Dragostea nu viziteaza inimi de piatra

Am tot vorbit despre dragoste, nu-i asa ? Da... am tot vorbit. Si probabil s-au aratat niste oameni pe-aici gandindu-se: ,,Ce bou ii asta. Scrie despre tampenii SF si se afunda in prostiile proprii... nu stie ca realitatea-i undeva pe alta lume decat cea pe care-i el. Doamne, ce fraier..." , sau ceva de genul... si de ce-ar spune asta ? Evident, nu toata lumea credere in dragoste, al fel cum nici toata lumea nu crede in Dumnezeu. Faza aia: Nu cred pana nu vad/simt. Da... in Dumnezeu poti sa crezi pentru ca-ti imaginezi ca-l simti, dar dragostea nu e la fel de importanta precum el, deci... aia nu are tratament special. Aia chiar tre s-o simti, fara sa-ti imaginezi, fara sa ai speranta, credinta ca este pe-acolo si ajunge si pe la tine.

Nu, nu ajunge la tine daca ai o inima de piatra, la fel cum oamenii cu inima din piatra nu pot fi religiosi, din moment ce nu pot accepta chestii atat de ,,instabile" in viata lor. E prea riscant, nu merita catusi de putin, deci de ce-ar face-o cand se pot multumi si fara ? Doar sunt atatea chestii folositoare, alternative, in lume... ei gandesc logic, nu are sens sa se intinda mai mult decat le e... asezat, sau ma rog, cum o fi vorba.

Din punctul meu de vedere sunteti putin cam natafleti, cei care nu credeti. In mod categoric, ori sunteti micuti si cu idei preconcepute din vreo copilarie deranjata, ori mari care ati fost zgariati odata de prea multe ori si nu mai aveti chef sa fiti zgariati inca odata, desi probabil nici n-ati fost indragostit... pentru ca indragosteala doare, de obicei, mult mai tare, si in aceeasi masura, esti destul de rezistent incat sa suporti de doua ori atat.

Da... nu are rost sa reiau totul de la capat sa explic o ,,teorema" ... cand te indragostesti, toata lumea se aseaza pe umerii tai, dar in acelasi timp primesti forta usor peste greutatea pe care o cari. Nu ma crezi ? Ai face bine sa incepi sa te documentezi, in caz ca-ti pasa cu adevarat... altfel nu pricep de ce-ai citit pana aici, n-are nici un sens.

Vedeti prin lume chestii gen: ,,Dragoste la prima vedere" sau ,,Te poti indragosti doar odata, de doua ori" sau chiar: ,,N-o sa uiti niciodata prima iubire" si alte lucruri de genul. Ati stat sa va minunati gandindu-va la chestiile astea, imaginandu-va prima voastra iubire, a doua, sau poate imaginandu-va cum va fi cand se va intampla prima data, dar nu v-ati intrebat de la ce porneau toate chestiile astea, sau mai bine zis: ce insemnau. Da... probabil e o prostie faptul ca-ti explici chestiile astea. Da, este... cand ti le explici neincetat, si le traiesti explicandu-le, usor cam ca si mine... da, fac o prostie. Dar prin faptul ca scriu aici, si tu citesti o signura data, mi se pare un ajutor, in cazul in care chiar pricepi ce scriu, si... simti, oarecum, ideea pe care vreau s-o transmit. E okay sa incerci sa-ti explici, la momente cheie, fazele astea. Chiar e indicat... nu functionezi doar pe sentimente, oricat de nobil ti s-ar parea. Sentimentele te vor duce in toate partile. In rai, apoi in Iad, apoi in santuri, apoi prin ziduri, apoi prin nori, apoi prin foc, apoi pe fundul pacificului, apoi pe Luna si poti ateriza pe nori, sau poti ateriza direct in Soare. Esti la mila lor... esti un lenes, adica, ce se lasa purtat de vant, si nu are chef sa dea din aripi.

Dragostea nu e o entitate care exista in afara noastra. E un sentiment care apare in noi in momente favorabile, in conditii cheie. Ma rog, ai putea spune ca e o acumulare de hormoni care-ti circula prin sange o perioada, dar... mai usor de inteles e sentimentul pe care-l resimti. Da... il simti. E ca un orgasm, din cateva puncte de vedere. Nu, nu seamana prea mult, dar... totusi. Orgasmul apare in diferite conditii, si conteaza mult psihicul tau. Foarte mult... conteaza ce e in mintea ta, conteaza... in fine. Conteaza multe. Nu ti se intampla asa pur si simplu, vine din cer ca un cadou. La fel e si cu dragostea... nu vine decat daca esti, practic, deschis in fata ei, fie ca te prinzi sau nu.

Vine in cazul in care tu chiar esti dispus sa ai incredere in acea persoana de care esti indragostit. Cand esti dispus, efectiv, sa-i dai totul din start pentru ca... vrei asta. In momentul in care tu esti complet dezamagit de toti si toate, nici mama dragostei nu-ti va sparge inima sa-ti goleasca increderea de-acolo.

Cand te indragostesti esti naiv, esti prostut, esti... cald, esti deschis din foarte multe puncte de vedere. Un om dezamagit, sau cu preconceptii stupide nu va face asta fara sa fie sigur, iar in dragoste... nu esti sigur, niciodata, pana mori, deci nu te baza pe siguranta pentru ca n-o vei avea.

Dragostea la prima vedere exista ? Evident ca exista... daca esti destul de naiv si prost incat sa ai atat de tare incredere in cineva, dragostea vine cu atat mai usor... dragostea te cuprinde cu cat vrei tu sa te lasi cuprins... cu cat te spargi singur, cu cat te inmoi. daca tu decizi si ai vointa, incapatanare sa nu te inmoi, sa ramai tare, sa ramai cu anumite conceptii, nu te vei sparge.. sau, ma rog, depinde cat esti de tare in cap.

Pricepi ?

Zic toate astea nu sa explic neaparat dragostea si felul in care te indragostesti. Vroiam, mai degraba, sa explic un punct de vedere, si anume: Toata lumea tare-n cap incepe si baga faze ca dragostea nu exista pentru ca ei n-o pot simti, deci nu exista, si ceilalti sunt niste fraieri. Ei au fost indragostiti si au fost piliti si si-au dat seama ca nu exista. Vai de mine, bu-hu, te-ai lovit un pic, ai suferit, si acum tii de amintirea aia toata viata ta gandindu-te ca nu mai vrei sa treci niciodata prin asa ceva ? Succes la o viata plina de secitate si neimplinire. Sex si cariera si... asta e tot ce poti spera. Fain in primii ani, dar restul se duc dracului luand in considerare cat o sa te certi pe orice tema, doar sa storci un pic de intensitate din toata relatia respectiva. Sa storci... orice, si de e durere, doar sa fie ceva, in timp ce te uiti la altii si esti invidios ca ei simt intensitate fara sa se certe, si apoi invidia ti-o reversi pe nevasta, dupa care bagi si banii, ca nu face curatenie si... nici atunci nu te prinzi care e ,de fapt, problema. De fapt dai vina pe faptul ca nu exista dragoste si lumea asta-i de rahat.

Sunt multe lucruri interesante pe pamantul asta, dar nimeni nu vrea sa considere ca suntem prea idioti sa ne prindem ca totul nu e cum credem noi, ci e diferit de cum credem noi, cu o explicatie complet diferita de care, inca nu ne-am prins. Da, poate nu m-am prins nici eu, si poate am scris o prostie, dar e o prostie in care cred, si in aceeasi masura am aratat o alta teorie la o chestie pe care o cred multi, astazi. Am aratat ca ar putea fi o a 3-a teorie ce se potriveste situatiei si o poate explica, si a 4-a si a 5-a si tot asa... nu e aia.

Eu cred, totusi, in continuare, ca dragostea nu e menita pentru cei care o reneaga cu toata forta lor. Nu va aparea... e exact ca in cazul in care eu sufar din dragoste, plang, sunt trist, dar intr-un fel imi pare bine pentru ca simt ceva si nu simt secitate, chestie care pe mine ma dispera. Uneori mai bine plang decat sa stau sa ma uit in gol, sa nu simt nimic. Si imi vine sa beau alcool, sa nu ma mai doara, si-l beau, dar in adancul meu, foarte adanc, nu-mi doresc sa se stearga ceea ce simt, si oricat as bea, efectiv nu ma imbat... eu care ma imbat foarte usor... da, e adevarata faza, am incercat-o stricand bani frumosi pe alcool, prostie pe care nu am de gand s-o repet. Nu, n-o repet... am vrut sa incerc, totusi... durea tare... mintea imi spunea sa scap de asta, insa altceva avea alte planuri pentru mine.

Apoi te intrebi: Da, poate dragostea exista, dar... oare merita ? Aici nu mai tre sa-ti explic eu nimic. Aici te poti uita singur la filme, poti citi carti, si alte bloguri in care detalieaza ani de frumusete... zic ani, sa nu zic pagini, ca n-as avea chef de atatea zerouri.

Clic. E o piesa pe masura postarii...