot cam asa care sa traiasca ce traiesc eu si sa traiesc si eu ce traieste ea... fara ca unul dintre noi sa profite negativ de pe urma celuilalt. Cer mult ? Pana acum nu am reusit sa am asa ceva... si cica speranta moare ultima. Sa vedem...
Oricum... daca te mai gandesti ca pe lumea asta sunt in mare parte oameni rai, citeste articolul de mai sus si gandeste-te ca a fost scris de cineva poate ca si mine, sau mult mai bun decat sunt eu (din mai multe puncte de vedere), si poate mai sunt multe persoane, doar ca prefera sa ramana ascunse pentru a nu fi secatuite de problemele altora... sau poate doar sunt singuratice, dar in orice caz... exista.

Si eu exist, dar acum as vrea sa dispar...