miercuri, 8 iulie 2015

Decizii sub influența emoțiilor

Se penalizează cu amendă de până la douăji de milioane la detectarea a peste 0.8% procentaj de emoție în sânge în circumstanțele luării unei decizii.

M-am gândit de câteva ori la chestia asta, și am 2 păreri destul de ample și contrastante, în același timp, ceea ce-l face pe copilașul de mine destul de confuz, că deh. E bine să faci treaba aia, da' nu e bine, pentru că așa, însă e okay, dar să nu cumva s-o faci. Pricepi ?

Știi cum e când ești plin de un șir de emoții, fie ele negative sau pozitive și începi să-ți propui în fel și chip diferite chestii, fie ele defensive, să te aperi de ceva, sau să încerci să previi ceva, sau ofensive, din fericire, sau entuziasm enorm, să reușești să faci ceva, să obții ceva, să devii ceva. Și deseori deciziile astea se alterează în timp, la fel ca și intensitatea emoției respective, care se diminuează sau se schimbă, fie că te plictisești, sau intervine altceva în joc. Știi ? Da' bineînțeles, tu tot iei decizii peste decizii, sau dacă ești ca mine, treci direct la fapte, nu te mai gândești. La mine se întâmplă deseori când vine vorba de cumpărat chestii de care am sau nu nevoie.

Se întâmplă deseori să vreau să cumpăr un joc pe net, sau ceva legat de un joc. Sau o chestie gen... din seria electrocasnicelor. Apoi mă plictisesc de jocul respectiv, sau folosesc acel dispozitiv de 1-2 ori și apoi gata, îl las în cutie. Da' bă, la început le-am vrut așa tare, și am fost așa fericit că le-am luat, și acum... bani irosiți. Văd spațiul acela gol din portofel, de lângă banii existenți unde-ar mai fi putut fi și alți bani pe care să-i folosesc la treburi de care-aș fi avut nevoie, sau... mai exact, treburi de care cred că am nevoie acum și pe care le-aș regreta mai târziu. O să știu vreodată adevărul ?

Simplificăm situația și precizăm că e okay dacă iei astfel de decizii când vine vorba de emoții ușoare, pentru că le poți atenua mai târziu sau întoarce din drum în caz că nu a fost nimic o idee atât de bună. La chestii mai puternice, însă... atotputernicul Ra să te aibe în pază.

Eu unul, când nu vine vorba de chestii electronice, că pare că la astea am slăbiciune, când vine vorba de o chestie pe care tre s-o fac la nervi sau la entuziasm, mi-am făcut un fel de obicei în care... în acel moment pun pauză pe tot, trag aer în piept și gândesc. Indiferent ce s-ar întâmpla mai departe, stau să mă gândesc ce s-ar întâmpla după. Ce s-ar întâmpla dacă-i zic tipei ăleia că-i urâtă ? Dar dacă-i zic că-i faină ? Dar dacă nu-i zic nimica ? Dacă mă prefac că nu-mi pasă ? Dar dacă îi arăt că-mi pasă ? Care-s consecințele, oare ce urmează după ?

Daaa, foarte complicat, și destul de distrugător de culoare. Dacă stai să gândești totul în halul ăsta, nimic nu mai prea are farmec, însă dac-o iei pe extrema opusă sunt sigur că știi și tu care-i buba.

Faza-i să te gândești mereu la posibilele consecințe. Adică mereu și mereu și să iei decizia în funcție de asta punându-ți întrebarea: Oare pot trăi cu treaba asta ? Irelevant că poți prevedea 5 consecințe diferite, te întrebi dacă poți trăi cu fiecare, iar dacă ești un obsedat de gândire ca mine și nu prea ai sentimente în tine, te duci cu câțiva pași mai în față și formulezi căi de scăpare din fiecare consecință, înainte să aprinzi fitilul principal. Eh ? Ce vorbești, pro stuff.

În general prefer să nu implic emoțiile când vine vorba de pășirea unui prag cât de cât important, în viața mea. Nu de alta, dar de obicei regret alegerea făcută, cuvintele spuse, sau banii aruncați, și apoi... mă rog. Tind să nu-mi cumpăr majoritatea chestiilor de care mi-e poftă decât la momentul în care știu că nu voi avea nevoie de banii ăia (sau sunt 80% sigur, incluzând și acea portiță misterioasă a vieții pe care n-o poți anticipa). Tind să trăiesc emoția respectivă cu ... vreau! Sau mi-e frică de aia și de aia, apoi sting totul în mine și stau s-o iau pas cu pas, de la început. Cât de rău poate fi, mai exact ? Ce se va întâmpla ? Mă va durea, și apoi ce se va întâmpla ? Voi reacționa așa și așa, și apoi ? Mhm, am înțeles, acum cred că știu ce-am de făcut. La fel merge și cu chestiile pozitive.

... până la urmă, totuși, viața chiar e un risc, și deseori merită să ți le mai asumi, însă dacă faci un obicei din chestia asta, ajungi să fugi prea mult de ele să te izolezi complet, iarăși o decizie luată din frică. Decizie emotivă, irațională, prin care încerci să te aperi de o eventuală suferință, dar... nici să nu faci nimic nu e okay.

E un cerc vicios... deseori alegi să nu faci nimic, și e o alegere proastă, sau alegi să faci ceva și iar e o alegere proastă, iar alegerea bună nu e atât de vizibilă pentru că sunt prea multe obstacole emotive în calea ta, care refractează evenimentele viitoare, iar tu nu te prinzi nicicum ce s-ar putea întâmpla, deseori subestimând totul, sau supraestimând, chestii care duc la... mă rog, știi tu.

Hai să spunem nu la emoții când vine vorba de niște eventuale consecințe care ne pot afecta, nu doar pe noi. Însă dacă vrei înghețata aia și nu ai nu știu câți bani, ia-o, o scoți tu la capăt cumva, sunt sigur.

Ești confuz ? Ha, ha, știu!

Un comentariu:

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...