joi, 1 octombrie 2009

Viata lunga sau viata fericita ?







3:46 a.m. - Hm...






Uite ceva la care m-am gandit o vreme indelungata, un subiect pe care nu l-am auzit niciodata dezbatut. Am auzit doar cum se faceau afirmatii ca si: Viata trebuie traita din plin ca si cum e traita vesnic sau auzeam oameni care spuneau ca cel mai bine e sa traiesti cat mai mult, deci sa mananci sanatos, sa traiesti sanatos, astfel incat moartea ta sa nu se apropie ,,inainte de vreme" (orice-o insemna asta pentru ei). Am vazut oameni care faceau orice pentru a nu risca sa sufere sau sa moara, sau mai stiu eu ce alte chestii rele li s-ar fi putut intampla, dar astfel traiau o viata plina de griji, stres, fara prea multa fericire, doar preocupari, paranoia si-asa mai departe. Am vazut si oameni care nu prea dadeau doi bani pe ce chestii rele li s-ar putea intampla si-si traiau viata din plin, astfel punandu-si (uneori) sanatatea in pericol si, categoric, scazandu-si din anii din viata. Naspa situatie, mai ales daca te pui in locul fiecarei persoane de genul (ca doar din afara e usor sa presupui...)

Personal am fost mereu de-acord cu traitul vietii din plin fara sa te preocupi total de cum sa ramai mai sanatos sau cum sa ramai mai mult in viata. Ma gandeam mereu ca ar fi nasol sa te apropii de ceasul de moarte, plictisit de viata, saturat de ea, cu tot felul de regrete fata de ce-ai fi putut face si astfel de faze, si ma gandeam la omul acela care ajunge pe la 50-60 de ani si moare gandindu-se de cate ori si-a rupt mana, de cate ori era sa moara, iar apoi... cat de viu s-a simtit dandu-si seama ca a supravietuit. Heh, sunt doua aspecte diferite privite dintr-un anumit punct de vedere care confera parerii mele superioritate (oarecum), insa dac-o luam altfel, iese altfel, si anume: Sa presupunem ca faci ce-ti place cel mai mult, esti cel mai fericit facand chestia asta, insa iti dai seama ca vei plati un pret foarte mare. Mnah, ce se intampla aici ? De multe ori incep sa apara regrete cu privire la ce-ai facut, daca ai fi putut face chestia respectiva intr-un alt mod, in asa fel incat sa nu urmeze consecinte asa rele, sau daca merita, si tot felul de chestii asemanatoare. Daca ai avut o viata super-mega fericita, insa se termina mult prea repede din cauza activitatii mult prea excesive pe care-ai avut-o (sa-i luam ca exemplu pe romanticii care au scris muzica cea mai de pret din istoria muzicii -ca, deh, p-asta o stiu si eu de la scoala- insa, din cauza ca s-au ,,consumat" mult prea repede, au murit inainte de vreme, iar cum s-au consumat, nu stiu... dar au murit putin cam prea devreme, majoritatea). Nu toata lumea moare impacata, mai ales ca ,,moartea" in sine e cel mai inspaimantator lucru (cred) care s-ar putea intampla unei persoane.

Dar toate astea nu prea conteaza in viata unui om, mai ales ca acesta isi poate schimba parerea despre orice de 100 de ori intr-un minut (iar asta e o chestie pe care-am dedus-o pe moment, fara nici un argument cu care sa-mi sustin parerea), si poate sa fie multumit cu faptul ca va muri peste un minut, insa in ultimele 5 secunde i se face teribil de frica si nu vrea sa moara. Heh, acum sunt si mai confuz in legatura cu intrebarea de la inceput, si nici nu mai stiu daca am dreptate cand spun ca telul omului este acela de a avea o viata fericita, ca e lunga sau scurta. Decat una lunga si nefolositoare, mai bine una scurta pe baza careia sa ai parte de fericire/placere (si nu va ganditi la prostii, da ? Eu nu m-am gandit...)

Acum, insa, ma gandesc ca exista fel si fel de oameni, cu pareri care mai de care diferite (despre viata, dragoste, ura, dorinte, teluri, moarte, etc.) si ma gandesc ca ar fi total inutil sa vin cu o concluzie aici, oricat ar parea ea de perfecta, deoarece mereu se va trezi cineva sa-mi dovedeasca contrariul bazandu-se pe ce-si doreste sa faca cu viata acestuia (ca vrea sa descopere pastila ce te face nemuritor, sau ca vrea sa se urce intr-un avion si sa te ia pe tine, pe familia ta si toti vecinii tai intr-o calatorie cu bilet dus spre viata de apoi), deci ajung la o concluzie absolut stupida ca omul isi urmeaza mereu dorintele, visele, telurile, ca acestea sunt bazate pe dorintele proprii sau pe diferite conceptii pe care si le-au format datorita unor alte persoane sau datorita unor imprejurari care le-au dat tot felul de idei in legatura cu viata insasi (religia e cel mai des subiect aici), deci cred ca e ok sa vrei sa ai o viata lunga si plictisitoare, sau sa ai o viata mai scurta si plina de peripetii interesante. Roaga-te doar sa nu faci parte din cei ghinionisti cu vieti scurte si plictisitoare. Mai bine norocos, cu o viata lunga si plina... heh, omul... cate-si doreste...

Eu tot nu sunt multumit, vreau raspunsuri...

4:08 a.m. Damn it...

14 comentarii:

  1. mai degrabă o viaţă fericită decât o viaţă lungăăă şi făra cineva alături.!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. hmm,asta este unu din subiectele care m-a macinat multa vreme,insa ajung incet incet la o concluzie,asta numai in cazu meu,acesta ar fi sa fiu in primu rand impacata cu mine insumi si cu dorintele mele,ciudatele,si mi-am dat seama ca viata mea nu va fi nimic altceva decat o cautare si o continua munca pentru a-mi indeplini dorintele care nu-mi dau pace.Mi-am dat seama ca vreau o viata plina,insa prefer sa-mi pastrez mintea si trupul sanatos pentru a putea servi scopurilor mele,caci singurele arme de care dispun sunt cele care ma definesc si pe care le posed.Nu sunt genu care traieste clipa,nu prea stiu ce e aia,sunt mai degraba tipul retras,static,care nu actioneaza sa zic fizic,adica nu merge pe munte sa cucereasca vb elbrus,ci actionez mai mult in sfera spirituala,nimic preganant si vizibil,nu stiu...e totusi greu...vreau sa zic ca a trai tot timpu clipa nu-ti aduce fericirea fiindca nu mai ai ragaz sa privesti in tine

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, pai... nici nu e ok sa ai prea multe dorinte de la viata... te poti trezi ca le-ai inceput pe toate si ai terminat doar cateva, iar viata ta se termina inainte sa-ti dai seama ca a inceput cu adevarat. Life sucks! Did I said that before ?...

    RăspundețiȘtergere
  4. yeaaa,crek toti am spus-o la un moment dat:))

    RăspundețiȘtergere
  5. Poate cel mai convenabil ar fi sa le putem imbina pe ambele....viata lunga si traita din plin. Nu avem cum astfel ca as putea zice ca o viata traita din plin iti ofera prilejul de a accepta moarte ca pe o etapa fireasca a vietii. Traieste si totul va fi doar o joaca, pt ca joaca de obicei aduce placere, nu?

    Zbye :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Da. Mai era faza aia cu: Fara durere, nu-i placere (no pain, no game). Heh...

    Biblia satanista ne spune ca scopul vietii e placerea si nu abstinenta de la asta ;)) interesant...

    RăspundețiȘtergere
  7. Mie totul mi se pare un cliseu... Nu stiu, poate asa am fost eu proiectata sa fiu sceptica si sa ma lase rece toate cugetarile legate de viata. Sunt o pesimista optimista din fire in sensul ca desi stiu si sunt convinsa de faptul ca viata e de rahat si ca nu exista fericire, ca e ceva relativ... totusi ma bucur de clipa si sper macar... ca totul va fi bine... desi in sinea mea stiu ca mai devreme sau mai tarziu linistea o va lua-o razna ... pentru ca nu exista fericire. E doar o iluzie, o idila pe care singuri am creat-o... noi... oamenii...

    Asa ca nu am cum sa vbesc de o viata fericita... si nici ideea de a trai prea mult nu ma incanta...

    deci... viata tre traita si atat. Nu trebuie gandita sau rastalmacita

    RăspundețiȘtergere
  8. Adevarat. Oamenii au creeat fericirea sau tristetea, insa ele nu trebuie suprimate, dupa parerea mea, ci mai degraba controlate, mai ales ca de cand ne stim am fost obsedati de chestiile astea. Parerea mea e c-ar trebui sa crede, pur si simplu, in fericire... astfel suntem optimisti, o ducem mai bine, viata e suportabila, ne face placere s-o traim, si-asa mai departe. Viata nu e de rahat sau de vis. Viata e asa cum crezi tu ca e. Deci... cum crezi c-ar trebui sa fie ? :P

    Sper ca s-a inteles ce-am zis -___- eu n-am inteles...

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi-a placut partea cu realizarile mari si stingerea "prematura". Ce alte dovezi in favoarea cliseului "destin" mai vrei? :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma gandesc cum ar fi o viata lunga si traita la maxim, dar chestiile astea le gasesti doar in povesti. Stii, cunosc persoane care duc o viata foarte organizata si destul de monotona si par a fi multumite, fericite, desi mie personal mi se pare cam ciudat. Eu una optez pentru viata traita din plin pentru ca momentele de fericire sunt mai dese chiar daca ar fi urmari mai neplacute. E ceva de genu - frumusetea zborului mascheaza riscul prabusirii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, pai nu exista un raspuns concret la intrebarea asta avand in vedere felul in care se fiferentiaza oamenii intre ei... dar sunt de-acord cu tine :P cel putin pana sunt aproape de moarte, apoi nu mai sunt de-acord cu tine...

    RăspundețiȘtergere
  12. Si eu fac parte din clubul "Traieste-ti viata din plin".. adica, eu una nu pot sta locului, nu pot sa fiu pasiva.. imi place riscul, imi place sa-mi traiesc viata la maxim, nu ma gandesc prea mult la consecinte, nu-mi place sa stau sa analizez fiecare situatie prin care trec pentru ca am impresia ca nu mai traiesc la intensitatea dorita sentimentu' respectiv.. si cum gasisem candva un citat pe net:

    Life is not a journey to the grave with the intention of arriving safely in a pretty and well preserved body, but rather to skid in broadside, thoroughly used up, totally worn out, and loudly proclaiming "Wow! What a Ride!"

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce tare :)), mai ales ultima parte. Eu nu sunt neaparat genul care sa riste, nu stiu de ce. Dar stiu ca daca as avea o anume motivatie, as fi complet diferit... e o poveste lunga 8-|

    RăspundețiȘtergere

Un pic cam de prea multe ori...

Un pic cam de prea multe ori...