luni, 8 iunie 2015

Sunt puternic pentru că tu ești slab!

Mamă ce titlu. Stai, stai, clișee time: N-am mai scris de mult, vai. Probabil am mai scris despre asta, dar lasă, n-are nimica.

Okay, gata cu clișeele, pentru moment, cel puțin.

Ce faci, bă ? Tu-ți dai seama că-mi place să scriu pe-aici și totuși o fac foarte rar ? De ce fac ceva ce-mi place foarte rar ? Poate că e ca un fel de inspirație, de obicei lipsă, care apare într-un mod misterios și dispare... imediat, repejor ? Haha, și de obicei apare în orice loc numai când sunt la calculator nu, în mare parte când sunt la muncă, pentru că evident, și apoi uit despre ce-aș fi vrut să scriu, sau ideea nu mai e la fel de bine conturată. Dar asta e o chestie pe care-am observat-o pe stradă, la un moment dat și mi-a rămas întipărită în cap. Plus, cred c-am mai vorbit despre asta, dar să recunoaștem, n-o să citești restul postărilor niciodată, cel mai probabil, așa că hai să fac un update, așa pentru tine, că-mi ești... știi tu, drag. Relativ. Nu prea, am doar chef să scriu.

Ții tu minte când erai mic boboc de om, trimis cu forța, cumva, la acel institut menit să te transforme într-o floare grandioasă ? De obicei reușește să te facă buruiană, dar se întâmplă și minuni. Da, și celelalte flori, evident, că încep să te ia peste picior, să te numească în fel și chip, mai ales dacă ești oleacă diferit. Dar de ce ? Nimeni nu-i învață, neapărat, să facă chestia asta și totuși o fac. E în instinct, cum ar veni, nu-i așa ? DAR DE CE ?!

Orice om are nevoi, fie ele fiziologice, sau psihologice, sau mă rog, nevoi, fel și fel. Nevoi știute de tine și neștiute de tine, dar care se manifestă. Una din acele nevoi pe care nu le prea sesizezi, mai ales când ești mic copil, sau când ești un om (care se crede) matur, dar totodată nu îl duce prea mult capul. Nevoia de a fi puternic, sau de a părea puternic față de alte persoane. Mă rog, nu toți spun că au nevoie de așa ceva, dar eu zic că într-un mod sau altul, toată lumea are nevoie de asta, la fel cum toată lumea are nevoie de un anumit tip de dragoste, dar nu orice tip de dragoste, că de-ar fi orice tip, ne-am atașa de oricine s-ar îndrăgosti de noi, dar de obicei suntem dezgustați de unele tipuri de dragoste, deci pricepi ce zic, așa-i ?

Dacă tot am intrat în chestia asta cu orice tip de dragoste, poate fi și orice tip de putere, bănuiesc. Aici vom vorbi despre puterea pe care o ai asupra unei alte persoane, cel puțin în mintea acelei persoane „dominate”. Instinctiv, tu te poți gândi că dacă faci persoana aia să se simtă suficient de slabă, tu, comparativ cu ea, vei fi mai puternică, sau mai puternic, mă rog, iar asta-ți va oferi satisfacție, dracu știe de ce, dar îți va oferi treaba asta și te va face să te simți bine, și mai ales: sigur pe tine. Iar în adolescență, copilărie, mă rog, siguranța de sine nu e o chestie care vine ușor, deci.. îți dai seama.

Cu cât se simt mai multe persoane slabe față de tine, cu atât tu ești mai puternic. Adică faci ceva teribil de bine dacă ăștia te invidiază pentru ceva ce tu ai, teoretic, dar nu ai, dar îi faci să creadă că ai, sau poate chiar ai, n-am idee, dar nu merită, însă ei sunt convinși că merită. Vai, mă doare capul.

Bănuiesc că oamenii ăștia sunt adevărații oameni slabi, din moment ce nu au un mod de a-și arăta puterea. Sau nu au o putere anume, sau nu o cunosc, deocamdată, așa că următorul cel mai bun lucru e să fii tu mai slab ca el, ca el să fie puternic. Are sens, nu ? Are, cum să n-are.

Dragi copii, morala poveștii e că voi, cei care vă simțiți aiurea față de o anumită persoană, mai prejos decât ea și aveți cumva impresia că face asta intenționat, șansele sunt ca voi să fiți mult mai calumea ca și ei, aceștia simțind nevoia să compenseze cu ceva imaginar, în mare parte.

Personal, dacă cineva mă ia peste picior, încep să zâmbesc sau chiar să râd deoarece mă prind de treaba asta repejor și mi-e milă, cumva, de persoana respectivă. Nu mă pot abține, încep să râd, când văd la ce recurge să-și crească un pic ego-ul. E amuzant, îmi place când oamenii încearcă să mă doboare. E ca un fel de provocare. Cât de repede îmi ia să îi domin. 2 secunde ? 3 ?

Gândește pozitiv. Ești puternic și ai ceva special fără să fi nevoit să dovedești asta cuiva. Și nimeni altcineva la rândul său nu are motiv bun sau special să dovedească ceva în fața ta. Poate să admire, dacă vrea, sau să se ducă-n treaba lui, să ignore. Părerea mea.

Hai cu contra-argumentele, dacă există cineva care citește.

Vai, a fost amuzant, mă dor deștele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...