Pagină de jurnal nr. 8

Am beut. Atât spun.

Nu, nu atât, am de gând să umplu cu chestii, cum fac de obicei, evident. Să povestesc ce s-a mai-ntâmplat și alte chestii d-astea, că doar ce, nu pot lăsa adunătura asta de litere săracă, nu ?

Am ieșit pe-afară astăzi, că dăh, era vreme faină (primele 2 minute, după o bătut un vânt de-mi aderau tălpile pe asfalt cum aderă România la UE). Da' nu-i bai, mă. Am fost hotărât că trăbă să mă tund, așa că am căutat prin tot orașu un coafor pe care să nu scrie cosmetice și să nu aibe poze cu femei, că după intru acolo, stau la coadă și-mi moare „masculinitatea” care mi-a mai rămas. Hahahahahaha, nu mai râde de mine că-ți bag o cărămidă-ntre dinți.

Prima dată am fost într-un loc unde scrie „Coafor” da e un tip care tunde alți tipi. Nu e gay deloc, vorbesc serios, merg mulți tipi pe-acolo, în mare parte teenagers. Okay, nu e gay, poate-i pedo. Stai, ce. Nu, oricum mi-a băgat o fază-n gen: „Nu te pot primi acum. Doar cu programare. Te pot strecura de miercuri încolo”. Ce bă, nu-s genu tău, sau ce ? Hai, pa, mă duc să caut o tipă.

Și am căutat, vreo 3-4 km pe jos, m-am uitat la jumate din magazinele din tot orașu căutând un coafor cu o tipă mai tânără care să mă tundă. De ce-am făcut asta te-ntrebi ? De ce n-am căutat o frizeriță ca un mascul normal ? Păi, am un răspuns logic pentru tine. În primul rând, îmi plac tipele tinere, hăhăhăhăhă. Ce ? Hai, lasă-mă, de parcă tu ca tipă preferi tipii bătrâni și libidinoși. Hai scutește-mă, voi tipele-ați ieșit în evidență-n ultimu' timp cu „bărbații” lucrați (la estetician) ca și negrii prin anii 80 cu AIDS (SIDA). Veți afla și voi, la un moment dat, ca și ei, că totul e o mare minciună. Just you wait.

Dacă nu ai simțul umorului și dacă într-adevăr citești fraza asta prin toate înjurăturile din capu' tău, consideră că e un pamflet, sort of, și e o glumă misogină la care-ar trebui să râzi, pentru că am chef de distracție acum. Adică beau, duh, ar fi culmea să fiu trist. Nu mă mai explic, gata.

Am găsit, știi ? Și-a mi-a zis iară de programare. Și am fost dezamăgit. Și am mai mers și m-am tot dus și am făcut pași, unul după altu' pierzându-mi speranța cu fiecare metru parcurs. Am început după s-o iau pe străzi lăturalnice, de dragu' plimbării, și pentru că erau cumva scurtături către cea mai apropiată stație de autobuz. Și mi-a apărut în moacă, la fel ca Dumniezo în fața lui Moise. Coafor/frizerie, fără pedichiură și ochiură și pruchiură și orice chiură mai există prin saloanele alea de femei. Era clean, cu o tipă tânără, care, în viziunea mea nu era o babă bătrână ce urma să mă tundă soldat american sau pur și simplu chel, ci avea să-mi facă o freză swag, d-aia la modă, nu să moară femeile după mine, numai să nu se mai tot uite tipele și tipii ciudat la mine pe stradă. Mai ales că îmi crescuse pleata destul de mult că nu mai aveam chef să mă tund. Și când aveam chef, nu aveam timp, și tot așa. Sunt un leneș, știu, nu e atractiv, scuze, nu-mi pasă. Moving on.

M-a tuns tipa. Mi-a băgat mașina aia-n păr și nu a mers deloc. A fost prima dată-n viața mea când s-a-ntâmplat așa ceva, să mor io. Cică ea: „Oh, păr moale, nu merge, tre să te iau mai scurt”. Eu: „Ia ce vrei, fă ce vrei. Dacă-ți place ție-mi place și mie, destul de sigur. Am încredere-n gusturile tale. De mă dezamăgești, rămâi aici cu mine până mă faci cel mai sexy chel de pe pământ”. Ea: „Lasă, nu te fac chel, îmi știu meseria”. Eu: „E bun, nu degeaba am ales locul ăsta să mă tund”. De fapt nu l-am ales, l-a ales Allah pentru mine, evident, mi-a ieșit în cale. Era să mă-mpiedic de el, ceea ce-i bine, evident.

I-am făcut păr la tipa aia de... vai vai. Îmi imaginez că m-a-njurat un pic așa, da-păi mnoh, s-a făcut cu 10 lei cel puțin (puteam să jur că-mi cere dublu, a fost sweet. Mi-a dat și bon, a zis că poate câștig la loteria bonurilor fiscale. Ce-i aia ?)

Acuma am freză nouă. Rămâne să mă duc la muncă și să mă vadă colegii care oricum m-au tot amenințat în ultimele zile că aduc o mașină de tuns și mă tund cu forța. Și să nu mă audă cu „Ia din stânga mai mult să fiu ca Skrillex” că nu merge. Mnah lasă că nu le dau oportunitatea. Asta n-o să-i oprească din a râde de mine, evident, d-apăi mnoh, ce să mai fac acuma, nu pot crește părul la loc. Viață. ești nașpa, fuck you! Pentru că e mai lejer să dau vina pe tine decât pe faptul că eu am decis să mă tund. Da' nu-mi stă rău. Nu arăt poză că poate-mi stă rău și râzi de mine, da' eu nu cred că-mi stă rău. Serios.

Am ajuns acasă. M-am dus direct în bucătărie, am scos făina, laptele, ouăle (din frigider, nu... serios, nu te gândi), zahărul vanilat. Eeeh ? Te-ai prins ? Te-ai prins, mă ? Da! Am făcut clătite! Pentru că am tot zis de ceva zile că fac și n-am avut nici un chef. Și am cumpărat și finetti acum o săptămână în scopul ăsta și l-am păstrat special și cam era cazul. Și a fost ... PLICTISITOR! Adică... nu vorbea nimeni despre cât de nașpa sau fain le fac, sau câtă mizerie fac, sau cum le mâncau pe cum le făceam fără să lase și ei dracului să se adune. Nimic. A fost trist. Puneam clătita să se facă (prăjească sau coacă ?) și între timp spălam un vas, măturam pe jos sau orice altă chestie. A fost prea eficient și plictisitor totul. La ultima clătită am spălat vasul în care era aluatul și după ce a fost gata, am spălat tigaia rapid. Cum a fost gata ultima clătită, deja toată bucătăria era curată. Adică ce dracu ? Se mai întâmplă la careva rahatul ăsta ? E nașpa... serios, ăsta e exact motivul pentru care mi-e lene să fac mâncare sau dulciuri. Oricum nu e nimeni pe lângă mine cu care să împart experiența. Voi fetele... degeaba lăudați băieții care știu să facă mâncare dacă nu-i lăsați să vă cucerească. Și ce dacă-s urâți ca mine ? Măcar știu să facă mâncare. Eh ? Hai, lasă. Îs dezamăgit, n-are rost să-mi spui scuzele tale penibile, lasă-mă-n pace.

Și acuma nu am somn așa că beau din whiskey-ul pe care l-am cumpărat înainte de Paști, la promoție. Pentru că-mi place Whiskey-ul și un shot jumate din ăla mă amețește ca juma de litru de bere, deci e un deal bun, mai ales că-mi place gustul, ori sec. ori amestecat cu cola. Îmi place, mă simt lejer acum. Eh ? Se vede, dară.

Și trebuie să merg la muncă mâine așa că lăsăm discuția asta pe altădată. Vrei și tu niște whiskey ? Mneah, a meu, nu a tău, scuze. Nu-mi pare rău, de fapt.

Îmi place cum sunt când sunt amețit/beat. Am un fel amuzant de-a fi. Poate așa chiar mi-aș găsi prietenă. Păcat că nu-s beat 24/24. Stai, ce ?

Mnoh stai oțâră să caut în player-ul de 2 milioane pe care l-am cumpărat, o piesă. Că așa-i moda pe la mine acum. Din moment ce nu-s cool ca restu' să am smartphone de pe care să ascult, am un player care mă ține câte 18 ore de ascultat continuu. Da, l-am testat. E awesome. Îmi place. Așa, stai să caut o piesă, că tre să pun una aici

Gata. Am găsit. Mesajul nu e unul real. Chestiile se schimbă mereu. Audiție de-aia plăcută, dacă asculți. Dacă nu, ești nașpa, ieși afară de-aici!