Libertatea - O responsabilitate titanică ?

Salut. Ce faci ? Okay, eu clipesc, cu dedicație, în cinstea orei târzii.

Vorbesc cu oameni, la întâmplare, sau neîntâmplare, despre chestii și chestii și mă duc cu gândul la niște chestii (alte chestii) atât de profunde, că nu știu cum să le sortez și cum să mi le explic, să aibe complet sens în capul meu. Za blog, to za rescue!

Tu, tinerele, de când te-ai născut simți că ți-ai dori libertatea, dulce independență, sfânt fac-ce-am-io-chef. Nu te lasă nimeni, totuși, și chiar dacă te-ar lăsa, e o muncă atât de grea să obții tărășenia asta. De ce dracu nu vine pe gratis ? Pentru că libertatea e ca și ciocanul lui Thor: Trebuie să fi demn de el/ea. Eh ? Te-am spart.

Mulți dintre voi stați bine-mersi, în cârca oamenilor care vă hrănesc, vă plătesc curentul, gazul, și celelalte luxuri de care aveți parte și e normal, dată find și vârsta poate... mai mică decât acel prag în care părinții voștri ar trebui să vă ia de pene și să vă arunce pe geam să zburați, la vale, așa cum e natural. Dar nu, dragă păsărică, mai rămâi un pic până vei fi pregătită, altfel vine mâța și te mâncă!

Ce înseamnă, până la urmă, să fi pregătit de așa-zisa „libertate” ? De ce-ar fi considerată ea o responsabilitate, și încă una mare ? Prin traducere, a fi liber înseamnă: fac ce mă taie capul. Ceva care pare total desprins de ideea legăturilor ce implică responsabilitatea, nu ? Wrong... ai picat primul test, ești varză, nu meriți să mănânci supa singur. Bagă-ți pâine în ea și papă cu lingura, ușurel, să nu te faci tot muci pe la nas. Așa, bravo, ia un șervet.

Chestia care se întâmplă, de obicei, când fac ce-am io chef, și sunt și la început de drum (se întâmplă mereu, dar mai ales la început) e că o vei da în bară. Big time. Ce înseamnă asta ? Păi asta înseamnă consecințe, pe care ghici cine le va plăti ? Daaaa, bunica, ai dreptate. Ești un mic geniu, cărămida tatii ce ești.

Responsabilitatea constă în a încerca să reduci acele consecințe la minimum, adică să eviți bara, să n-o mai lovești, mai ales că pot exista și victime colaterale, egocentristule! Ești responsabil să ai grijă de tine, în mare parte psihic, că pe părțile celelalte... doar cu timpul înveți, din pățite.

Totuși, de ce nu te învață părinții chestiile astea ? Adică, poate pe tine, în mod special, te-au învățat ce-am de gând să debitez eu în continuare. Dacă e așa, oprește-te din citit, n-ai ce căuta pe blogul meu, e un gunoi pentru ochișorii tăi de aur și mintea ta formată dintr-o mini calea-lactee. Fuga-fuga pe bloguri porno sau tumblr (cu dedicație).

Nu te învață, deoarece, pentru a învăța ce înseamnă responsabilitatea, întâi trebuie să înveți bine, bine ce înseamnă consecințe, iar pentru a învăța asta, e ca și cum îți spui că trebuie să înveți cum se simte durerea, și pentru asta ce trebuie să faci ? Exact, peretele așteaptă capul tău în partea stângă. Succes!

Nu prea poți băga la cap, în mod permanent, ce reprezintă cu adevărat niște consecințe, niște... pedepse de la viață din care nu poți ieși nicicum, nici cu lacrimi, nici cu rugăminți, nici cu promisiuni ulterioare, nici cu bot. Trebuie s-o ispășești și în tot timpul ăsta să fi conștient că ți-ai făcut-o cu mâna ta, atât cât e nevoie să prinzi lecția. Câți părinți fac asta, până la urmă ? Prea complicat... mai bine te amenință bine cu o pedeapsă de o săptămână și te lasă a 2-a zi afară, pentru că s-au plictisit să stai tot pe lângă ei, sau li s-a făcut milă de tine, sau iei o bătută de zile mari, scurt, 2-3 minute și apoi ești liber, iarăși simplu și cu eficacitate. Cel puțin așa cred ei, leneși buni de nimic.

Aici iar ne despărțim în 2 puncte de vedere. Una e să înveți ce înseamnă consecințele, alta e să înveți ce înseamnă frica. La frică, faci orice să eviți a se întâmpla situația cu pricina care degajă bătaia aia soră cu tac'tu, dar acolo nu prea înveți decât să stai mereu cu anxietate, să nu cumva să calci strâmb, și să te rogi la toate religiile din lume, galben în pantaloni, încercând să scapi psihic de „fizicul” ce te-așteaptă. Dar apoi uiți repejor și te scapi iar, la un moment dat, sperând că o să scapi de data asta, sau știind că nu durează mult. Când știi că urmează consecințe, totuși, adică chestii d-alea lungi, în care ești ținut absent de ceva anume, pentru o perioadă îndelungată, sau mai mult (permanentă) și ți se bagă la cap că asta se întâmplă când... mă rog.

N-am reușit să explic așa bine, așa-i ? La mine a fost doar bătaia, până pe la 11 ani, iar apoi pauză

Consecințele de tip pedepse sunt niște pregătiri pentru consecințele adevărate ce te așteaptă liber find. Când pierzi relații importante, când pierzi un loc de muncă, când ești dat afară de la facultate, când vine un drogat și-ți umflă ochii că te-ai dat la prietena lui, chestii d-astea și altele care-ți vin și ție în minte.

Odată ce înveți chestii din astea, bagi la cap că libertatea nu există în starea ei pură (ca în sălbăticie) atâta timp cât vrei să faci parte din pseudo-societatea asta, la care tânjești pentru a face rost de bani să te întreții, să-ți plătești singur căcaturile (chiar și hârtia igienică), și pentru a investi în lucruri care-ți vor face, sperăm, viața mai ușoară, sau te vor face să te simți mai împlinit.

Nu mai râvni după libertate și independență dacă știi că vei striga după mama atunci când îți va lua foc bucătăria în timp ce tu vrei să frigi un ou, și va exploda aragazul, iar strigătele tale se aud de pe undeva dintr-o creangă a unui copac, lângă blog, la etajul 2 (iar tu stai la parter, de fapt).

Scuze de insulte :D e de amuzament.