Catching up on changes

Bă, schimbările sunt bune pentru oameni. Nu neg, jur, dar te lovește, câteodată, ideea de „ce-i prea mult, strică”. Câte mi s-au întâmplat ultimele zile și câte am învățat din ce s-a întâmplat... nici nu știu cum ce să încep sau cum să le leg.

Aș vrea să încep cu ideea că-s norocos că toate au ieșit așa cum aveam nevoie să iasă, dar mai real ar fi să încep cu ideea că unii oameni sunt niște căcați idioți proști. Da, mă exprim așa, fără nici o supărare, mai ales că mă refer strict la oamenii care, nu numai că mi-au făcut mie rău, dar și care-și fac rău singuri cu ocazia asta și se bat cu pumnul în piept pe ideea că tot ce fac e bine și ei au dreptate, când toată lumea îi acuză.

Gata, Adi, calmează-te. Așează-ți ideile, că nu pricepe omul nimic ce spui.

Cu ceva vreme în urmă m-am hotărât să mă mut din Alba Iulia. Totul a fost proprie inițiativă. Voiam să fac rost de niște bani în plus locuind în sătucul părinților mei de prin zona Prahova, pentru a investi în... ceva. Fie în mine, fie într-un bun material pe care l-aș folosi eu. Nu a început chiar așa ideea, totuși, ci mai degrabă a început cu ideea că aș pleca direct prin București și mi-aș lua câmpii cu acel nou început, dar nu... părinții îmi vor binele, așa că cu chiu cu vai, trebuie să ai puțină încredere în aceștia.

Nici nu credeam c-o să dureze chiar foarte mult tot ce s-a întâmplat acolo, așa că nu am sperat că va dura mai mult decât câteva luni sau un an de zile. Prietenii apropiați știu asta, din moment ce-am mai pățit să fiu „evacuat de pe premisă” după, aproximativ, 6 luni de zile. Faza-i că acum au durat doar vreo 4 luni. Plus de asta, s-a întâmplat destul de neașteptat. Gen, într-o zi m-am trezit scos afară, cu tot cu maicămea, de către inteligentul care se considera „capul familiei”. Adică ... „ieși afară, azi!”. Mda, am început să râd un pic și aș fi râs mai mult dacă nu era și maicămea la mijloc care rămânea fără nimic. Eu rămâneam cu mine și aventurile ce aveau să mă aștepte.

Ne-am mișcat destul de bine, totuși, după, având în vedere că după ce tipul a devenit violent cu ea, a plătit cu vârf și îndesat din partea poliției (and still does), iar acum este singur cuc, așa cum și-a dorit. Iar eu mă bucur zilnic de asta cât sunt înconjurat de persoane ce mă iubesc și mă simt happy.

Da, mă simt happy. Întâmplarea face că am decis și am și reușit să ajung într-un loc unde-s înconjurat de persoane care chiar îmi apreciază compania, cel puțin.

 Chestiile astea te îndeamnă să te întrebi ce anume e important, fiind o schimbare majoră și totodată o pierdere pronunțată.  Și o să-ți spun și ce am observat:

Am plecat dintr-o casă care urma să fie renovată, într-un fel sau altul. Era o luptă continuă pentru chestia asta, mai ales financiară, iar cam ăsta (cred eu) era și motivul certei, până la urmă, faptul că nu mergea așa cum își doreau. Ignorau ce aveau și se concentrau pe ce credeau că au nevoie. Condiții, o casă mai bună și... mă rog. E ironic faptul că am fost primiți de o familie numeroasă a căror condiții erau puțin inexistente, însă ne-au oferit din puținul lor și ne-au primit la dânșii să avem unde dormi. Perspectiva lor era diferită iar ei păreau aproximativ fericiți. Nu exista tensiunea cu care mă obișnuisem în locul din care-am fost evacuat. Banii erau puțini, posibilitățile puține, dar cu o sticlă de bere ieftină, se întâlneau toți în curte și începeau să povestească vrute și nevrute, iar asta părea suficient. De fapt, fără să bag de seamă, asta văzusem seară de seară, cât treceam pe lângă casa lor în drumul meu spre magazin să iau o bere, pentru acel om care urma, din nou, să facă scandal.

Nu ai nevoie de bani mulți sau condiții extraordinare pentru a fi fericit, nu mai încerca să-mi spui prostii din astea sau să-mi spui că totul depinde de punctul de vedere, că oricine are nevoie de bani. Nu ai nevoie de bani să fi fericit. E deajuns să ai persoane dragi cu care să te ajuți și de la care să te aștepți să te iubească. Dar vai... asta deja pare mai greu de obținut decât banii, nu crezi ? O persoană dragă care să te iubească... eventual care să-ți împărtășească țelurile.

Un 50 lei pot face într-o zi muncind o chestie la nimereală printr-un sat, până la urmă. Te las pe tine să te gândești.

Să investești în tine și în cum să fi fericit. Pare un țel important. Probabil o să mă țin de el.

Sunt în regulă acum, apropo. Deocamdată merge totul bine și, deși nu mă aștept să meargă pentru totdeauna, mă aștept să învăț și mai multe din experiență.